Ivan Patzaichin: „Dacă nu făceam sport, rămâneam un pescar cu opt clase“

Nu a contat banul

Fostul sportiv dinamovist spune că a străbătut, pe apă, suficienÅ£i kilometri cu care ar fi putut să înconjoare pământul de două ori. Fiu de pescar din stufăriÅŸul Deltei, luntraÅŸul a venit la BucureÅŸti hotărât să devină campion. „Era un Å£el bine stabilit, de acasă“. Avea 17 ani ÅŸi era angajat ca ajutor de pescar la tatăl său. „CâÅŸtigam bine, 2.050 de lei pe lună“, spune acesta. „După olimpiada din ’68, m-au făcut sergent major ÅŸi luam 740 de lei. Banul nu a contat niciodată“, adaugă acesta, în timp ce aranjează cele cinci cronometre pe care le foloseÅŸte la antrenamentele cu elevii săi.

Lipoveanul petrece zece luni pe an în centrul de pregătire de la Snagov. După ce a renunÅ£at la activitatea competiÅ£ională, Patzaichin a devenit antrenor. Mai întâi al Clubului Dinamo, apoi ca tehnician al loturilor de caiac-canoe. De 20 de ani, Amiralul nu a avut concediu. „Ca antrenor, emoÅ£iile sunt mult mai mari. Depinzi de o altă persoană, indiferent cât de bine l-ai pregătit“, spune el.

„Ce face ăsta?“

Navigatorul a fost motivat de titlurile mondiale obÅ£inute de trei consăteni. „I-am văzut în ziare ÅŸi la televizor, la ÅŸtiri, la căminul cultural. Am zis, dacă ei au reuÅŸit, eu de ce nu? Când au venit toamna în concediu, i-am rugat să mă înscrie ÅŸi pe mine, pentru că la Tulcea nu exista o bază sportivă. Steaua ÅŸi Dinamo făceau preselecÅ£ii de două ori pe an. Pe ÅŸapte martie, am plecat o lună la BucureÅŸti, la Dinamo“.

Începutul nu a fost însă uÅŸor. „Era martie, mă răsturnam de ÅŸase-ÅŸapte ori ÅŸi-atunci mi-a fost frică să ies pe lac. La un moment dat, Radu HuÅ£an mi-a zis: «Ce face ăsta? A venit aici în concediu?». Simion Ismailciuc, care era antrenor secund de canoe, s-a urcat cu mine în barcă ÅŸi mi-a arătat cum să-mi Å£in echilibrul ÅŸi cum să mă miÅŸc. Am ieÅŸit de câteva ori cu el, apoi am prins curaj“, îÅŸi aminteÅŸte Patzaichin.

După mai puÅ£in de un an de pregătire pe lacul Snagov ÅŸi la nici 18 ani împliniÅ£i, Amiralul a cucerit aurul olimpic în Mexic, în proba de dublu, 1.000 de metri. „Am condus 950 de metri cursa la individual ÅŸi am cedat pe ultimii 50 de metri. M-am dezechilibrat ÅŸi în acel moment m-am blocat. M-au scos în braÅ£e din barcă, nu puteam să mă miÅŸc. Toată echipa era terminată, iar proba la dublu era compromisă. Nimeni nu-mi spunea nimic, dar în numai o oră am urcat în barcă ÅŸi am câÅŸtigat“.

Despre episodul de la Olimpiada de la München, 1972, când pagaia sa s-a rupt în calificări, Patzaichin spune că, în acel moment, „s-a terminat tot visul meu de patru ani. SimÅ£eam că a căzut cerul pe mine“.

„PrinÅ£ ori cerÅŸetor“

Un moment neplăcut al lui Ivan Patzaichin la o olimpiadă s-a petrecut în 1976 la Montréal, singura dată când s-a întors acasă fără medalii. „Era primul an de căsătorie. Când am plecat la Montréal, i-am promis soÅ£iei că vin ori prinÅ£, ori cerÅŸetor. Am zis că fără medalia de aur nu mă întorc. În proba mea preferată, de 1.000 de metri, am sosit pe locul ÅŸase. A fost singura dată când am cedat“, spune el. „După acea olimpiadă, am vrut să mă retrag. SoÅ£ia ÅŸi antrenorii au fost cei care m-au sprijinit să nu renunÅ£“, adaugă acesta.

