IULIAN COMANESCU: Presa dezorientată

Autor: Iulian Comanescu

Recent anunţata coaliţie PSD-PDL şi formarea guvernului Emil Boc au aruncat presa într-un soi de perplexitate guralivă.

Această perplexitate arată cât de orientate (cu nuanţa „partizane“) politic sunt unele dintre ziarele şi televiziunile din România, din convingerile jurnaliştilor care lucrează cu ele sau, dimpotrivă, în mod interesat.

În mod difuz, se vorbeşte despre două categorii sau grupări de jurnalişti, „tonomatele“ incriminate de Traian Băsescu şi „deontologii“ cărora li s-a lipit această etichetă chiar de „tonomate“.

Cum a început războiul şi la ce ostilităţi ne mai putem aştepta? Primul incriminat a fost grupul Voiculescu, la pachet cu alţi „moguli“, dar şi separat. Politicienii, dar şi voci din alte trusturi au acuzat „Sinteza Zilei“ de la Antena 3 - şi alte zone din programele şi publicaţiile grupului - de propagandă anti-Băsescu. Desigur că reacţia câtorva jurnalişti din grupul Voiculescu nu a întârziat. Principala lor acuzaţie s-a referit la poziţiile partizane pe care s-ar fi situat mai ales comentatorii politici din Realitatea-Caţavencu, sub pretextul că militează pentru o abordare jurnalistică imparţială, deontologică, de unde şi porecla.


Astăzi, partidul fondat de Dan Voiculescu face parte dintr-o coaliţie de guvernare girată de preşedintele Băsescu şi care include foştii adversari din PDL. Ce sensuri pot găsi polemiştii de ieri într-o astfel de conjunctură, nouă şi stupefiantă?

Pentru moment, ostilităţile dintre grupurile media s-au mutat în interiorul acestora, de la editorialişti care se înfruntă personal în pagina aceluiaşi ziar, la meciuri între realizatori TV şi redactori-şefi din alte zone. Poţi identifica un inamic politic în noua conjunctură? E mult mai greu - şi la fel de greu e să îţi susţii tabăra, dar şi afirmaţiile din trecut. De unde spălatul rufelor în public.

Problema este însă în altă parte. Presa românească a renunţat la imparţialitate nu neapărat din cauza „intereselor“, ci mai adesea a convingerilor. Am spus-o şi cu un alt prilej, chiar patronii interesaţi pot folosi mult mai uşor un jurnalist cu convingeri apropiate de ale lor decât unul de orientare opusă sau obsedat de echilibru şi imparţialitate. Problema apare, prin urmare, între jurnalişti, atunci când aceştia nu reuşesc să se respecte pentru acele convingeri opuse, pe care mai totdeauna le pun pe seama unor interese materiale imediate. O mare parte din mizeriile din presa românească sunt identificabile şi vizibile chiar în afara breslei, dar a considera din start „vândut“ adversarul dintr-un război de hârtie este o atitudine iraţională şi lipsită de moderaţie. Este simptomul că polemica s-a mutat de la idei la persoană, cum se întâmplă chiar de la prima replică în România.

Guvernul Boc şi înrudirea prin alianţă dintre Dan Voiculescu şi Traian Băsescu sunt totuşi o lecţie bună pentru jurnalişti. În aceste zile, mulţi dintre comentatorii inteligenţi din media românească nu au cum să nu treacă, în tăcere, printr-un examen de conştiinţă care să-i ajute să îşi vadă excesele şi graba din trecut. Scriem, la fel cum trăim, pentru a ne creşte respectul de sine. Or, acesta include şi curajul de a recunoaşte că am greşit, măcar în singurătate, ca şi respectul opiniilor opuse.

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele