La zece ani de carieră, Proconsul cântă pentru Slava Domnului

„Materialul este rodul unei munci de un an şi jumătate, timp în care ne-am certat, ne-am obosit, ne-am ostoit minţile, ne-am supărat nevestele şi copiii că nu ne-am dus acasă, am bătut ţara asta în lung şi în lat...iar acum aşteptăm şi noi - aşa ca un cerşetor care vrea să intre la căldură, să i se dea de mâncare - o recompensă”, spune Robert Anghelescu (clape). În cei zece ani trecuţi de la apariţia pe piaţă a superhitului „De la ruşi”, băieţii de la Proconsul au mai câştigat pe lângă sutele de fani şi credinţă în Dumnezeu, căruia îi mulţumesc prin melodia „Sunt al tău”.

„Unora li se pare foarte ciudat ca o formaţie să îi mulţumească lui Dumnezeu printr-un cântec, dar lumea nu înţelege că motivul pentru ca un artist poate să creeze este că a primit un har de la Dumnezeu”, adaugă Dragoş Dincă. Trupa va susţine, în această seară, un concert aniversar, de la ora 19.30, la Sala Palatului din Bucureşti.

Evenimentul zilei: Ce însemnă „Sens unic”?
Robert Anghelescu (clape): În primul rând albumul înseamnă încă o sursă de câştig, dar nu ne referim numai la câştig material, ci şi la un câştig de suflet pentru noi, care să ne încarce cu vibraţii pozitive, cu spiritualitate, cu pace, ştiu eu...cu tot ce înseamnă frumos. În al doilea rând înseamnă că mai avem de cântat, iar simplul fapt că îţi cânţi piesele proprii înseamnă o binecuvântare nespus de mare. Există formaţii care cântă foarte bine, dar cântă piesele altora şi cu toate astea, tot au o mulţumire şi ei şi publicul lor. Imaginaţi-vă cât de mare este această satisfacţie la muzica originală, de ambele părţi, şi a noastră şi a publicului. Materialul este rodul unei munci de un an şi jumătate, timp în care ne-am certat, ne-am obosit, ne-am ostoit minţile, ne-am supărat nevestele, copiii că nu ne-am dus acasă, am bătut ţara asta în lung şi în lat...iar acum aşteptăm şi noi - aşa ca un cerşetor care vrea să intre la căldură, să i se dea de mâncare - o recompensă. Mai departe nu vrem să vorbim de lucruri prea mari pentru că vrem să primim un feedback din partea fanilor.

Zece ani de „Sens unic” pentru Proconsul...
Dragoş Dincă (chitară): „Sens unic” înseamnă că am încercat să oferim fiecărui om care ascultă discul ăsta ocazia să îşi găsească sensul pe care şi-l doreşte, ascultând acest album. Dar în acelaşi timp am încercat să le arătăm fanilor că la sfârşitul acestei perioade în care noi am terminat de lucrat la material, sensul albumului este cel pe care l-am pus noi aici. Adică discul nu este unul omogen, cu piese care să vorbească despre acelaşi lucru, fiecare dintre melodii are personalitatea ei.

Aveţi şi o melodie cu tentă religioasă pe acest album. De unde această idee?
Dragoş Dincă: Da, „Sunt al tău” este un cântec care are sonorităţi actuale şi se promovează acum pe radiourile din România, dar care din punct de vedere al textului este de fapt o recunoştiinţă pe care noi o arătăm Bunului Dumnezeu că am ajuns până aici, că suntem sănătoşi, ca avem familii. Unora li se pare foarte ciudat ca o formaţie să îi mulţumească lui Dumnezeu printr-un cântec, dar lumea nu înţelege că motivul pentru ca un artist poate să creeze este că a primit un har de la Dumnezeu, ce laudă mai frumoasă îi putem aduce decât printr-un cântec. Noi i-am mulţumit astfel.

Sunteţi cunoscuţi pentru foarte multe balade...în afară de iubire, ce alte teme v-au mai inspirat?
Bogdan Marin - Bodo (solist): Avem un cântec care vorbeşte despre sensul frumos al cuvântului „vagabond”. Este vorba despre boemia unor artişti care se consideră vagabonzi, care dimineaţa stau prin Cişmigiu şi admiră lucrurile din jurul lor şi care-şi iau gustarea în Herăstrău pe la prânz. Un vagabond de genul: „Averea toată-i într-un rucsac/Pe mine într-o zi încă sper să mă împac/Sunt un vagabond rătăcitor/Nu am nici casă, nici asigurări/Am o cutie cu multe întrebări”. Un alt cântec în care eu mă regăsesc foarte bine este scris de Dinu Olăraşu şi se numeşte „Împreună”, iar atunci când îl cânt vreau să se înţeleagă că îl cânt pentru prietenii mei, pentru colegii mei şi despre ei. „Cu voi am străbătut o lume/Şi atâtea nopţi am risipt/Cu voi am râs la glume bune/Cu voi am fost şi aiurit”. Ultima piesă de pe album este un „Cântec neterminat”, unde fiecare dintre noi cântă vocal o strofă pentru soţia lui.