Ultima cursă, cea de la Olimpiada de la Los Angeles din 1984, „a fost într-adevăr grea. Mi s-a părut că am dat cam mult ÅŸi am hotărât să mă retrag. Campion mondial mai ieÅŸeam un an-doi, dar îmi era greu să mă menÅ£in încă patru ani până la Seul“. Amiralul spune însă că nici acum nu poate sta departe de lac, iar atunci când este nevoie urcă în barcă pentru a-i arăta sportivului ce trebuie să facă.

„Ne-am căsătorit după trei luni“

Pe soÅ£ia sa, Georgiana, a cunoscut-o la Snagov, pe 23 august 1976. „Eram în curte, reparam maÅŸina ÅŸi, la un moment dat, am văzut niÅŸte picioare interesante. Am scos capul, am studiat-o, am încercat să intru în vorbă cu ea, dar n-am reuÅŸit. Nu m-a băgat în seamă. Am intrat în vorbă cu prietenii cu care venise la Snagov ÅŸi aÅŸa am aflat că era studentă la Farmacie. Atunci am început să o caut la facultate. Prima noastră întâlnire a avut loc în noiembrie, de ziua mea. Atunci ÅŸi-a dat seama că nu sunt aÅŸa cum credea. Ne-am căsătorit după trei luni, deÅŸi spuneam că nu o să mă însor până la 30 de ani.“

Desele plecări în cantonamente ÅŸi la competiÅ£ii au fost grele pentru Ivan Patzaichin ÅŸi pentru familia acestuia. „Eu veneam acasă musafir. SoÅ£ia a fost ÅŸi bărbat, ÅŸi femeie în casă. Eu nu ÅŸtiu ce înseamnă să plăteÅŸti o factură. Fiica mea îmi spunea că toată lumea are tată, numai ea nu“. TotuÅŸi, soÅ£ia l-a sprijinit în cariera lui. „Întotdeauna a ÅŸtiut să mă încurajeze ÅŸi să-mi dea sfaturi potrivite“, povesteÅŸte acesta.

CARTE DE VIZITÄ‚

Maestru emerit al sportului ÅŸi antrenor emerit

> Ivan Patzaichin (Potzaichin) s-a născut pe data de 23 noiembrie 1949, la Mila 23, Tulcea.
> A absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.
> A participat la cinci ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice (1968-1984), unde a obţinut patru medalii de aur şi trei de argint. Palmaresul său numără opt titluri de campion mondial, precum şi patru medalii de argint şi zece de bronz la Campionatele Mondiale. Ca tehnician la loturile naţionale, a obţinut 120 de medalii.
> În 1984 a devenit antrenor al Clubului Dinamo, iar trei ani mai târziu antrenor secund al lotului naÅ£ional de canoe.
> În 1994 a devenit antrenor coordonator al lotului de caiac-canoe. După olimpiada de la Sydney (2000), coordonează lotul de canoe.
> Maestru emerit al sportului ÅŸi antrenor emerit. I s-a conferit din partea CIO, prin preÅŸedintele său Juan Antonio Samaranch, Ordinul Olimpic de Argint (1990). A fost distins cu Ordinul NaÅ£ional „Serviciul Credincios“ în Grad de OfiÅ£er (2000), dar ÅŸi cu trofeul „Campioni de legendă“ (2007), care recompensează carierele marilor sportivi români.
> Este căsătorit şi are o fiică, Ivona (30 de ani).

TITLU SUPREM

„Olimpiada de anul acesta va fi mult mai dificilă“

În vară, echipa de canoe, pregătită de Ivan Patzaichin, va participa la Olimpiada de la Beijing, unde Å£inteÅŸte o medalie.

