Kovesi, despre revoluţia ratată a lui Voinea: A greşit ca un începător

Proiecte pe care le va putea pune în practică doar dacă, astăzi, Consiliul Superior al Magistraturii - de ai cărui membri nu o leagă „o amiciţie” - va aviza propunerea ministrului justiţiei de a o reînvesti la şefia Parchetului General. Ar urma apoi avizul şefului statului, cu care a avut - în timpul ultimei întâlniri de la Cotroceni - o discuţie mai mult decât tensionată pe tema dosarelor „Revoluţiei” şi al „Mineriadei din iunie ’90”. Cele două pietre de moară ale mandatulului Co druţei Kovesi.

EVZ: V-a afectat int er venţia preşedintelui Traian Băsescu în con textul discuţiilor pe te ma „Revoluţiei” şi a „Mineriadei”?
Codruţa Kovesi: Cred că poziţia mea cu privire la aceste dosare, cu privire la cauzele nesoluţionării lor a fost expusă cu prilejul acelei întâlniri. Nu am considerat că s-a făcut nicio imixtiune şi nici o presiune asupra mea.

Credeţi că şeful statului a intervenit mai mult decât ar fi trebuit, chiar şi în discuţiile de la CSM?
Nu comentez ce fac alţii.

Cum comentaţi cererea lui Dan Voinea de a reveni în magistratură, la sugestia preşedintelui?
Este dreptul dumnealui să facă cerere să revină, ca procuror civil. Este interesant însă că, atunci când i-am propus eu să facă acest lucru, n-a dorit. De asemenea, şi-a depus din proprie iniţiativă cererea de pensionare. Pentru că dumnealui urma să fie eventual revocat doar din funcţia de conducere, nu şi din cea de procuror.

Ce îi reproşaţi, totuşi, lui Voinea? Punctual, ce greşeli a făcut în instrumentarea cauzelor?
Sunt foarte multe greşeli, o să menţionez însă doar câteva. Spre exemplu, s-a început urmărirea penală faţă de persoane decedate. Poate îmi explică dumnealui cum poţi să faci cercetări faţă de o persoană decedată! Apoi, s-a început urmărirea penală pentru fapte care nu erau prevăzute în Codul Penal. În plus, deşi nu a fost desemnat să lucreze, spre exemplu, într-un dosar privind mineriada (repartizat unui alt procuror), domnul procuror Dan Voinea a luat dosarul, a început urmărirea penală, după care l-a restituit procurorului de caz. Vă imaginaţi cum ar fi dacă eu, ca procuror general, aş lua dosarul unui coleg din subordine, aş începe urmărirea penală după care i l-aş înapoia. Cam aşa ceva s-a întâmplat şi aici.
 
Mai mult, a început urmărirea penală într-o cauză, deşi, potrivit unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, era incompatibil să mai facă asta. E vorba despre dosarul 74/p/1998 (dosar în care Voinea l-a acuzat pe fostul preşedinte Ion Iliescu că, în iunie 1990, a determinat cu intenţie intervenţia în forţă a militarilor împotriva manifestanţilor din Capitală - n.r.).

Apoi au fost situaţii în care s-a început urmărirea penală prin acte scrise de mână, care nu au fost înregistrate în registrul special de începere a urmăririi penale. Aceste documente, spre exemplu, nu prevedeau în ce constau faptele comise de presupuşii învinuiţi, nu conţin datele personale ale acestora. De exemplu, avem rezoluţii de începere a urmăririi penale care-l privesc pe Radu Ion sau pe Gheorghe Dumitru, ori nu ştim cine este Gheorghe Dumitru, nu ştim cine este Radu Ion.

„Parchetul să-şi asume tergiversarea anchetelor”

Credeţi că, în cazul lui Voinea, au fost doar greşeli sau că a fost vorba de intenţie, ştiind că acuzaţii vor scăpa?
Nu cunosc motivele care au stat la baza acestor decizii şi, prin urmare, nu le pot comenta.

Poate fi vorba şi despre complexitatea acestor dosare?
Când ai asemenea dosare în lucru, nu faci astfel de greşeli, de începător. Eşti mult mai atent când ai cauze de o asemenea importanţă pentru societatea românească.

Pot să vă spun că, în volumul mare de activităţi realizate, a fost implicat de-a lungul timpului un număr foarte mare de oameni: în jur de 40 de poliţişti şi 15 procurori militari. Ca şi date statistice, cu privire la evenimentele din decembrie 1989, am avut în jur de 4.400 de dosare penale la Parchetele militare şi 52 de dosare penale la Parchetele civile.
 
