Licitaţie cu viaţa

Strigătul disperat al femeii pentru care cele câteva zeci de mii de euro necesare trasplantului sunt un vis a ajuns la Ministerul Sănătăţii, de unde aşteaptă răspuns.

Cinci operaţii la coloană au adus-o în scaunul cu rotile

„În urmă cu şase ani am fost operată prima dată la Spitalul Judeţean din Timişoara, la Secţia de neurochirurgie. Atunci mi-a rămas un rest de disc pe canal, iar după opt luni mi s-a făcut o a doua operaţie. Mi s-a scos acel disc, dar a rezultat un spaţiu mai mare şi s-a format o cicatrice care a apăsat pe nervul sciatic”, îşi începe istorisirea femeia de 36 de ani, care are o fetiţă de 13 ani.

După un an şi trei luni a fost operată a treia oară în acelaşi spital. Un RMN făcut la scurt timp a arătat că discul vertebral „se deshidrata precum creta. Ca să nu «pice» coloana trebuia blocată cu o tijă, aşa că am fost operată pentru a patra oară de un alt neurochirurg din Timişoara, Dan Negoescu. Timp de 3 luni mi-a fost mai bine, însă la cicatrice nu s-a putut interveni”, continuă povestea intervenţiilor chirurgicale Iuliana.

Ultimul medic care a operat-o i-a prezentat cazul la un congres la Viena. „Aşa am aflat că pe piaţă a apărut un medicament revoluţionar. Soţul meu a făcut împrumut în bancă. Am plătit peste 65 de milioane de lei vechi, iar în februarie 2008 am fost operată pentru a cincea oară”.

De la numeroasele operaţii, Iuliana a rămas însă cu chisturi care presează nervul, iar riscul de paralizie e major. Singura ei şansă rămâne acum un implant stimulator care poate fi pus la mai multe clinici din ţări UE, nu însă şi în România. Iniţial, Iuliana a încercat să beneficieze de implant prin formularul E 112, care se oferă prin asigurări, însă niciun neurochirurg nu şi-a asumat să o trimită.

Strânge bani prin anunţuri la biserică şi apel la primărie

Singura speranţă a Iulianei rămâne acum ministerul, de unde se pot da bani pentru operaţii ce nu se fac în ţară printr-o procedură birocratică. Costurile intervenţiei care ar putea fi făcută la Budapesta ajung la 25.000 de euro.

„Am dat anunţuri, am făcut scrisori la biserică, primăria din Lugoj mă ajută cu 30 de milioane de lei vechi, dar e insuficient. Medicii din Ungaria unde am fost la consultaţie mi-au spus că voi paraliza complet curând fără operaţie”, spune cu disperare femeia.

EXPLICAŢIILE DIRECŢIEI DE SĂNĂTATE

„După litera legii, nu îndepliniţi condiţiile”

„Pentru cazul Iulianei Boşescu, Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Timiş a demarat corespondenţa cu mai multe clinici din Ungaria, Austria, Franţa, Italia, acestea fiind recomandate de comisia teritorială. Am primit răspuns de la o singură clinică, iar legea cere să fie de la trei, altfel Ministerul Sănătăţii (MS) nu ia în considerare cazul. Medicii de la DSP Timiş au prezentat cazul la MS. După litera legii, condiţiile pentru aprobarea tratamentului în străinătate nu sunt îndeplinite”.

Acestea sunt explicaţiile venite de la purtătorul de cuvânt al DSP Timiş, Dana Spac, despre cazul Iulianei. Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale acuză însă faptul că autorităţile se agaţă de interpretări ale legii pentru a respinge dosarele.

„E foarte simplu să spui că nu sunt îndeplinite condiţiile. Cei de la DSP ar trebui să caute alte clinici”, comentează Carmen Uscatu, de la Asociaţia „Salvează Vieţi”.

INIŢIATIVA EVZ

Să schimbăm legile privind tratamentul în străinătate

„Evenimentul zilei” a demarat din această săptămână o campanie prin care îşi propune să uşureze viaţa românilor care au nevoie de tratamente în afara ţarii.

Din cauza unor legi absurde, în speţă Ordinul 50 din 2004 cu modificările ulterioare, bolnavii sunt plimbaţi luni şi chiar ani între spitale, direcţii de sănătate şi Ministerul Sănătăţii (MS) ca să obţină banii pentru tratament. Mulţi însă nu supravieţuiesc.

Două prevederi legislative ar trebui schimbate urgent:

1. discriminarea (după vârsta bolnavului, vechimea dosarului şi preţul tratamentului);

2. obligativitatea de a identifica trei clinici dintre care Ministerul Sănătăţii să o aleagă pe cea mai ieftină, ca la licitaţie (procedură greoaie, care conduce la întârzieri, uneori fatale).

Sprijin de la ONG-uri

Organizaţiile neguvernamentale care luptă pentru susţinerea drepturilor pacienţilor încearcă, la rândul lor, să modifice aceste prevederi.

„Anul trecut, în noiembrie, când s-au introdus regulile discriminatorii prin care pacienţii primesc punctaje în funcţie de vârstă, preţul tratamentului, vechimea dosarului, am dat în judecată MS. Acum suntem în negocieri cu ei şi pentru schimbarea Ordinului 50, însă se mişcă cu noi, cum o fac şi cu pacienţii. Mergem la întâlniri cu ei şi nu se întâmplă nimic. Au promis că vin şi ei cu propuneri pentru schimbarea legii, dar nu au făcut-o”, spune, revoltată, Carmen Uscatu, de la Asociaţia „Salvează Vieţi”.

Ieri şi-au oferit sprijinul şi organizaţii neguvernamentale care-i sprijină pe bolnavii de leucemie. „Asociaţia Română Împotriva Leucemiei (ARIL) se alătură campaniei. Majoritatea solicitarilor de tratament în străinatate vin din partea bolnavilor de leucemie. Poate ar trebui să ne unim cu toţii eforturile şi să forţăm ministerul să schimbe legislaţia şi să facă o clinică în România în parteneriat public- privat pentru tratarea bolanvilor”, propune Anka Mateescu.

SEMNEAZĂ AICI PETIŢIA INIŢIATĂ DE EVENIMENTUL ZILEI.

Citiţi mâine în EVZ:
Batjocorit pentru transplant: Un tânăr arată cât a fost plimbat pentru actele necesare transplantului pulmonar