Marea deturnare: avion românesc răpit la Oradea

Afară, în jurul avionului, mecanicul Vasile Cojocaru a luat la puricat aeronava. În preajmă se mai aflau paznicul, un securist şi un miliţian, toţi angajaţi ai aeroportului.

Piraţii au atacat cu un Moskvici

Avionul se pregătea de plecare. Era linişte. Comandantul era în aerogară, îşi lua actele şi documentarea meteorologică. În acest moment de acalmie şi de aşteptare, a apărut din faţa aerogării un Moskvici roşu şi a intrat în viteză peste flori, peste borduri, spre avion. Cojocaru striga cât îl ţinea gura că nu e voie sub avion. Însă, rumoare.

Din maşină au coborât patru inşi înarmaţi cu puşti. Într-un moment de nebunie, mecanicul a sărit la ei, însă a fost redus repede la tăcere după ce a fost lovit în cap de un altul. Din maşină au mai coborât doi, la fel de înarmaţi.

Preluarea controlului

Vasile Cojocaru a fost luat pe sus şi dus în avion. Aveau nevoie de el, credeau că e căpitanul. Piraţii au preluat controlul în zona avionului. Responsabilii cu securitatea nu au avut reacţie. „Deturnarea unui avion în anii ’70, poate fi considerată ca fiind unică şi chiar spectaculoasă, având în vedere mai ales finalul pentru echipaj”, povesteşte Dumitru Caraman, pilot de linie care şi-a petrecut trei sferturi din viaţă în aer şi a refăcut povestea pas cu pas din relatările colegilor care au trăit coşmarul deturnării.

La peste 40 de ani de la eveniment, el îşi aminteşte că primul a fugit securistul, al doilea miliţianul şi al treilea paznicul, fugărit şi dezarmat de un pirat. Toţi piraţii vorbeau în ungureşte. Pasagerii erau în spăimântaţi şi nu ştiau ce să facă.

 „Pentru a se putea înţelege mai bine cu echipajul, piraţii au adus din spate o doamnă care vorbea ungureşte - era soţia unuia mare din Miliţia orădeană”, precizează pilotul Caraman.

Călătorie cu arma la tâmplă

Doi dintre terorişti erau în cabină cu cuţite şi arme îndreptate spre membrii echipajului. Ceilalţi patru erau cu pasagerii. Ameninţările erau tot mai apăsătoare, avionul trebuia să decoleze. După ce au pornit motoarele, piraţii au trasat direcţia - Viena. În ţară a fost dată alarmă de gradul unu. Şeful Securităţii a alertat aviaţia militară din Timişoara.

„Generaulul Puiu Dumitru a primit ordin să salte aviaţia de vânătoare şi să doboare avionul”, rememorează Dumitru Caraman. Avionul a decolat, iar de jos, fără ca membrii echipajului să simtă, s-a tras. Cauciucurile au fost sparte.

După ce au luat în înălţime, Cojocaru a încercat să-i şoptească lui Cornel Vasile să o ia spre Arad şi a mai fost lovit o dată, semn că ungurii ştiau totuşi şi româneşte.

Aterizarea, un cutremur de gradul 8

Trei avioane de vânătoare au fost ridicate să încadreze aeronava deturnată şi aşteptau ordinul de a trage. Telegrafistul Ionescu se chinuia de zor să reuşească o legătură cu Aradul. Răspunsul a fost o lovitură puternică de armă de la unul dintre piraţi. Flancat de avioane militare, aeronva deturnată a trecut în Ungaria.

Când au ajuns la Budapesta, piraţii au început să se cinstească cu băutură, siguri pe reuşita lor. „Viena ştia de această deturnare. Au aterizat, iar pentru că roţile din faţă ale triciclului erau sparte, a intrat într-un trepidaj, aidoma unui cutremur de gradul 8”, subliniază Caraman. Aeronava a fost încadrată de pompieri, Salvări şi poliţişti.

VERDICTUL SECURITĂŢII

Piloţii, vinovaţii fără vină

Când au ajuns pe aeroportul din Viena, piraţii s-au sucit. Au cerut alt avion şi au spus că vor să meargă spre München. După mai bine de două ore, după ce li s-au dat asigurări că nu li se va întâmpla nimic, piraţii au eliberat pasagerii. Împreună cu echipajul, aceştia au fost transportaţi în aerogară. Separat, au fost aduşi şi piraţii. A fost organizată o anchetă- fulger.

„La confruntări, piraţii au recunoscut bestialităţile pe care le-au comis, în special faptul că l-au maltratat pe mecanicul de bord Vasile Cojocaru, luându- l drept comandant. Cu aceasta, rolul şi prezenţa piraţilor a încetat, neştiind nici până azi ce s-a întâmplat cu ei, dacă au fost eliberaţi sau condamnaţi la detenţie”, se întreabă aviatorul Caraman.

Spre Băneasa, supravegheaţi de băieţii cu ochi albaştri

La întoarcerea în România, pasagerii şi echipajul au fost preluaţi de un alt avion, trimis special. De la îmbarcare şi până la sosirea pe Aeroportul Băneasa au fost supravegheaţi de persoane care nu i-au slăbit din ochi. Securitatea a dorit să muşamalizeze cazul.

Mecanicul Vasile Cojocaru, de exemplu, a fost internat la scurt timp la psihiatrie. Cu mari chinuri, după o perioadă, a fost reangajat în aviaţie. „Când am stat de vorbă ultima oară cu dânsul, când a auzit că e vorba despre Viena, a dat bir cu fugiţii”, îşi mai aminteşte Dumitru Caraman.

Puşcărie, pentru că au fost răpiţi

Ceilalţi membri ai echipajului au avut o soartă şi mai tristă. Căpitanul Diaconescu şi telegrafistul Ionescu au fost condamnaţi la câte 4 ani de închisoare, însă au fost eliberaţi după un timp. Mai mult de ruşinea internaţională.

„Fiind foarte puternic afectat, Diaconescu nu a rezistat şi a murit la scurt timp ”, mai specifică pilotul de curse de linie şi coleg cu el, Dumitru Caraman. În timpul anchetei, secundul Cornel Vasile a fost bătut cu bestialitate.

„La interogatoriu a participat însuşi şeful Securităţii Statului, Pătilineţ. În loc să fie decorat, a fost bătut, călcat în picioare, făcut trădător şi dezonorat. Vreo cinci ani, a trebuit să facă pe mecanicul auto la spălat de piese, până când cei care i-au frânt aripile n-au mai avut aceeaşi forţă şi i-au fost reconsiderate calităţile de bun zburător”, îşi aminteşte comandantul Caraman.

Multă vreme, cei care au făcut parte din echipajul avionului deturnat s-au ferit să vorbească despre acel coşmar. Ori de câte ori venea vorba, se refugiau în tăcere.