„Învăţăturile“ Mihaelei ne-au urmărit şi în 2008

După cum o arată însă cifrele, vânzările de titluri străine le-au întrecut cu mult, în 2008, pe cele româneşti. Din datele oferite de cele mai importante edituri reiese că cel mai bine s-au vândut, în 2008, „Versetele satanice“, de Salman Rushdie (Biblioteca Polirom), cu 40.000 de exemplare, şi „Brida“, de Paulo Coelho (Humanitas) - 20.000 de exemplare.

Realismul magic al lui Marquez i-a cucerit şi anul acesta pe cititorii români. „Dragostea în vremea holerei“, roman reeditat de RAO în 2008, cu ocazia lansării ecranizării sale în cinematografe, s-a vândut tot în circa 20.000 de exemplare. În acelaşi timp însă, cititorii s-au îndreptat spre nonficţiune: volumele din seria „1001 cărţi de citit într-o viaţă“ au ajuns în casele a peste 10.000 de români. De asemenea, au fost la mare căutare şi albumele „Terra“, „Universul“ şi „Animale“, cumpă rate în circa 10.000 de exemplare, potrivit reprezentanţilor Editurii RAO.
Cât despre cartea „Mă numesc Roşu“ (Curtea Veche) a laureatului cu Nobel pentru literatură în 2006, Orhan Pamuk, aceasta s-a vândut în alte 15.000 exemplare.



Se cere Octavian Paler

Printre cele mai râvnite cărţi în anul care tocmai se încheie se află şi „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură“, de Nicolae Manolescu, cu 5.000 de exemplare vândute în câteva zile de la lansarea sa, în noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus. Impresionantul tom, de 1.500 de pagini, a devenit astfel un succes de casă al Editurii Paralela 45, deşi nu are chiar un preţ accesibil - 250 de lei.

La Humanitas, din „Scrisori către fiul meu“, de Gabriel Liiceanu, s-au epuizat 7.800 de exemplare, „Poveşti de dragoste la prima vedere“ (de Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu) s-a dat în jumătate de an în 7.000 de bucăţi, în timp ce „Răcani, pifani şi veterani“, coordonată de Radu Paraschivescu, a fost vândută în 4.000 de exemplare. Poliromul îl plasează printre cei mai căutaţi scriitori români şi pe regretatul Octavian Paler. Cartea sa „Mitologii subiective“ este unul dintre cele mai cerute titluri în librării, urmată de „Zilele regelui“, de Filip Florian, şi „Întoarcerea huliganului“, de Norman Manea.


CE SPUN CRITICII

Anul istoriilor literare

Criticii literari Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache au propriile ierarhii când vine vorba de literatura română în 2008.

Dan C. Mihăilescu: „Paseist îndărătnic fiind, fireşte că 2008 a însemnat întâi de toate pentru mine «Memoriile» lui Valeriu Anania şi «Confesiunile unui cafegiu», de Gheorghe Florescu. Amândouă citesc istoria ca pe un roman al devenirii de sine în tragismul umilitor al deriziunii. Activismul naţionalist, închisorile şi conspiraţiile politico-bisericeşti într-o parte, iar de cealaltă - corupţia etanşă a ceauşismului pentru care o cafea naturală putea echivala cu vânzarea sufletului. Evident că evenimentul istorico-literar al anului a fost «Istoria critică a literaturii române», de Nicolae Manolescu, volum aşteptat de decenii de toată suflarea scriitoricească. Stârnind în primă instanţă valuri de nemulţumiri, cartea va rămâne deopotrivă un cap de pod şi o provocare teribil de incitantă pentru noile energii exegetice. Nu pot omite «Zilele regelui», romanul lui Filip Florian, care ne frăgezeşte imaginea lui Carol I prin filtrul unui doctor subtil şi-al unui motan pitoresc, într-un Bucureşti al plăcerilor, viciilor şi obiceiurilor paradoxale, cât se poate de aiuritoare pentru un principe teutonic. Un Bucureşti văzut cu ochi atroce, necruţător, de Stelian Tănase în «Maestro», roman centrifugal, inegal ce-i drept, dar cu zone de reflecţie sulfuroasă, lucrând cu bisturiul scepticismului şi cauterizând moravuri“.

Daniel Cristea-Enache: „2008 a fost anul criticii şi istoriei literare. Dovadă, trei apariţii de prim ordin la trei edituri diferite: Eugen Negrici, cu «Iluziile literaturii române», Mircea Anghelescu - «Mistificţiuni», Nicolae Manolescu - «Istoria critică a literaturii române». Într-un top cinci, li se adaugă al doilea roman al lui Filip Florian, «Zilele regelui», şi o carte cu totul specială ca «Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale » în prezentarea lui Ion Iovan“.