Kelemen: "Sunt mândru să reprezint România"

Evz.ro a stat de vorbă cu Zoltan Kelemen cu doar câteva ore înainte de concurs. Între un antrenament şi un tuns gratis la frizeria de la patinoar, simpaticul patinator a vorbit despre cariera sa, despre "îngâmfatul Pluşenko", despre regrete, despre mama sa, cea care i-a susţinut întotdeauna visul lui Zoli de a ajunge la o Olimpiadă.

"Mă simt foarte bine"

Evz.ro: Bună Zoli! Cum e la Vancouver?
Zoltan Kelemen: E bine. Totul e pus la punct până în cele mai mici detalii. E impresionant. Voluntarii şi oamenii de aici, canadienii, sunt foarte drăguţi. Eu locuiesc în satul olimpic din Vancouver, ceea ce e un mare avantaj. Tocmai ce ieşisem cu antrenorul meu, Cornel Gheorghe, la o plimbare prin oraş. Tot aici, în satul olimpic, locuieşte şi Kristo Katalin, care participă la short track. Restul sportivilor români sunt cantonaţi undeva în munţi, la Whistler, o mică staţiune, în afara complexului olimpic. Whistler e la peste 100 de kilometri de Vancouver. Faci vreo două ore cu autobuzul de acolo. Săracii de ei. Nu vor vedea oraşul Vancouver decât după ce vor încheia concursurile.

Cu mâncarea e bine?
Da. Mâncăm la cantina complexului olimpic. Mâncarea e foarte bună şi de o diversitatea extraordinară. E foarte bună. Nu sunt probleme. Să ştiţi că există aici chiar şi un McDonald's, dar nu merg pe acolo!

Cum te simţi?
Bine. Antrenamentele au decurs foarte bine. Adică, normal! Totul e în regulă. Mă simt foarte bine pregătit pentru mâine, când voi debuta la programul scurt. Concursul începe, staţi să mă uit pe program, la ora locală 16:15, ora de aici, de la Vancouver. Adică ora 2:15 în România. Eu sunt al treilea în Grupa a 2-a. Aşa am tras la soţi.

"Pluşenko nu vorbeşte cu nimeni"

E bine, e rău?
E foarte bine. Am avut noroc. Înaintea noastră se reface gheaţa. E un amănunt foarte important. Sunt al treilea la start, aşa că îmi voi putea trage sufletul după încălzire. După 6 minute de încălzire. Intru la încălzire la ora 17:50. E noapte în România.

Te-ai întâlnit cu Pluşenko, despre care lumea spune că e cam nesuferit?
M-am întâlnit şi atât! Nu vorbeşte cu nimeni!

Cine te-a impresionat până acum?
M-am uitat la antrenamentele tuturor patinatorilor. M-am uitat în primul rând la băieţii cu care concurez. Toţi sunt foarte buni şi foarte constanţi. Va fi un concurs foarte strâns.

Vor fi mulţi români care vor face noapte albă pentru tine, Zoli!
Ştiu. Le cer scuze! Promit însă să fac o figură frumoasă. Şanse sunt, dar depind şi de felul în care se vor prezenta ceilalţi concurenţi. Sunt încrezător. Am muncit enorm să ajung aici, credeţi-mă. Iar odată ajuns aici vreau să demonstrez valoarea pe care o am în acest moment. Eu oricum mă duc să dau totul şi restul vom vedea. Doamne-ajută!

"Mama spunea că o să fie mândră de mine"

Ce îţi lipseşte, totuşi pentru a fi, acolo sus, lângă Pluşenko?
Păi, îmi lipsesc câţiva ani buni de patinaj. Eu am început patinajul de mare performanţă abia cum 7 ani. Restul de 7, la nivel de club, aşa că... Am început, e adevărat, la cinci ani patinajul, dar, repet,la nivel de club. Aveam un antrenament pe zi, de la 6 la 7 dimineaţa. Ce antrenamente sunt acelea?

Ce înseamnă această Olimpiadă pentru tine?
E prima mea Olimpiadă. E un vis împlinit. E rodul muncii mele. Am dat dovadă de seriozitate la antrenamente şi o să dau şi în continuare indiferent de ceea ce se va întâmpla aici,la Vancouver. La Olimpiadă visez de mic. Mai precis, de când l-am văzut prima oară pe Iagudin la Salt Lake City, în 2002 (Alexei Konstantinovici Iagudin, campion olimpic în acel an). Dacă am spus cuiva de visul meu, atunci? Mamei. Îmi spunea că o să fie mândră de mine atunci când voi ajunge la o Olimpiadă!

"Nu am nimic de pierdut"

A spus doar ca să te încurajeze sau chiar credea în tine?
Nu ştiu. N-am întrebat-o niciodată. Mi-a plăcut să ştiu că a avut mereu încredere în mine.

Aşadar, mâine noapte este programul scurt. Ce urmează?
Avem programul scurt la noapte, program în care există elemente obligatorii, apoi, în zilele următoare, vine programul liber. Aici, aşa cum e normal, te simţi mai bine. Faci ce vrei. Îţi complici tu, cât de mult vrei exerciţiul, chiar dacă şi aici ai elemente obligatorii.

Îţi e frică de vreun element?
Nu. Şi am demonstrat asta şi la Europenele de la Tallinn. Şi vă mai spun ceva: nu am nimic de pierdut. Reprezint România, o ţară mică, şi sunt mândru de asta.

"Cornel Gheorghe, antrenorul meu, m-a schimbat"

De unde ai moştenit seriozitatea asta a ta care începe să devină proverbială?
Sincer, de la antrenorul meu. El mi-a schimbat mentalitatea. Înainte eram, aşa, foarte lejer. Nu luam lucrurile în serios. El m-a ajutat să văd acest sport cu alţi ochi. M-a ajutat enorm în tot ceea ce înseamnă performanţă. Şi sunt convins că puteam să fiu serios şi de mai multă vreme dacă aveam un antrenor care să-mi arate drumul cel bun. Cornel Gheorghe este acel antrenor care a reuşit să mă schimbe. Pur şi simplu nu mă mai recunosc. Mulţi îmi spun: "Vai ce mult te-ai schimbat, ce serios eşti"! Eu nu mă laud niciodată. Alţii, în schimb, mă laudă, iar asta e bine!

Zoli...
Nu vă supăraţi pe mine, dar trebuie să plec. Mă duc să mă tund, doar vine concursul.

Unde te tunzi?
Aici, în satul olimpic, chiar la patinoar. V-am spus, avem de toate. Iar tunsul e gratis!

O secundă. Ai vreo superstiţie?
Nu. Cel mai important este momentul când este concursul şi atunci trebuie să mă concentrez. În schimb, recunosc, mă rog destul de mult. Gata! Am fugit. Mai am 10 minute să prind autobuzul. Sper să îi fac fericiţi pe toţi românii în aceste trei nopţi care urmează.

CITIŢI ŞI:

Poftiţi la patinaj!
"Dacă intru în finală, sunt mare"
„Sunt notat mai prost, pentru că sunt român!”
Asiaticii joacă la ruleta rusească din patinaj

Articol publicat la ora 9:21