Iranul, prins de spionajul occidental cu uzina secretă

Autor: Paul Ciocoiu

Noile evoluţii din dosarul nuclear iranian, mai exact dezvăluirea celui de-al doilea centru de îmbogăţire a uraniului, reprezintă apogeul cooperării extinse pe mulţi ani dintre serviciile de informaţii americane, britanice şi franceze care, aşa cum se întâmplă adesea în poveştile de spionaj, ridică însă numeroase semne de întrebare.

De unde au ştiut Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie de existenţa acestui centru? De ce, dacă ştiau de mult timp, au dezvăluit abia vineri că Iranul construieşte un al doilea centru suspectat că ar contribui la producerea bombei nucleare? Ce anume i-a determinat pe Barack Obama, Nicolas Sarkozy şi Gordon Brown să lase deoparte priorităţile economice de pe agenda Summitului G20 pentru a denunţa împreună o nouă încălcare de către Republica Islamică a obligaţiilor sale?


Suspiciuni confirmate

Potrivit France Presse, mai mulţi oficiali americani, britanici şi francezi au declarat, sub protecţia anonimatului, că serviciile se - crete din cele trei ţări ştiau de mult timp că Teheranul îşi dezvoltă activităţile nucleare. Preşedintele american, Barack Obama, fusese informat despre aceste evoluţii din criza iraniană după ce a fost ales preşedinte, în noiembrie 2008, în briefingurile pe care le primea.

Un oficial american a explicat că, în realitate, Iranul nu a fost decât victima suspiciunii constante pe care o generează în rândul statelor occidentale. Acesta a pre - cizat că era clar pentru serviciile secrete că Teheranul a recurs la un centru secret pentru îmbogăţirea uraniului după ce instalaţiile de la Natanz şi Ispahan fuseseră inspectate de AIEA. „Opţiunea evidentă era construirea unui alt centru secret, subteran, de îmbogăţire, iar serviciile noastre de informaţii au căutat o astfel de instalaţie ani la rând. Aşa cum era de aşteptat, l-am găsit”, a subliniat el.
 
Informaţii contradictorii

Data la care a început construcţia centrului diferă însă în funcţie de surse: înainte de alegerea lui Mahmoud Ahmadinejad în funcţia de preşedinte, în 2005, sau după acest moment, în 2006. Americanii, britanicii şi francezii nu au ajuns însă la un numitor comun privind chestiunea sensibilă a surselor de care dispun pe teren şi nici nu dezvăluie dacă Iranul mai are alte astfel de centre.

Un lucru e clar însă, iranienii au fost nevoiţi să făcă publică, săptămâna trecută, existenţa centrului după ce au aflat că Occidentalii ştiau deja de respectiva locaţie secretă. Uzina de lângă Qom va fi operaţională peste câteva luni şi va putea adăposti aproximativ 3.000 de centrifuge. Astfel de informaţii le oferă occidentalilor un important mijloc de presiune asupra iranienilor la întâlnirea crucială care va avea loc, joi, la Geneva.
 


Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele