Madonna a avut România la picioare

Madonna, încă în România

După concertul de aseară, diva nu a părăsit ţara, ci s-a retras la hotel. În această după-amiază ea s-a relaxat la piscină, unde a fost surprinsă de paparazzi cu un prosop în cap.

Religia creează şi superstaruri

La prima întâlnire cu România, femeia hulită de aproape toate bisericile lumii s-a dovedit doar un artist cu har, energie şi pretenţii, în timp ce show-ul blestemat de toţi, de la catolicii germani, până la moderaţii cehi sau, pe măsură ce turneul avansa spre est, bulgari şi chiar romano-catolicii din Bucureşti, a părut doar un demers (poate prea) comercial al unei artiste care testează, de aproape 30 de ani, limitele uneia dintre cele mai sofisticate pieţe. A fost ca şi cum ai vedea încă o dată „Codul lui Da Vinci”, o poveste căreia instanţe anume îi adaugă semnificaţii, sporindu-i misterele, şi care aproape că devine banală când îşi dezvăluie premeditările pragmatice.

„Sweet Machine”. „Maşinărie de marketing”, „produs al laboratoarelor de imagine”, pus la punct de case de discuri şi promotori de show omnipotenţi, Madonna, maestră în a transforma criticile în proprii definiţii - a părut să amintească asta în introducerea showului ei de la Bucureşti – o pistă falsă, care anunţa, de fapt, doar laboratorul propriu în care a pus la cale încă unul dintre nenumăratele ei chipuri: albumul cu „dulciuri” vinovate, pe care nu demult îşi propunea să-l ofere fanilor, ca pe vremuri, îmbrăcată în piele neagră şi cu cravaşa în mână.

Cu zece minute înainte de ora 22, literele care ornau scena au devenit incendiare, boxele au crescut de câteva ori volumul, în timp ce fabrica de dulciuri a Madonnei producea acadele. Maiestuoasă, pe tronul ei devenit celebru după ce a făcut înconjurul lumii, regina popului a apărut pe scenă, în uralele publicului, pentru piesa de început, „Candy Shop”.



Poate cea mai importantă dintre dimensiunile drăceşti ale Madonnei îi este asigurată de bănuiala că, poate vânzându-şi sufletul, ar fi descoperit secretul tinereţii veşnice. Madonna, un vis în care omenirea pare a-şi dori, totuşi, să creadă, continuă să fie o figură importantă  a contemporaneităţii şi la 50 de ani. Şi totuşi, Madonna îmbătrâneşte. O spun cei care i-au remarcat, văzând-o de aproape, cearcănele lăsate fără farduri, părul rărit sau muşchii prea conturaţi.

Scena rămâne, însă, tronul pe care nimeni nu îndrăzneşte să-i conteste suveranitatea. Artista care reuşeşte să rămână semnificativă pe scena muzicală, mereu ca o viziune a viitorului şi nici o clipă ca o legendă a trecutului, pare să fi înţeles, mai nou, că mai mult decât sala de sport, croitorii de lux sau coaforul, o vor ţine în formă colaborările cu muzicieni care au jumătate din vârsta ei. Justin Timberlake, Kanye West, Pharrell Williams sau Britney Spears, cu toţii pun puţin din tinereţea lor în acest nou turneu, veritabile înjecţii cu botox pentru un lifting desăvârşit al carierei unui sex simbol excentric. Fanii au întâlnit la Bucureşti o femeie care continuă să sfideze atât prejudecăţile, cât şi limitele omeneşti sau trecerea timpului.

„DRAGOSTE NEBUNĂ” ÎN ŢIGĂNEŞTE

A oferit o lecţie de toleranţă pe scenă

„«Do what you want, say what you want» («Fă ce vrei, spune ce vrei» – n.r.). Despre asta îţi vorbesc, Bucureşti!”, a spus Madonna înainte de refrenul piesei ”Beat Goes On”. A urmat o variantă remixată a piesei „Human Nature”, a patra şi ultima melodie promovată de pe albumul ”Bedtime Story”, cântată de data asta cu elemente din diferite succese semnate Madonna, cum ar fi ”4 Minutes” sau „Give It To Me”.

Madonna a făcut eforturi colosale să rămână tânără şi şi-a dorit ca audienţa să arate ca ea, să fie ca într-o oglindă. Elixir al tinereţii, colaborările cu Justin şi cu Timbaland i-au asigurat, în al 51-lea an al vieţii sale, primul loc în topurile care contează, iar noul ei album, „Hard Candy” (al 11-lea album de studio), a urcat pe primele locuri imediat după lansare.

Cel mai probabil, însă, mai degrabă cei care au cumpărat cândva compilaţia sunt cei care s-au grăbit să simtă acum în buzunare şi biletele pentru concert, şi asta nu numai pentru că preţul acestora a variat în Bucureşti între 120 şi 800 de lei, dar şi pentru că, cel puţin în România, povestea Madonnei le trezeşte amintiri mai degrabă celor care au multe. Poate tocmai de aceea unii au găsit-o pe Madonna prea tânără pentru gustul lor şi au avut de comentat când a venit vorba de versiuni (prea) actuale ale unor piese clasice, precum „Like a Prayer” (care a devenit, la remix, aşa de futurist, încât Madonna a simţit că trebuie să-l cânte de pe o navă spaţială).

Le-ar fi vrut, probabil, „ca altădată”, deşi bănuiau cu toţii că regina reinventării nu va păstra nimic din ceea ce a fost cândva. Madonna refuză să devină „clasică”, chiar şi atunci când ar trebui să „citeze” propriile-i capodopere. Deşi a pus în joc mai multă energie decât părea omeneşte posibil, mulţi dintre cei adunaţi, aseară, în Parcul Izvor din Bucureşti au primit cu rezerve versiunile rave ale pieselor ei clasice.

„Nu sunt eu”

Celor care mai aveau dubii că Madonna nu se va uita vreodată înapoi mai clar că aceasta vrea s-o rupă cu trecutul o dată cu primele acorduri ale piesei „She’s Not Me” (Nu sunt eu).

Pe monitoare apare Madonna din trecut, începând de la imaginea de o neobrăzare prea vecină cu trivialul, de Marilyn Monroe colorată, în exces de satin roz, din „Material Girl”, către rochiile ispititoare din plasă, ustensile de blasfemie în „Like a Virgin”, până la celebrul sutien conic, provocarea supremă, ce ameninţa cândva să devină o marcă de neşters mai jos de fruntea Madonnei - imaginea din „Vogue”.

Pe măsură ce acordurile duc piesa mai departe, Madonna este din ce în ce mai neîngăduitoare cu fostele sale identităţi, deşirându-le hainele, renegândule semnificaţiile, retezând din prezent rădăcinile trecutului, până când pică, epuizată, pe podea: „Nu sunt eu!”.

După jumătate de oră în care a „actualizat” amintiri, istoria ei repovestită în variantă modernă, remixată, punctată cu câteva dintre micile ei capodopere, de la „Vogue” la „Die Another Day”, dar şi cu câteva amintiri, cum ar fi desenele unuia dintre prietenii ei apropiaţi, Keith Haring, care au colorat şi mai tare piesa „Into the Groove”, Madonna, redevenită o fetiţă (care mai devreme sărise coarda) decide să o rupă cu trecutul.

Madonna a învăţat să cânte ţigăneşte. „Sunt fericită să fiu aici pentru prima oară”, a spus Madonna înainte de a-şi întreba publicul dacă ştie ce înseamnă „Leila pala tute”. „Dragoste nebună”, asta înseamnă, a mai apucat să spună, înainte de a fi întâmpinată de un cor viguros de fluierături, izbucnit imediat ce artista a început să vorbească despre discriminarea ţiganilor.

Neintimidată, a continuat şi a primit aplauze, pentru lecţia de toleranţă în cursul căreia a amintit de mai multe categorii marginalizate, printre care homosexualii şi minorităţile religioase.

Politica Madonnei

Aşa cum avertizase, aseară nu am fost la un concert, ci la un bine gândit spectacol, împărţit pe acte, ca piesele de teatru. Cel mai scump show care a umblat, în ultimii ani, prin lume, cu mai bine de 30 de milioane $ investiţi în producţie. Proiecţii video impresionante, costume extravagante semnate de croitori de lux, coregrafii elaborate, proaspăt create.

„Bucureşti, eşti gata? Ţi-ai făcut temele? Eşti gata pentru lecţia de spaniolă?”, a strigat Madonna înaintea piesei cu acelaşi nume, „Spanish Lesson”. Pe ritmul piesei „Give It To Me”, Madonna a străbătut scena şi a coborât apoi în public, lăsând fanii s-o atingă. A anunţat brusc finalul show-ului: „Game over!”.

CĂLDURĂ MARE

Cozi imense la suc şi la bere

Ticsiţi în faţa scenei, printre copăceii de pe flancuri, dincolo de gardul care despărţea sectoarele, până dincolo de Dâmboviţa, amatorii de spectacol au suportat căldura, setea şi aglomeraţia, cerând cu aplauze, pe la ora 21.00, când DJ-ul Paul Oakenfold a terminat setul de încălzire, îndurare. Regina întârzia, în timp ce cozile la suc şi bere se lungeau nepermis.

S-a făcut linişte ca într-o sală de teatru în faţa scenei ornate cu „M”-uri supradimensionate, care se repetau pe ecranele de leduri amplasate în laterale. Consecventă unui obicei din acest turneu, regina se lăsa aşteptată, în timp ce supuşii, de vârste şi ocupaţii pestriţe, se organizau, în linişte, în sala tronului.

SMS

Piesa „Holiday”, tribut pentru Michael

• Pe la ora 21.00 s-au auzit primele sirene ale Salvării, ducând prin faţa Palatului Parlamentului spectatori care n-au rezistat căldurii.
  
