Înghesuite pe băncuÅ£a din mijloc, două fete slabe-moarte vorbesc în ÅŸoaptă: „Cât tre’ să stăm?“, întreabă prima. „Până n-om mai pute respira“, îi răspunde a doua într-o moldovenească pură. „Dacă m-ar vede mama pi undi umblu în loc sî tocesc pentru sesiune, cre’că ÅŸ-ar puni mâinili în cap! «Mădălină, tu eÅŸti nebună, fata mamii! În loc să înveÅ£î carti ÅŸî sî cauÅ£î un băiet, să-Å£i faÅŸi viaÅ£a ÅŸi-un plod, te-i scrîntit la minte!»“, râde moldoveanca, imaginând o discuÅ£ie cu mama de la Piatra-NeamÅ£. E studentă în anul doi, la Contabilitate, ÅŸi, de când s-a mutat la Capitală, s-a „stricat“. Îi aduc aminte, de fiecare dată, ÅŸi mama, ÅŸi bunica. „Bine că nu te vede, fată, ce să zic. ÎÅ£i dai seama, ce ÅŸtiu ele cât de greu e să-Å£i găseÅŸti pe cineva ÅŸi frumos, ÅŸi cu ceva situaÅ£ie. Noi de aia ne ÅŸi chinuim în halul ăsta, până la urmă, nu?“, îi răspunde mustăcind colega de bancă, încinsă de la pietrele sfârâind.
„Dacă n-au trăit niciodată la BucureÅŸti, nu ÅŸtiu ele cum e cu sauna, cu relaxarea pentru trup ÅŸi spirit. Ai putea să-i faci o surpriză mamei tale: când mai vine la BucureÅŸti, în vizită, să o duci la o ÅŸedinţă de masaj ÅŸi la una de saună. Atunci va înÅ£elege mai bine!“, o îndeamnă doamna transpirată. „N-ar fi o idei ra, numai că mama vine rar aici, la mine. Zici cî o ie cu dureri de cap numa’ când coboară din tren, la Gara di Nord. Evită să vină, mai răpidi îmi trimite pachet, pe conductor!“, îi răspunde tânăra.
Au transpirat cu toatele. Urmează, pentru fiecare, un duÅŸ scoÅ£ian. Dincolo de uÅŸa transparentă, un miros înÅ£epător. Din exces de zel, femeia de serviciu a spălat cu clor. Ca gândacii daÅ£i afară de un spray toxic, doamna ÅŸi domniÅŸoarele trec de duÅŸuri ÅŸi se opresc la vestiare. Se ÅŸterg de transpiraÅ£ie ÅŸi se acoperă în haine. „Noroc cî nu vreu sî mă inervez, că le luam de păr. Da’ nu vreu sî stric efectul saunii“, râde moldoveanca în drum spre ieÅŸire.
Sâmbătă, 07 Februarie 2009. 0 vizualizări, 11 comentarii, 0 voturi
JURNAL DE SAUNĂ: „Dacă m-ar vede mama, şi-ar puni mâinili în cap“
„Eu nu am nevoie să slăbesc, dar mi-a spus o colegă că face bine la spirit aburul“, deschide discuţia o doamnă la vreo 40-45 de ani, înaltă la vreo 75 de centimetri peste un metru, bine proporţionată, cu părul blond ascuns într-un prosop tocit.
„Eu nu ÅŸtiu de spirit. Pe mine mă interesează mai mult de straturile de grăsime“, zâmbeÅŸte strâmb o puÅŸtoaică scundă, cu păr blond-nisipiu, atât de tocit de zici că l-a „hrănit“ numai cu placa de când era mic. E dolofană fata. E la liceu. ÎÅŸi pregăteÅŸte coapsele pentru costumul de baie de la vară, înainte de a da la facultate. Vrea la Drept: „Nici nu se mai intră greu! Åži le fac ÅŸi alor mei pe plac!“.
- Recomandă
- Dimensiune text
- Tipareste
- Comenteaza
- Conversie PDF
Trimite pe:






Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum