Mafia naşilor, gaura neagră din bugetul CFR

Deşi şi noi, şi „naşii” am găsit sute de persoane fără bilete, nu s-a dat nici măcar o singură amendă. Supracontrolorii, cei care supraveghează „naşii”, pe care i-am întâlnit pe o rută, nu au avut nicio reacţie, dovedind că fac parte din acelaşi sistem uriaş de spoliat banii publici. Aveţi întreg „filmul” investigaţiei în rândurile care urmează.

Negociere între vagoane

Cel mai bun loc pentru a te târgui cu „naşul” este în spaţiul dintre vagoane, „la dos” de eventualele priviri indiscrete. În trenul de dimineaţă spre Timişoara, spaţiul era ocupat de două persoane ce urmăreau atente orice mişcare a controlorilor, care verificau biletele în vagonul din faţă.

„Hai, plecaţi de aici, vă rog. Am şi eu o treabă de rezolvat şi nu vreau să mă refuze dacă vede atâta lume”, s-a răstit unul dintre ei, deranjaţi de faptul că stăteam în apropiere. N-a fost nevoie să plecăm, pentru că, între timp, spre enervarea bărbatului, alături de el au mai venit doi tineri, care aveau aceeaşi „problemă”.

Blatiştii sunt direcţionaţi spre primul vagon

Când au ajuns în dreptul lor, după o scurtă negociere, „naşii” au spus răspicat: „Mergeţi către primul vagon”. Nervoşi, bărbatul şi cei doi tineri s-au conformat. „O ţară plină numai de hoţi şi bandiţi”, spune unul printre dinţi.

La alt capăt de vagon, trei tineri îi aşteptau şi ei pe controlori. „Rezolvăm repede. Şi aşa mergem doar două staţii”, spunea unul dintre ei. Când au venit „naşii”, au primit acelaşi instrucţiuni, fără prea multe comentarii au fost în - drumaţi către primul vagon. Rând pe rând, toţi blatiştii dintre vagoane au fost adunaţi în partea din faţă a trenului, unde probabil le era mai uşor „naşilor” să încaseze „taxa” şi să-i aibă sub supraveghere la încheierea controlului biletelor în întreg trenul.

Până să ajungem la prima staţie, Videle, am numărat călătorii. Pentru a nu risca vreo eroare, am făcut numărătoarea de câte două ori în fiecare vagon. Când am ajuns la primul vagon, blatiştii menţionaţi mai devreme stăteau liniştiţi pe scaune, bucurându-se de călătorie sub protecţia „naşilor”.

Jumătate de tren, fără bilet

Rezultatele numărătorii călătorilor au fost surprinzătoare, mult peste ceea ce ne aşteptam. Astfel, în trenul Intercity care ducea spre Timişoara, între Bucureşti şi Videle, reporterii au numărat 183 de persoane. Potrivit datelor oficiale pe care le-am primit de la CFR, „în data de 21.10.2009, trenul Intercity 591, pe relaţia Bucureşti Nord - Videle a avut 99 de călători”, iar dintre aceştia unul singur şi-a cumpărat oficial bilet din tren.

Diferenţa dintre numărătoarea reporterilor EVZ şi legitimaţiile de călătorie înregistrate la CFR este de 84 de călătorii. Astfel, dacă evaluăm costurile biletelor necumpărate, ajungem la o pierdere pentru CFR de 1.848 de lei. Calculul a fost făcut pe baza preţului unui bilet la clasa a II-a pe distanţa respectivă. Însă nu toţi blatiştii au coborât la prima staţie.

Contabilitatea CFR: nici o amendă, toţi călătorii au bilet

Discrepanţa dintre numărătoarea noastră şi evidenţa CFR s-a menţinut şi între următoarele două staţii. Astfel, între Videle şi Roşiorii de Nord, în timp ce reporterii a numărat 149 de persoane, datele CFR arată că au fost 98 de călători. Din nou o diferenţă foarte mare, 51 de bilete. Şi aici ar fi o pierdere minimă de 494 de lei.

La întoarcerea spre Bucureşti, am luat trenul accelerat care venea dinspre Târgu-Jiu. Locurile erau ocupate sporadic. Pentru că trenul fusese deja controlat, „naşii” doar străbăteau vagoanele repede pentru a vedea cine a mai urcat de la ultima staţie.

La un capăt de vagon, o femeie în vârstă stătea pe scări fără să schiţeze niciun gest la îndemnul controlorilor: „Legitimaţia dumneavoastră de călătorie”. După câteva secunde, femeia răspunde încet. „N-am bilet, nu sunt bani”, îi spune aceasta scurt controlorului. „Măcar stai şi matale mai spre primul vagon, mai în faţă”, îi spune „naşul” şi pleacă mai departe.

Un alt călător, un bărbat trecut de 50 de ani, vorbea tare: „Nu ştiu cât e biletul, nu dau niciun leu, n-am bani”, spune acesta pe ton de răzvrătire. Controlorul insistă. „Nici măcar un leu n-ai?”, îl întreabă, însă fără să primească vreun răspuns.

Înainte să ajungă trenul în Videle, am început numărarea că lătorilor. În total erau 283 de persoane. Potrivit CFR Călători, între Roşiori Nord - Videle, au fost 276 de călători. Diferenţă de 7 călători şi nu s-a dat nicio amendă. Potrivit calculului bazat pe preţul unui bilet pe distanţa respectivă, CFR a avut o pierdere de 80 de lei.

EVIDENŢĂ

Cifrele traseelor

LINIŞTE

Secretarul de stat care răspunde de problemele căilor ferate şi directorul Regiei au evitat să comenteze subiectul

În trenul rapid care pleca spre Iaşi am avut şansa de ne întâlni cu supracontrolul, spaima blatiştilor. Cu câteva minute înainte ca trenul să plece spre destinaţie, pe peronul Gării de Nord, doi supracontrolori în civil sporovăiau vesel cu „naşii”. Asta deşi regulamentul îi obligă pe aceştia să realizeze controale inopinate şi se presupune că „naşii” nu le ştiu itinerarul.

La zece minute după ce trenul a plecat din gară, spre Ploieşti, controlorii au început să verifice biletele în echipă, urmaţi de cei doi supracontrolori.

Între vagoane îi aştepta un grup de trei tineri. „Hai că se apropie”, spune unul dintre ei, după ce a observat controlorii. „Mergem şi noi până la prima, poate rezolvăm cumva”, i-a spus unul „naşului”. Fără să primească un răspuns, cei trei au fost invitaţi către primul vagon.

Blatul cu Rapidul

La următorul capăt de vagon, un bărbat şi o femeie se agitau neliniştiţi. „Ştiţi, poate ne înţelegem cumva, că nu avem bilete”, îi spune bărbatul în şoaptă „naşului”. Controlorii s-au uitat la ei şi le-au dat aceeaşi indicaţie. În primul vagon, „amenzile” se dădeau în dis creţie şi în şoaptă. Din când în când, unul dintre controlori se uita către restul călătorilor din vagon şi era atent să vadă dacă nu-l priveşte cineva. Tinerii au rămas liniştiţi pe scaune, iar bărbatul şi femeia s-au întors la locul lor, într-un capăt de vagon.

Cu zece minute înainte să ajungă trenul în staţia Ploieşti Sud, ne-am apucat să numărăm călătorii. Între staţiile Bucureşti Nord şi Ploieşti Sud, am numărat 256 de călători, în timp ce, în datele de la CFR Călători, „trenul rapid 661, a avut 229 de călători”. Di ferenţă de 27 de bilete şi nici o amendă.

La întoarcere, în jurul orei 19.00, spre Bucureşti, am mers cu rapidul care venea de la Galaţi. Nu era foarte plin, „naşii” controlaseră deja şi stăteau la discuţii. Înainte să ajungă trenul în Gara de Nord am numărat călătorii şi ne-au ieşit 88. Datele CFR spun că, „în data de 21.10.2009, trenul 872, pe relaţia Urziceni - Bucureşti Nord a avut 83 de călători”. Diferenţă de 5 persoane şi nu s-a dat nici o amendă.

Cât câştigă „naşul”

Potrivit datelor noastre, pe cele trei rute menţionate au fost 785 de persoane cu bilete şi 174 care au mers cu „naşul”, adică peste 20% din totalul călătorilor au făcut blatul.

Pierderile CFR, unul dintre marii consumatori ai bugetului de stat, depăşesc cel puţin 3.000 de lei. Şi totul într-o singură zi.

Având în vedere că un controlor trebuie să „muncească” 186 de ore pe lună, adică minimum 27 de curse şi presupunând că acesta prime şte 30% din preţul unui bilet, „tariful” standard pentru blatişti, ajungem la o sumă de aproape 130 de lei pe cursă pentru „naş”. În total, venituri suplimentare de 3.800 de lei. Înmulţiţi cu numărul total de „naşi” din România, câteva mii cel puţin, şi veţi vedea dimensiunile gigantice ale pagubei.

CĂLĂTORI MAI PUŢINI

Au scăzut veniturile

Un raport al CFR arată că numărul călătorilor a scăzut cu 13% în primele 8 luni, anjungând la 44,9 milioane de pasageri. Între ianuarie şi august 2008, s-au înregistrat 51,6 milioane de călători. În aceeaşi perioadă, anul acesta, numărul biletelor vândute a fost mai mic cu 12,5%, ajungând de la 561 milioane de lei, în 2008, la 490 milioane de lei. Potrivit CFR, tariful pentru o distanţă medie la trenul rapid, clasa a II-a, este de 34 de lei, iar la accelerat, este de 27 de lei.

TĂCEREA CONDUCERII

Nimeni nu vorbeşte

Pentru a avea şi opinia celor care gestionează problemele CFR, am mers cu datele pe care le-am adunat la Ministerul Transporturilor. Evident, nimeni din sistem nu „s-a înghesuit” să ne explice situaţia. Cei de la care aşteptam un punct de vedere erau Gheorghe Popa, secretar de stat la Ministerul Transporturilor, şi Liviu Pescăraşu, directorul CFR Călători. Secretarele au spus că, amândoi, „sunt într-o şedinţă cu sindicatele”.

Am aşteptat mai bine de patru ore pe holurile ministerului să se termine şedinţa şi să obţinem un punct de vedere. Însă, după ce secretara a întrebat de spre ce e vorba în subiectul nostru, pe ste jumătate de oră, Gheorghe Popa a refuzat să stea de vorbă cu noi şi ne-a trimis către directorul Pescăraşu.

Deşi se terminase şedinţa, secretara directorului CFR Călători a spus că şeful ei e încă acolo. „Nu mai aşteptaţi, este ora 4, programul se termină peste 30 de minute şi nu are timp să vorbească”, ne-a transmis sec aceasta.

LA DRUM

Jungla din tren, tolerată de „naşi” şi poliţişti

„Băi, poate vă urcaţi, să vezi ce căpăceală vă dau”, striga unul dintre controlori către doi tineri îmbrăcaţi sărăcăcios, care în cele din urmă s-au strecurat în trenul Accelerat care pleca din Gara Roşiori de Nord spre Bucureşti. Între timp, cei doi tineri şi-au găsit şi locuri, iar când s-au întâlnit cu naşii a început scandalul. „Tu nu te pune cu mine. I-am dat săptămâna trecută o bucată la un jandarm de i-a buşit sângele urgent. Crezi că mi-e frică, mă ia Poliţia şi îmi dă drumul, n-are ce să-mi facă”, spune convins unul dintre tinerii gălăgioşi.

Din discuţie reieşea că tinerii erau „clienţi fideli” ai trenurilor din jurul Bucureştiului, iar cu unul dintre controlori se cunoşteau. „Spune-i lu ăla să tacă, ştii că fac urât la din astea”, îi spunea băiatul gălăgios unuia dintre controlori, referindu-se la colegul său. Fără să cheme poliţia sau să ia vreo altă măsură, controlorii au preferat să schimbe câteva vorbe cu ei şi iau lăsat pe cei doi să meargă mai departe cu trenul.

La alt vagon, într-un capăt, doi tineri fumau fără să fie deranjaţi de cineva. Puţin mai încolo, o femeie care tocmai îl expediase pe controlor spunându-i că n-are bilet şi nici de unde să-i plătească, tocmai scăpa cu discreţie de un cotor de măr, aruncându-l încet pe culoarul vagonului.

În următorul tren pe care l-am luat la ora 12:00, din Gara de Nord spre Ploieşti Sud, am avut surpriza să-i întâlnim din nou pe tinerii gălăgioşi care erau şi în acceleratul care veanea de la Târgu Jiu. Unul dintre ei se târa cu fundul de podea şi cerşea, în timp ce colegul său mai gălăgios, îl supraveghea prin geamul uşii şi discuta cu un bărbat despre „marii bătăuşi din Ferentari”. Seara, la întoarcerea spre Bucureşti, din staţia Făurei ne-am urcat în rapidul care venea de la Galaţi.

Câţiva oameni îmbrăcaţi murdar, stăteau între vagoane şi mâncau pe nişte genţi mari de rafie. Cam la un sfert de oră, copiii erau trimişi prin tren, la cerşit, spre enervarea călătorilor. „Dacă tot v-am lăsat în tren, staţi liniştiţi”, răbufneşte unul dintre controlori.

Cu toate acestea, până să ajungă trenul la destinaţie, în Gara de Nord, „călătorii buclucaşi” s-au plimbat în continuare prin tren, la cerşit, spre nemulţumirea unora dintre pasageri. Controlorii i-au alungat pe cei doi copii care cerşeau şi i-au mustrat din nou pe însoţitorii lor însă fără niciun rezultat, şi-au văzut în continuare de treaba lor.