MĂRGINEANU: „Încă mă mir de ce am succes”

Mihai Mărgineanu: Păi, tu ai concerta la Sala Palatului, unde sunt 4.800 de locuri şi trebuie să vinzi atâtea bilete? „E mulţi ăştia”.

De la un disc realizat „pentru petrecerile prietenilor”, după cum ai spus chiar tu, ai ajuns deja la al treilea album. Ce poţi să spui?
Că mă mir. M-am mirat întâi când au început să mă cheme oamenii să cânt. Apoi m-am mirat când au început să-mi dea şi bani pentru asta. Am zis că sunt exact ca o curvă nimfomană care e plătită să facă sex. Încă mă mir. Uite, mă mir şi în momentul ăsta că îţi dau ţie interviu, mă mir că o să merg la Sala Palatului să cânt. Îmi pare rău că nu sunt şi părinţii mei aici să mă vadă. Dar le-am dedicat un cântec. Se numeşte „Nefasta”. Pă rinţii mei au avut o poveste de dragoste foarte frumoasă. Au trăit 35 de ani fericiţi, aşa cum au jurat în biserică, „până când moartea i-a des părţit”. Doi oameni care s-au iu bit foarte mult şi îmi pare rău că nu sunt aici, dar sunt sigur că ni mic din toate astea nu s-ar fi întâm plat dacă ei nu mă ajutau de acolo, de sus.

„Pe sub norii de hârtie” are un mesaj legat de anumite tradiţii ale ţiganilor...
Titlul are o temă mai mult socială, legată de fetele tinere care se căsătoresc prea devreme, obligate de părinţi. Cânt muzică ţigă nească, romanes, ca să nu jignim pe cineva care are sprâncene de aur acum, dar nu pot fi de acord cu anumite tradiţii care sunt ilegale în primul rând, nu mai vorbim de faptul că sunt imorale. Nimeni nu e interesat, nici chiar au to rităţile, care oricum nu fac nimic în general, nu ia nicio măsură. Nu e bine să stâl ceşti sufletul unui copil doar de dragul de a vedea împlinită o tra diţie din secolul XV, în condiţiile în care astăzi lumea se dă cu ML şi SLK...

Ţi s-a propus să cânţi în campania electorală?
Mi s-a propus şi am şi acceptat. Cânt pentru unul dintre partidele pe care le simpatizez. Nu sunt printre cei care îl înjură pe Băsescu pentru că mie îmi e simpatic. Cred că el este unul dintre patrioţi, doar că a ales o cale greşită de a face politică, şi părerea mea e că nu este în stare să conducă anumite grupuri dacă le ţine dezbinate. Eu sunt prie ten cu Crin Antonescu, mă pot numi amic de-al lui Crin, sunt mândru de asta şi consider că am dreptate până la proba contrarie. Sper să nu mă dezamăgească.

Mergi la vot?
Da, pentru că voi avea privilegiul să înjur. Dacă nu mă duc să votez, nu voi putea să-l înjur pe cel care a ieşit că nu îşi face treaba. Mai înjur şi că nu a ieşit ăla pe care l-am votat eu. Ideea este că pot să înjur. Sunt sigur că mocirla e atât de mare, încât este greu să ieşim din ea. Dar măcar am o opinie.

Ai şi o piesă, „Senatorul”, în care parodiezi clasa politică...
Da, este o piesă în care parodiez, hai să nu zicem neapărat politicienii, ci oamenii în general. Am numit piesa „Senatorul” şi i-am parodiat pe ei, pentru că mi-au fost mai la îndemână. Dar, de fapt, mă refer aici la toţi oamenii care uită de unde au plecat şi asta e foarte rău, pentru că devii cel puţin penibil şi trebuie să fii cel puţin prostuţ, ca să nu zic cuvinte mai dure. Şi atunci noi avem dreptul să râdem de oamenii ăştia, şi ne bucurăm, dar uite că rămânem cu râsul, că de 20 de ani noi tot râdem şi râdem degeaba. Ei îşi văd în continuare de treabă, de „almanahe” şi alte „succesuri”, şi noi ne trezim că de fapt cam ei râd de noi.

Cea mai veselă piesă?
Am făcut partea a patra a „Trilogiei căcatului”. Această „trilogie” are patru părţi. A patra parte este un cântec foarte vechi, care se numeşte „Imnul căcănarului”. L-am orchestrat frumos cu un acordeon şi chiar îmi place ceea ce a ieşit. E şi foarte vesel.

SPECTACOL

Show cu surprize

Invitaţi?
Va veni Marius Mihalache. Dacă avem noroc, şi domnul Ţăndărică va accepta să ne onoreze cu prezenţa. Eu i-am zis că dacă vine, atâta timp cât va cânta el, eu voi sta în genunchi la concert. Apoi mai sunt Florin Ionescu, Adrian Jacotă, Cici de la Sistem, o parte din formaţia Mandinga, care îmi va pregăti o surpriză. Vor prezenta Răzvan şi Dani, şi o altă surpriză este o trupă de stand-up comedy.

Cine va mai fi pe scenă?
Trupa mea, care este formată din cinci instrumentişti foarte buni. Cânt cu nişte prieteni care nu sunt sănătoşi la cap. Toţi sunt duşi. Au caractere diferite şi sunt foarte imprevizibili. „Cireaşa de pe tort” este Cristi, zis, din lipsă de imaginaţie, „Vioară”, care, de obicei, vine îmbrăcat în rochie, aşa că sper să nu am vreo surpriză neplăcută la concert şi să apară îmbrăcat într-un... costum Armani. Nu m-ar mira, dar nici să nu vă miraţi dacă apare în rochie.

Te mai „iubeşte” femeile?
Ăsta e un cântec care mă tot urmăreşte, dar e bine că mă urmăreşte. Mă iubeşte una singură şi crede-mă că este „foarte de-ajuns”. Este absolut de-ajuns. Dacă mă „iubeşte” mai multe, am încurcat-o.