În prezent, mai avem în lucru doar două dosare. Cu privire la aceste dosare pot să va spun că au fost 112 rechizitorii, fiind trimişi în judecată 245 de inculpaţi. Dintre aceştia, 24 au avut funcţii importante - membri ai comitetului politic executiv al Partidului Comunist -, iar 18 au fost generali din Apărare şi de la Interne.

De ce sunt finalizate atât de greu aceste dosare?
Din punct de vedere instituţional, Ministerul Public trebuie să-şi asume nefinalizarea acestor dosare în termen rezonabil. Şi este vina tuturor procurorilor care au lucrat în acest dosar şi a şefilor acestora, care nu i-au controlat şi nu au luat măsuri.

MOMENTUL BILANŢULUI

„De oameni care să muncească e nevoie şi aici, şi la Sibiu’’

Cum v-aţi caracteriza mandatul de procuror general?
Mai sunt în continuare foarte multe care ar trebui rezolvate, indiferent de cel care va ocupa această funcţie pe viitor. Nu ţin însă neapărat de atribuţiile procurorului general, ci sunt probleme de natură legislativă. Spre exemplu, ştim că o mare problemă a Ministerului Public a fost şi este în continuare lipsa de personal. Am propus ministrului justiţiei, încă din martie 2007, modificarea legii privind accesul în magistratură. Am făcut propuneri şi către CSM. Dar problema persistă.

În prezent, sunt foarte multe structuri de Parchet care lu crează la 50% sau 60% din schemă. Spre exemplu, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare au lucrat, timp de un an, doar trei procurori, pe o schemă care prevedea 12 oa meni. La prima vedere, poate părea că nu e o problemă atât de importantă, însă de la lipsa de personal pornesc toate celelalte probleme. Avem procurori care trebuie să rezolve şi 1.500 de cauze. La un număr aşa de mare de dosare, calitatea şi operativitatea au de suferit.

Se vorbeşte însă mult şi despre corupţie în rândul magistraţilor...
Pe acest subiect pot exemplifica cu dosarele făcute în ultimii ani de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva unor magistraţi care au comis astfel de fapte penale. Există magistraţi care comit astfel de fapte. În fiecare an au fost procurori sau judecători care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru corupţie, unii au fost chiar şi condamnaţi, însă nu cred că trebuie să generalizăm şi pot să spun că astfel de cazuri sunt izolate în cadrul sistemului judiciar.

E adevărat că aţi dat în judecată statul pentru sporuri? Care este opinia dumnea voastră vizavi de protestele prelungite ale magistraţilor?
Singurul proces pe care l-am avut pe rolul instanţelor în ultimii ani este cel de divorţ. Nu am intentat proces Ministerului Justiţiei nici măcar pentru recunoaşterea gradului profesional. Cât despre proteste, aş putea să spun că motivele acestora sunt întemeiate. Însă, este o regulă de bază în Drept: să-ţi exerciţi drepturile în aşa fel încât să nu încalci sau să nu deranjezi drepturile altei persoane. Cred că aceste proteste ar trebui să nu încalce drepturile justiţiabililor şi ar trebui să se încadreze în limitele legii. Ceea ce se întâmplă acum este o situaţie extrem de dificilă şi fără precedent în justiţia din România.

Ce veţi face dacă nu vă va fi prelungit mandatul? Vă întoarceţi la Sibiu?
Vă spun cu siguranţă că rămân în sistemul judiciar, şi de oameni care să muncească este nevoie şi aici, şi la Sibiu. Nu mi-a fost niciodată frică să muncesc.

ADVERSAR

Relaţii tensionate cu membrii CSM

Mandatul de procuror general al Codruţei Kovesi a fost marcat, încă de la început, de o serie întreagă de momente tensionate în relaţia cu colegii săi din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pe care nu a ezitat să-i critice, printre altele, pentru reacţia întârziată în sancţionarea procurorilor care comit abateri.

Nu mai departe de începutul acestui an, procurorul general declara, în cadrul şedinţei de bilanţ a CSM, că viitorul instituţiei este strâns legat de înlăturarea percepţiei că mimează îndeplinirea rolului său. Cu un an în urmă, în martie 2008, la bilanţul Parchetului General, Kovesi trăsese un alt semnal de alarmă asupra deciziilor luate de membrii Consiliului, cărora le recomanda „să scape de complexele propriei ineficienţe şi să înlăture procurorii care, prin actele lor sau prin conduită, dovedesc că nu au ce căuta în sistem”. ‚‚Nesancţionarea celor care greşesc încurajează lenea şi nepăsarea”, arăta atunci Codruţa Kovesi.

CITIŢI ŞI:

Un procuror general decis şi clarvăzător