IULIAN COMANESCU: Start bun pentru Băsescu cel rău

 
Avem, oricum, o mulţime de parlamentari, iar poziţia de ales al naţiei este nu numai o sinecură, ci şi mai mult de atât, o foarte eficientă pârghie de influenţă pentru afacerile din judeţ. Rezolvă unicameralul aceste probleme? Nu, dar e o revanşă melodramatică pentru simplul cetăţean: dacă tot nu-s buni de nimic, barem să-i împuţinăm, îşi va zice acesta.

Problemele legislativului sunt mai curând în regulamentele Camerelor, care permit chiulul şi tergiversarea la nesfârşit a actelor normative. În apărarea sistemului bicameral se poate aduce argumentul tâmpeniilor (iertare pentru acest cuvânt tare, dar el e potrivit pentru „legea ştirilor pozitive” şi altele) votate de legislativ: dacă avem două instanţe, probabil că uneori va da Dumnezeu şi unele dintre aiureli vor fi filtrate în ceasul al doisprezecelea.

Nu discuţia de fond contează, iar autorul acestor rânduri nu e specialist în drept constituţional. Ştim doar că Traian Băsescu începe campania călare pe o idee cu priză la public şi un „program” politic.
 
Prin Bucureşti au început să apară primele afişe ale preşedintelui, cu o strigare bine găsită, anti-parlament: „De ce le e frică nu scapă!”. Cei 322, care în prezent sunt 471, se vor transforma în 300.
 
Vor curge lapte şi miere pentru popor din rotativa Monitorului Oficial? Mai vedem noi, după referendum şi alegeri. Oricum, preşedintele nu poate fi acuzat că nu are iniţiative politice şi că se ocupă doar cu tocarea adversarilor...
 
Unicameralul e o idee cu care au cochetat, sub formă de reverie, mai toate forţele din spectrul politic românesc. Asta însă contează mai puţin pentru actualul context politic. Preşedintele în funcţie o va transforma în bâtă retorică pentru adversarii din campanie, asimilaţi, vrând-nevrând, cu lipsa de eficienţă şi acuzaţiile de corupţie care se leagă de legislativ.

Bâta îl va atinge şi pe independentul Oprescu, cu „proptele” argumentative de felul „Oprescu vine din PSD, deci e din sistem”. Traian Băsescu „are cu ce”: în weekendul trecut s-a văzut că România este ţara în care şeful statului îşi permite să ia la rând câteva posturi TV, în care să spună ce vrea.
 
S-a invitat sau a fost invitat? Evident, a fost invitat. Doar că nu se ştie când, la Cotroceni era o listă de aşteptare lungă pentru interviuri. Şi, probabil, niciunui mediu de informare nu i-a trecut prin cap să spună că o invitaţie adresată acum X luni nu mai e valabilă când vrea preşedintele.

Aşa s-a transformat media din putere interogativă în platformă de marketing pentru un candidat. Ce vor replica adversarii? Chiar dacă ar încerca să dezbată serios ideea unicameralului sau să dezvăluie strategia lui Traian Băsescu, cu argumente pertinente, ei au o problemă: nu sunt într-o poziţie credibilă.

Sunt în „mulţime”, în clasa celor 322/471. Preşedintele Băsescu a luat un start bun. Războiul se anunţă interesant.