  
• Printre spectatori s-au numărat şi Ioana şi Călin Popescu Tăriceanu, Ana şi George Copos, Nicoleta Luciu şi Zsolt Csergo, Ilie şi Amalia Năstase, Mihaela Geoană, Oana Roman, Dan Bittman sau Cătălin Botezatu.
  
  
• Piesa „Holiday”, cântată într-o variantă originală, remixată cu elemente din „Celebration” şi „Everybody”, a devenit un tribut adus lui Michael Jackson, cel mai mare artist al planetei, aşa cum a strigat diva de pe scenă.
  
  
• Madonna a arătat încă o dată cât de extravagantă este: a sărutat-o, pe scenă, pe o mireasă.

ALERTĂ

După ce şi-a petrecut după-amiaza admirând Bucureştiul de la fereastra hotelului, Madonna şi alaiul ei au pornit, cu escortă de la poliţie, spre Parcul Izvor

Andrei Popescu 

Alertă maximă de securitate! Aşa s-ar putea eticheta, laconic, atmosfera uşor paranoidă în care a funcţionat, ieri, complexul Radisson SAS din Bucureşti. Tot etajul 7 al clădirii a fost rezervat pentru Madonna şi pentru o parte din echipa ei.

Niciunul dintre ceilalţi clienţi nu a avut acces pe palierul cu apartamentul regal de 5.000 de euro pe noapte care a găzduit-o pe Madonna. Artista a locuit împreună cu cei care au însoţit-o la Bucureşti, iubitul ei brazilian şi cele două fetiţe, Lourdes, fiica naturală a artistei, rezultată din relaţia cu antrenorul Carlos Leon, şi Mercy James, micuţa adoptată recent din Malawi.

Înalţi cât uşa, dar deloc ostentativi, bodyguarzii americani ai vedetei ocupau poziţii strategice pe coridor şi la piscina hotelului, unde câţiva dintre dansatorii Madonnei şi-au făcut de lucru toată după-amiaza în faţa unor cocktailuri fără alcool. Relaxaţi, în blugi sau bermude şi identificabili doar graţie staturii şi a staţiilor de emisie-recepţie, cerberii divei nu păreau a fi veterani ai armatei americane, ci mai degrabă baschetbalişti din NBA.

Îi trădau însă agenţii de securitate români ai hotelului, decupaţi parcă din filmul „Men in Black”. Politicos, dar ferm, echipele mixte îi redirecţionau pe rătăciţii pe care liftul îi transporta la etajul VIP. Ieri după-amiază, copiii Madonnei s-au distrat ore întregi la piscina hotelului. În timp ce Lourdes insista să-şi bată propriile recorduri la săritura pe salteaua elastică, Mercy James era scoasă la plimbare în curtea interioară a hotelului de doi bodyguarzi care n-o scăpau niciun moment din ochi. S-au încruntat abia când reporterii infiltraţi în barul piscinei şi-au scos, timid, aparatele foto. Ocolind diplomatic un eventual conflict cu ziariştii români, foştii puşcaşi marini au dispărut în câteva secunde cu copil cu tot, în timp ce dansatoarele divei înotau degajate, împreună cu partenerii lor mulatri sau asiatici.

Camerista-şefă, certată

Madonna a încercat să rămână învăluită în mister, nefiind văzută nici în zona piscinei, nici în cea a restaurantelor şi barurilor de cinci stele de la Radisson. Numai personalul de rang I al hotelului părea să aibă habar de mişcările imediate ale acesteia, dar respectau codul discreţiei abolute. După prânz, singurele indicii care duceau cu gândul că vedeta urmează să iasă din apartament au fost starea de alertă în care au intrat brusc agenţii de securitate.

Menajerele, paznicii de la intrare şi cei care patrulau în costum prin holul şi curtea interioară ale complexului trăiau aceeaşi confuzie. Singura cu adevărat revoltată de situaţie era camerista-şefă de la etajul doi, care s-a trezit admonestată de director când a apărut la televizor, dând un interviu involuntar, despre care ea putea să jure că a fost o discuţie banală, din mers, cu unul dintre reporterii care stătea la pândă în faţa hotelului.

PAZĂ

Tratată ca un demnitar la Bucureşti

Madonna a încercat să părasească hotelul, pe furiş, ieşind din parcarea de la subsol în care, timp pe câteva zeci de minute, s-a restricţionat accesul. Spre deosebire de ziua sosirii în România, de această dată a avut ca antemergător o maşină a poliţiei rutiere care i-a deschis eficient drumul din dreptul fostului Palat Regal către Parcul Izvor. Trei microbuze negre, tip limuzină, formau coloana. Printre perdelele opace de la gemurile maşinii din mijloc se distingea clar fizionomia divei. Deşi, iniţial, au dat asigurări că Madonna nu va beneficia de antemergător sau de escorta poliţiei, întrucât legea permite astfel de măsuri doar în cazul demnitarilor, poliţiştii s-au răzgândit, invocând traficul aglomerat.