IULIAN COMANESCU: Întoarcerea PROtotipurilor

Cele două emisiuni au dat naştere la un qui pro quo curios. Într-un sens, prin decizia de a băga pe post insolenţele politice, sexuale şi de alte feluri ale lui Gaiţă, Antena 1 a fost mai „pro“ decât PROtotipul. Gaiţă a riscat în emisiunile sale, de pildă aducând-o în studio pe vedeta porno Alina Plugaru, iar riscurile puteau deveni contagioase pentru televiziunea care le-a găzduit.

Cum cine nu riscă nu câştigă însă, Gaiţă a câştigat. Dacă nu rating, cel puţin imagine. Invitaţii neverosimili şi libertatea ludică asumată de fostul realizator de farse alături de colaboratorul său Bebe (Ovidiu Ianu) au readus pe post mici delicii audiovizuale de care ne dezobişnuisem. E oarecum pe dos decât ceea ce s-a întâmplat la „Made in Romania“, unde Călinescu a fost bine filmat, bine îmbrăcat, într-un platou bine construit, cu lumini bine puse, după un desfăşurător bine şi alert gândit, de care s-a achitat fără greşeli. Nimic din toate acestea însă nu a atenuat stupiditatea a ceea ce a avut de făcut Călinescu în acest microclimat. Prezenţa lui Smiley nu a adus niciun fel de surpriză (plăcută), în timp ce apariţiile lui Ţociu şi Palade au coborât emisiunea la nivelul unui bâlci urlător. Dincolo de lipsa de umor sau poate ca premisă a acesteia, textele propriu-zise au fost în zona glumelor cu chelneri de pe vremuri, din revista „Urzica“. Genul care nu deranjează pe nimeni, asezonate cu sexualizarea şi golănia care au devenit şi ele loc comun în entertainmentul de azi.

Una peste alta, dincolo de aparenţe, Călinescu made in 2008 e exact opusul lui Călinescu self-made in 1995. Pe atunci, fantezia şi umorul coroziv se uneau la acesta într-o specie de curaj mediatic, care la rândul ei se convertea în autoritate. Nu întâmplător, televiziunea a fost de sex masculin, politică, pe vremea acelui Pro TV, pentru a deveni apoi, în epoca lui Adrian Năstase şi a lui Teo, de sex feminin, socială şi interesată de vedete lejere. Motivele se pot intui: studii şi voci cu greutate au consemnat presiunea politicului asupra presei în epoca Năstase, iar la asta s-au adăugat datoriile lui Adrian Sârbu la stat, o sumă de ordinul zecilor de milioane de dolari, plimbată şi reeşalonată binevoitor ani de zile.

Una peste alta însă, relativul insucces al lui Călinescu nu este foarte diferit de relativul succes al lui Gaiţă. Niciuna din cele două emisiuni nu vor schimba faţa televiziunii. Rămâne doar comparaţia dintre ce e azi şi ce-a fost odată, ca temă de reflecţie.