Marea măgărie de la Cernavodă

Dacă ajungi cu zece minute înainte de ora mesei, e musai să ai dopuri în urechi, altfel rămâi surd la tămbălăul pe care îl fac. De când au fost aduşi în adăpostul de lângă Cernavodă, judeţul Constanţa, nici unul nu a mai fost pus la muncă. Cinci îngrijitori şi un medic au grijă să fie bine hrăniţi, curaţi şi fericiţi. Nu vor mai munci un minut toată viaţa. Sunt nişte măgari: "I-ha!".

"Măgarii sunt mai cinstiţi ca oamenii!"

Cum ieşi de pe Autostrada Soarelui (A2), o iei spre Cernavodă şi după trei sute de metri virezi la stânga, spre Cochirleni. După trei kilometri jumate, pe mâna dreaptă, în locul cunoscut de localnici drept Hinog, dai de ei. Sunt cazaţi la "Sanctuarul măgarilor" din România. Cea mai mare "măgărie" din Europa de Est! Dacă te aşezi în fund în padoc, în două minute te trezeşti cu toţi în cap. "Mor de curioşi ce sunt!", explică Roxana Topor, proaspăt medic veterinar. E primul ei loc de muncă: "Nu m-a tentat munca într-un cabinet de «pet»-uri şi nici să vaccinez găini sau să tratez porci!".

Acum e mămica măgarilor de lângă Cochirleni. Îi ştie pe nume şi toţi răspund la apel: Ylva, Maia, Claudio, Lucian, Andruşca, Miruna, Rigoletto, Salvo, Gaviola, Sile, Gilda etc. "Pe ultima am găsit-o, bătută, între blocurile de la CET Constanţa", o scarpină între urechi pe măgăriţă Laurenţiu Vasilescu.

Omul, de 44 de ani, a fost bancher. A ales, ciudat, să trăiască printre urechiaţii încăpăţânaţi: "Măgarii sunt mai cinstiţi decât oamenii!", decretează şeful "măgăriei". Acum e directorul general al stabilimentului de pe malul Dunării. "Măgarii abuzaţi sunt mai timizi şi sperioşi. Necesită mai multă atenţie", i se umezesc ochii bărbatului.

Veteranul Rigoletto, fostă vedetă de circ

Mezinii stabilimentului sunt Enzo şi Gino, doi măgăruşi de opt luni. "Au fost fătaţi aici, da’ concepuţi afară!", explică fostul bancher. Aici nu sunt încurajate idilele măgăreşti, drept pentru care masculii sunt castraţi. "Altfel, se formează prietenii puternice, indiferent de sex sau vârstă. Dacă îl iau pe Franz de lângă Lee riscăm să cadă în depresie... Nu mai mănâncă, nu mai bea, nu mai face nimic", vine cu completări veterinara.

Enzo are un breton a la Mireille Mathieu. "Enzolito, frumosu’ lu’ tata", îl ia după gât Petre Varga, cel mai vechi îngrijitor al "sanctuarului". Bebeluşii sunt ţinuţi separat, într-o comunitate de mame tinere, măgari bătrâni şi "tineret". Peste deal se află izolatorul, locul unde nou-veniţii sunt vaccinaţi şi ţinuţi şase săptămâni, pentru depistarea eventualelor boli. Acum sunt în "preventoriu" cinci bucăţi. Rigoletto e veteranul amplasamentului. A fost vedetă de circ, până când l-au pensionat după 18 ani de serviciu credincios. Acum, are 22 şi abia te mai vede cu ochii săi trişti, de clovn intrat în şomaj.

Dragoste de măgăriţă

"E adevărat şi neadevărat că sunt încăpăţânaţi!", se bagă-n vorbă Liliana Drăguţ, o psiholoagă de 30 de ani, responsabilă cu adopţiile de animale ale fundaţiei: "Cu un morcov îi manipulezi imediat că alegerea ta e mai bună... E ca la bărbaţi!", râde femeia căreia, până nu demult, îi era frică să se apropie de măgari. "Mi-am învins o temere! Acum zic că-i foarte plăcut să-i priveşti", se încurajează singură în timp ce îl servşte pe un măgăruş cu un morcov.

Masculii au zgardă roşie, iar fetele galbenă. Când intri printre ei vin şi te înconjoară curioşi. Au ras toată iarba din ţarcul în care stau. "Sunt ca termitele. Rod tot! Aici avem doar oţetari, care nu sunt pe gustul lor!", se distrează Laurenţiu Vasilescu. O măgăriţă de doi ani şi ceva e topită după el. Unde se duce omu’, hop şi ea. E Andruşca, fata lui Nicolle. Prima născută din rezervaţie.

Un măgar se vinde cu 100 de lei

Au ajuns în adăpost doi măgari recuperaţi de la, culmea, Delfinariul din primărie în lipsa unui spaţiu adecvat. Şapte au fost abandonaţi de ciobani la Rasova, în sudul Dobrogei, iar cinci au fost lăsaţi de izbelişte la Făclia, chiar lângă rezervaţie. Alţi cinci au fost aduşi după ce fuseseră otrăviţi de un proprietar de păşune, care nu voia ca animalele să mănânce iarba de pe islazul lui. "Unu’ a murit. I-am găsit când mâncau grăunţe cu Furadan. Abia i-am salvat! Ăla n-a păţit nimic! Era terenul lui... Putea spune că erau pentru alţi dăunători!", se revoltă şeful sanctuarului.

Un măgar se vinde cu o sută de lei, maximum 150. Oamenii n-au bani de mâncare şi-i abandonează în pragul iernii. Laurenţiu n-are soluţii: "Un balot de lucernă costă 10 lei şi măgarii mănâncă şi şase pe lună. Ies mai ieftin dacă iau altul în aprilie!".

CE VIAŢĂ!

Finanţare italiano-britanică pentru măgarii noştri

"Sanctuarul măgarilor" fiinţează din septembrie 2008, pe banii unei fundaţii britanice. "Englezii de la «Donkey Snactuary» au virat până acum 200.000 de euro către ONG-ul italian «Save the dogs and other animal», care i-a redirecţionat către noi, adăugând şi ei 60.000 de euro. "Donaţiile româneşti sunt nesemnificative!, spune directorul Vasilescu.

Proiectul a început cu Rigoletto, care va fi şi personajul unei cărţi editate de fundaţia britanică, plus alţi cinci măgari. Acum, cele trei padocuri cu o capacitate de 20 de locuri sunt pline. "Padocurile au fost aduse din Anglia. Noi am turnat platforma de beton şi nici aia n-a ieşit bine!", oftează mai–marele măgarilor.

Roxana Topor şi-a pus ca sunet de apel la mobil un răget de măgar. Dacă o sună cineva când e printre ei, se încinge un concert pe lângă care răgetele unei turme de lei înfometaţi par nişte mieunături. Primul venit pe lume, dacă va fi fetiţă, se va numi Roxana. Dacă o să fie măgar, o să-i spună Mihnea.