EVZ: Care sunt obiectivele echipei de canoe la Olimpiada de la Beijing de anul acesta?
Ivan Patzaichin: Îmi doresc o medalie. Mi-ar plăcea. Avem sportivi valoroÅŸi, o echipă bine mobilizată, foarte bună, dornică de muncă. Noi ÅŸi nemÅ£ii avem calificaÅ£i câte cinci sportivi, din maximum ÅŸase. Cu ei, acopăr cele patru probe, dar dacă mai calific unul, pot să fac diferite schimbări până la finală. Mai am o ÅŸansă să îl calific pe al ÅŸaselea, acum la europene (15-18 mai).

Care sunt principalii adversari ai României la Olimpiada de la Beijing?
Sunt foarte mulÅ£i. Acum, la câteva zecimi riÅŸti să nu intri în finală. Sportul a ajuns la perfecÅ£iune. ConcurenÅ£a este foarte mare, tehnica de antrenament a devenit pretenÅ£ioasă. Olimpiada de anul acesta va fi mult mai dificilă decât precedenta. Chinezii vor face tot posibilul să ia cât mai multe medalii, iar românii care vor veni cu aur de la Beijing vor fi adevăraÅ£i campioni.

Ce apreciaÅ£i cel mai mult la sportivii pe care îi antrenaÅ£i?
Apreciez că sunt mobilizaţi şi vor să facă treabă. Am o echipă tehnică care mă susţine: antrenor secund, medic, psiholog, asistent medical, maseur. Am ţinut mereu la echipa tehnică. De aici pleacă totul.

Este caiac-canoe apreciat la adevărata lui valoare?
Se poate mai mult. Åžcoala caiacului ÅŸi a canoei a arătat mult până acum. În prezent, e mai greu. Noi am trăit o perioadă foarte proastă. Din anii ’83 până la RevoluÅ£ie am fost daÅ£i afară din Snagov ÅŸi ne-am antrenat pe unde apucam: Buftea, PiteÅŸti. Atunci am pierdut mult. După RevoluÅ£ie au intervenit iar probleme. Erau bani puÅ£ini.

Se mai îndreaptă tinerii spre acest sport?
La ora actuală, cluburile din Å£ară sunt la pământ. Cele de la OrÅŸova, Tulcea, Alexandria încă mai trăiesc. Toată baza vine din partea federaÅ£iei, care face selecÅ£ii. Noi am triat niÅŸte centre de a susÅ£ine sportivii, pe banii federaÅ£iei.

V-aÅ£i gândit să antrenaÅ£i în străinătate?
Am avut oferte, chiar ÅŸi înainte de RevoluÅ£ie. M-au Å£inut aici prietenii de-o viaţă.

Veţi antrena lotul şi la olimpiada din 2012?
E greu de spus până atunci. Îmi ajunge, o viaţă petrecută pe lac ÅŸi pe apă. În prezent, eu sunt antrenor la Dinamo, la lot sunt onorific. Primesc numai indemnizaÅ£ia de la COR. E doar pasiunea.

Faţa nevăzută

Câinii ÅŸi florile

> Îi plac animalele ÅŸi în special câinii. „Căţeii sunt prietenii mei. Eram mic, părinÅ£ii plecau la petreceri, iar eu îi băgam în casă, să dorm cu ei. Oriunde mă duc, prima oară mă împrietenesc cu căţei ÅŸi după aceea cu oameni.“
> „Am grădină. Cum prind un moment, fug repede acolo ÅŸi uit de toate. De multe ori mă apucă 11.00 seara în grădină“.
> Olimpiada Sydney 2000 a fost cel mai frumos moment din cariera de antrenor a lui Ivan Patzaichin.
> Lui Ivan Patzaichin îi plac zonele mediteraneene. „Visul meu este să avem ÅŸi noi o astfel de climă. Îmi place iarna, zăpada, dar s-o caut eu, când vreau.“
> „Mi-a plăcut Mexicul, a fost ÅŸi prima mea olimpiadă. Mexicanii sunt oameni primitori ÅŸi sufletiÅŸti, plus că sunt ÅŸi petrecăreÅ£i. Probabil că asta m-a cucerit“.
> „Nu îmi place BucureÅŸtiul, mă oboseÅŸte. Prefer să stau în aer liber, la Snagov. E mult mai plăcut.“