Zece ani de „Sens unic” cu Proconsul. Cum v-au schimbat aceşti ani?
Dragoş Dincă: Bineînţeles că trupa s-a transformat, noi între timp ne-am aşezat pe la casele noastre, avem copii, spre deosebire de acum zece ani când era fiecare pe cont propriu. Există de multe ori păreri diferite între noi, dar la sfârşitul zilei noi ne-am transformat în bine. Şi nu ne-am transformat noi, ne-a ajutat Dumnezeu să facem asta şi L-am găsit, iar asta se manifestă şi în ceea ce primim în fiecare zi personal sau profesional.

Sunteţi nişte oameni credincioşi?
Robert Anghelescu: Da, bineţeles. În ceea ce priveşte schimbarea vreau să spun un singur lucru: şi din punct de vedere artistic, moral, ştiinţific, tehnologic, oamenii se aşteaptă să crească întotdeauna, însă noi abia acum am înţeles că omul nu trebuie să crească, ci trebuie să se micşoreze în faţa lui Dumnezeu din toate punctele de vedere, pentru ca apoi să se umple cu ceea ce îi dă Dumnezeu. De aceea am definit şi albumul nostru „Sens unic”, pentru că implică şi o cale unică.

V-a supus Dumnezeu la încercări grele de când v-aţi înfiinţat ca şi formaţie?
Dragoş Dincă: Bineînţeles, bineînţeles. Numai că spre deosebire de alte formaţii nu ne-am gândit niciodată că o să ne despărţim, am vrut să continuăm împreună, chiar dacă am avut foarte multe momente grele. De fapt cred că acesta este şi secretul pentru care am rezistat în aceşti zece ani care nu au fost foarte uşori, nici pentru ţara noastră, nici pentru noi ca formaţie în această ţară. Prima încercare a fost chiar de la debut, după ce am avut foarte mare succes cu piesa „De la ruşi”. Următoarea melodie pe care am propus-o pe atunci casei noastre de discuri, nu a trezit niciun interes...E vorba de piesa „Cerul”. Ni s-a zis că la aceea vreme, în ’99, nu mai stă nimeni să zică unei femei „aş culege în palmă o stea, să te am pe tine” şi dacă am putea să o formulăm mult mai direct şi dacă se poate şi mai vulgar. Noi nu am vrut şi asta s-a materializat într-o ruptură şi nu am mai fost aproape deloc difuzaţi, ceea ce a fost un lucru greu pentru că eram la început.

Plecarea colegului vostru Florin Barbu din trupă aţi luat-o tot ca pe o încercare?
Bodo: Da, dar am trecut uşor peste ea. Dumnezeu ne-a ajutat şi într-un timp foarte scurt l-am găsit pe noul nostru coleg James, care este român, dar a copilărit în America. Noi ar fi trebuit să facem un casting, care s-ar fi prelungit şi până la câteva luni poate, până găseam un instrumentist care să se ridice la pretenţiile şi cerinţele noastre. Şi ne trebuia un instrumentist care să înţeleagă bine caracterul celoralţi, să înţeleagă ce înseamnă viaţa unei trupe, cu turnee, cu plecări dese.

Spuneaţi că spectacolul de diseară va fi unul „puţin altfel”...
Dragoş Dincă: Păi dacă spun prea multe despre concert nu o să mai vină nimeni. E un concert prin care noi încercăm să aducem ceea ce lumea a văzut la artiştii străini care au venit în România, adică acele producţii care au un sens. Am fost la spectacolul Anastasiei din toamnă, iar show-ul nu a fost o simplă cântare, a fost o derulare, iar aşezarea pieselor nu a fost întâmplătoare, ce s-a întâmplat pe scenă cu dansatorii cu costumele ei...la noi nu e cazul de dansatori, noi sugerăm ceea ce vrem să spunem prin text şi prin imaginile pe care o să încercăm să le proiectăm în spatele nostru. Dar nu vrem ca lumea să primească informaţia totală în momentul în care vede spectacolul, ci ca după ce luminile se sting şi se îndreaptă spre casă, să înceapă să reflecteze.

Cu Dida Drăgan pe scenă...
Dragoş Dincă: Cu doamna Dida nu ne-am gândit noi la colaborare, de fapt s-a gândit ea. A venit cu o piesă compusă de Adrian Ordean, iar noi am ascultat piesa, ne-a plăcut şi am invitat-o să cânte şi în spectacol. O altă colaborare este cu Marcel Pavel, cu care am mai lucrat în trecut de mai multe ori, la diferite petreceri, festivaluri. Aveam o piesă pe disc pe care am vrut să o dăm formaţiei Biondo, dar care între timp s-a destrămat şi aşa am început să lucrăm cu Marcel.

Proconsul - Sunt al tău: