Marko Bela: „Extrema dreaptă din Ungaria mă sperie”

Marko Bela: Văd şi la unii colegi sentimentul că UDMR ar fi rămas fără obiective majore, dar eu nu cred că este aşa. Am dobândit o serie de drepturi individuale: dacă aş nega acest lucru ar însemna să anulez munca mea de două decenii în politică. Dar şi în privinţa drepturilor minorităţilor e la fel ca în privinţa democraţiei: nimeni nu poate afirma că am rezolvat toate problemele. Tot timpul avem discuţii, cum să arate parlamentul, cum funcţionează guvernul, avem nemulţumiri în ceea ce priveşte justiţia, cât de puternică este instituţia prezidenţială. În cazul drepturilor minorităţilor e la fel. Am reuşit să dobândit drepturi individuale, utilizarea limbii materne, drepturi la învăţământul în limba maternă, dar şi acolo încă mai sunt restricţii pe care trebuie să le eliminăm. Oricum, am creat un cadru potrivit. În schimb, în privinţa drepturilor colective, mai avem discuţii.

Mircea Marian: Nu vor nicicum să le accepte.
Noi am acordat un drept foarte important încă de la început când am acceptat reprezentarea minorităţilor pe baza unor facilităţi electorale, câte un deputat în Parlamentul României pentru fiecare minoritate. Acesta este un drept colectiv, fiindcă se face diferenţiere între colectivităţi. Astăzi putem discuta, fără patimă, problema autonomiei. Se neagă şi acum dreptul minorităţilor la autonomii speciale, dar nu mai iese scandal, aşa cum se întâmpla acum 10-15 ani. Apropo de democraţie, noi am creat un anumit tip de democraţie, pe structura statului centralizat. Discutăm problema descentralizării ceea ce presupune că la capăt de drum vom avea un altfel de stat.

I.L.: Ce au făcut maghiarii cu drepturile pe care le-au obţinut pentru dezvoltarea comunităţii? Sunt comunităţile maghiare mai bogate, sunt şcolile maghiare mai bune?
Să vă dau un exemplu pozitiv. Am făcut un liceu maghiar la Deva, cu internat, şi eu pot afirma că acest lucru a revigorat învăţământul în limba maghiară şi a impus o anumită calitate. Şcoala aceasta a devenit un fel de instituţie prioritară la nivelul întregii comunităţi.

I.L.: Câţi elevi au trimis şcolile maghiare la olimpiadele internaţionale?
Nu ştiu, mi-aţi dat o idee să fac o astfel de evaluare. Voi fi foarte sincer. Eu nu sunt mulţumit de calitatea educaţiei în general şi nu sunt mulţumit nici cu calitatea educaţiei în limba maghiară. Am avut o perioadă când s-a dus o luptă politică pentru învăţământul în limba maghiară. A fost marele vis, marea aspiraţie, marea ambiţie. Nu în totalitate, dar la nivel mediu, încet, încet se realizează acest lucru. Avem o problemă pe care am împărtăşit-o şi colegilor din UDMR, şi profesorilor maghiari. Părintele maghiar nu-şi va da copilul la o şcoală maghiară doar pentru că se predă în limba maghiară. Trebuie să fie o şcoală bună şi, dacă se poate, trebuie să fie o şcoală mai bună decât cea românească şi care e mai aproape de familia respectivă. Trebuie să faci şcoala atât de atractivă încât să merite efortul părinţilor.

M.M.: Băsescu a spus în campanie: „Atâta autonomie câtă avem în Dolj sau la Galaţi, atâta trebuie să avem şi în Harghita şi Covasna”. Sunteţi de acord?
Dacă şi Galaţi sau Dolj vor pretinde să aibă anumite drepturi speciale, privind problemele identitare, cultura, învăţământul, eu de ce să mă împotrivesc? Dar nu se va pune niciodată problemă.

I.L.: Descentralizarea ar rezolva problema autonomiei?
Multe probleme ar fi rezolvate prin descentralizare. De ce vorbesc eu însă despre soluţii speciale şi autonomii speciale? Noi vrem să descentralizăm învăţământul ceea ce presupune, în cazul şcolilor, descentralizarea administrării, a programei şi a resurselor umane. În ceea ce priveşte descentralizarea curricula ră, acest lucru ar presupune ca un anumit procentaj, în jur de 60%, să fie stabilită la centru, şi în rest, un anumit procentaj, să-l stabilească şcoala respectivă, comunitatea locală. Acest lucru presupune şi descentralizarea administrării, inclusiv a resursele umane: directorul să fie numit la faţa locului şi profesorii să fie angajaţi printr-o decizie locală. Acel corp decizional va fi compus din repre zentanţii consiliului local, ai părinţilor şi ai cadrelor didactice. În unele situaţii, poţi rezolva şi problema etnică: fiindcă şcoala e maghiară vor decide reprezentanţii comunităţii minoritare. În cazul unor şcoli mixte, unde există câteva clase în limba maghiară, trebuie să impui nişte regului, ca un al patrulea factor de decizie, pe lângă aceşti trei, să fie reprezentantul minorităţii. Acest lucru nu ţine de autonomia teritorială, ci de autonomia culturală.

M.M.: Nu aveţi nevoie doar de o lege de descentralizare, insistaţi şi pe statutul minorităţilor.
De statutul minorităţilor ai nevoie ca să ai nişte dispoziţii speciale pentru minorităţi, ca în cazul descris anterior. Întrebarea nu este în ce lege figurează aceste dispoziţii, ci ca ele să existe undeva.

I.L.: În guvern, se discută despre descentralizare?
Am avut câteva şedinţe de guvern, am atins această problemă şi anume că toate ministere ar trebui să grăbească procesul. Eu mi-am rugat colegii de la Mediu, Cultură şi Sănătate să încercăm să accelerăm descentralizarea. Domnul Cseke Attila va încerca să accelereze transferul spitalelor la comunitatea locală, o misiune grea.

M.M.: Va fi greu pentru comunităţile locale?
În prima etapă, se pune problema competenţei şi cu acest argument se poate amâna la nesfârşit descentralizarea. De exemplu, cât vorbim despre descentralizarea şcolilor, totdeauna unii vin cu contraargumemntul „cum să dai pe mâna unor tractorişti învăţământul? Sunt probabil astfel de primari care nu au habar de învăţământ, dar nu trebuie să dăm pe mâna unei singure persoane şcoala. Pe de altă parte, comunitatea îşi va da seama că nu are nevoie de un primar fără competenţă şi data viitoare va alege unul care ştie şi ce trebuie să facă cu şcoala.

M.M. : În cazul poliţiei, cum o să faceţi ? Întăriţi puterea locală?
Nu am discutat foarte detaliat acest lucru cu domnul Blaga, dar inclusiv circulaţia ar trebui să treacă la autoritatea locală. Asta am vorbit şi este de acord.

RELAŢIA CU TRAIAN BĂSESCU

„Nu am putut fi de acord cu cedarea unor puteri ale parlamentului”

M.M.: Cu domnul Traian Băsescu, cum aţi defini istoria ultimilor cinci ani?
Toată lumea ştie că e una controversată.

I.L.: De ce spuneţi că este controversată, ce v-a nemulţumit pe dumneavoastră?
Are laturi negative, dar are şi laturi pozitive.

I.L.: V-a nemulţumit atunci când a ieşit la referendum şi l-a pus pe domnul pe Verestoy Attila pe lista oligarhilor răi?
Nu acesta era începutul. Începutul relaţiei a fost decizia foarte importantă şi riscantă a UDMR din 2004: să mergem împreună cu alianţa D.A. când încă nu aveam majoritate. Am simţit atunci că nu am o susţinere în UDMR. Am observat că Traian Băsescu nu a sesizatsaunu avrut săconştientizeze cât de importantă a fost această decizie. Şi deja la prima divergenţă, de ordin principial, a apărut şi o relaţie încordată. Nu îmi mai aduc aminte despre ce, în general erau chestiuni legate de viziunea noastră privind construcţia instituţiilor, instituţia prezidenţială, guvernul. Probabil că vor mai apărea di vergenţe în acestă privinţă: cunosc toate defecţiunile parlamentului, ştiu cât de colorat este, ca obiceiuri, ca şi componenţă. Însă noi, în parlament, putem fi influenţi şi puternici, sperăm că în parlament vom fi prezenţi întotdeauna.

I.L.: Viziunea dumneavoastră este pentru un parlament puternic, în construcţia instituţională?
Da, nu am putut fi de acord cu cedarea unor atribuţii, unor puteri ale parlamentului către guvern şi către preşedinţie. Trebuie să ştiţi şi că în acest moment executivul are puteri mai mari decât acum câţiva ani, ceea s-a acceptat de ceva vreme.

I.L.: Aţi simţit că preşedintele vrea să vă excludă din dialogul cu comunitatea maghiară, adresându-se prin terţi comunicatori, ca fostul primar din Odorhei, Szasz Jeno?
Nu cred că Traian Băsescu şi Szasz Jeno au fost parteneri reali. Au fost momente cănd Băsescu a căutat o anumită susţinere din partea lor, dar nici un moment nu am crezut că ei ar putea deveni parteneri.

I.L. : Pioni? Pioni au fost probabil şi vor mai fi un timp, şi după aceea vor dispărea. Ceea ce nu înseamnă că va dispărea opoziţia în cazul comunităţii maghiare sau că nu vom avea opozanţi în afara UDMR. În ceea ce-l priveşte pe domnul Băsescu, în afara acestor divergenţe de ordin principial, care probabil vor rămâne şi în continuare, avem posibilitatea să căutăm acele puncte care ne apropie. Şi un punct foarte important este descentralizarea, prioritatea preşedintelui.

GUVERNARE

Roşia Montană: „Nu grăbim lucrurile”

M.M.: Emil Boc spunea, în 2006: „România să nu fie un poligon de încercare în privinţa unor suprastandarde în materie de drepturi ale minorităţilor naţionale”.
Dar în 2005, atât PDL, cât şi PNL au acceptat acest proiect, care nu era proiectul UDMR, ci al guvernului. După ce am avut o serie de discuţii, am trimis Comisiei de la Veneţia acest proiect. Şi ei au venit cu un raport serios, şi cu critici pe care le-am luat în considerare, şi cu aprecieri. Dacă fac un inventar al opiniilor partidelor româneşti în chestiunea mi norităţilor, în contul fiecăruia există ieşiri sau opinii naţionaliste.

I.L.: Atâta timp cât aţi avut un protocol cu PSD, promisiunile au fost res pectate, la fel şi cu PNL. Credeţi că PDL îşi va respecta promisiunile, cea mai importantă fiind statutul minorităţilor?
Eu nu aş vrea ca statutul minorităţilor să devină dispută sau piatră de încercare. Vreau să adop tăm legea minorităţilor, proiectul este susţinut şi de grupul minorităţilor din Camera Deputaţilor, chiar în prima perioadă a guvernării. Aş încerca să fiu foar te prudent, să luam proiectul, să discutăm cu toţi factorii implicaţi, şi cu minorităţile, şi cu PNL, şi cu ceilalţi. De exemplu, PNL a susţinut proiectul, nu s-a dezis de el.

M.M.: În afară de statutul minorităţilor, sunt şi alte proiecte în dispută între dv. şi PDL, de exemplu, Roşia Montană.
În privinţa legii minorităţilor ştiu ce trebuie să fac, cunosc toate detaliile, ştiu că nu va afecta pe nimeni ceea ce vrem să facem. Am siguranţa că este un lucru corect, noi nu vrem să preluăm instituţiile educaţionale, culturale, ci dorim doar să nu abuzeze nimeni de o poziţie dominantă. La Roşia Montană, nu cunosc toate detaliile problemei, cunosc temerile, îngrijorările, alertele organizaţiilor ce protejează mediul, cunosc un precedent recent extrem de periculos, Baia-Mare. Nimeni nu ne-a dat o garanţie, o siguranţă că nu se poate repeta.

M.M.: Dar sunteţi dispuşi la discuţii cu cei care susţin proiectul în cadrul guvernului?
Deocamdată, noi nu am iniţiat discuţii şi nici nu grăbim lucrurile. Aici avem doi miniştri care sunt implicaţi, la ei sunt avizele, cultură şi mediu. Ştiam acest lucru atunci când am negociat portofoliile, ştiam ce ne asumăm.

PORTOFOLII

„Am avut o istorie relativ pozitivă cu doamna Elena Udrea”

M.M.: Între portofoliul Mediului şi cel al Dezvoltării Regionale, ce aţi fi preferat?
Iniţial, am cerut Dezvoltarea Regională, ceea ce nu înseamnă că nu puteam avea şi Dezvoltarea Regională şi Mediul. Noi am conceput Ministerul Dezvoltării pe vremea când eram la guvernare cu PNL, aveam o experienţă aici.

M.M.: Cu doamna Elena Udrea aţi avut vreo discuţie ca să vă asiguraţi că interesul comunităţii maghiare va fi protejat?
Nu am avut, dar ea a colaborat destul de bine cu cei din secuime. Avem o istorie foarte bună cu domnul Vasile Blaga, în ceea ce priveşte Harghita şi Covasna, şi o istorie relativ pozitivă cu doamna Elena Udrea, în calitate de ministru al turismului.

I.L.: Se poate spune că UDMR a adoptat la aceste numiri principiile partidelor româneşti, respectiv numirile în funcţie de performanţele electorale?
Da, şi în UDMR apar astfel de presiuni, şi în UDMR apare preten ţia ca meritele electorale să fie traduse în număr de funcţii, cea ce vă spun sincer eu nu pot accepta. Ceea ce accept ca idee din aceste discuţii, că e benefic dacă aici, în Bucureşti, în structurile fundamentale, sunt prezenţi colegi din toate zonele Transilvaniei, să existe o astfel de experienţă de comunicare, de contact. Dar asta nu înseamnă să numim secretari de stat sau alţi deminitari pe baza meritelor electorale.

CE SPUNE DESPRE...


 



RELAŢII INTERETNICE

„Extrema dreaptă din Ungaria mă sperie”

I.L.: Marele nostru succes, aşa cum a fost proclamat de mulţi politicieni români, a fost că România nu a avut o experienţă iugoslavă. A existat vreodată riscul unor confruntări etnice de amploare?
Dacă ne uităm în jur, cu greu crezi că în România s-ar fi putut întâmpla ceva rău, că am fi putut ajunge la nişte conflicte sângeroase. Dar dacă lucrurile nu sunt rezolvate, se poate ajunge foarte repede la asemenea conflicte. Cam aşa s-a întâmplat şi în fosta Iugoslavie : lumea era paşnică, şi dintr-o dată toţi au îmbrăcat uniforme, ura se impune peste tot, oameni care erau în relaţii normale se omorau între ei... Pur şi simplu, aceste lucruri nu evoluează treptat, ci brusc dacă există o tensiune latentă care poate să explodeze. Aşa că acest argument că la noi e altfel nu rezistă. Acum da, pentru că sper că am evoluat, dar în ’90 şi la noi a existat această posibilitate. Mă gândesc doar la Târgu-Mureş, au fost răniţi, morţi. După părerea mea, în ’90 am fi putut merge într-o altă direcţie, de aceea contează decizia maghiarilor şi decizia majorităţii româneşti de a încerca prin alte căi, prin politică. Eu am primit foarte multe critici din partea personalităţilor radicale pentru că am ales politica. Dacă noi am fi renunţat la instrumentele politice, nu în mod obligatoriu, dar am fi putut ajunge la confruntări violente.

I.L.: Acum există proximitatea mişcărilor de extremă dreaptă din Ungaria, mă refer la garda maghiară. Poate conduce la apariţia în România a unor mişcări radicale de acest tip?
Extrema dreaptă, în sine, mă sperie prin ce poate provoca sau genera. Extrema dreaptă din Ungaria mă sperie prin fundamentalism, prin toate mesajele, imaginile, prin simboluri. Ungaria este o ţară care are probleme etnice privind ţările învecinate, în mai multe ţări trăiesc maghiari. Aceste lucruri nu le poţi rezolva prin extrema dreaptă.

I.L.: Poate să existe o contagiune, să apară şi în România, în Transilvania, în comunităţile maghiare, această formă de radicalism?
Posibilitatea există mai ales dacă vom avea probleme cu economia. Ultranaţionalismul poate fi un refugiu când există o stare economică şi socială precară. Şi, din acest punct de vedere, dacă aceste lucruri se suprapun, atunci da. În plus, populismul, demagogia, manifestările extreme nu caracterizează în exclusivitate Ungaria. Şi noi avem partide extremiste, Noua dreaptă.

I.L.: Garda maghiară este de departe, în regiune, cea mai violentă.
Dacă acest lucru îl discutam acum 10 ani, am fi spus că în Ungaria nu există o extremă dreaptă. La fel, acelaşi lucru poate să apară şi în România. În Slovacia sunt deja probleme. Întregul spaţiu fost comunist este caracterizat de o astfel de ezitare în ceea ce priveşte alegerea mijloacelor.

TESTUL DE SINCERITATE

„Nu cred că trebuie să nominalizez succesorul la şefia UDMR”

M.M.: Mai scrieţi?
Mai scriu poezie şi în ultima vreme public foarte mult, şi în România, şi în Ungaria. Anul trecut mi-a apărut o carte de poezie pentru copii care a fost primită foarte bine, şi acum am gata un volum de sonete. Au fost ani buni când, în afară de declaraţii politice, nu am pus nimic pe hârtie. Din fericire a trecut acea peri oa dă.
I.L.: Aţi avut şi câteva probleme de integritate legate de drepturile de autor.
Am fost acuzat că am primit nişte drepturi de autor în avans pe o carte nepublicată. La acea editură am publicat cinci cărţi şi anul acesta voi publica încă una.

M.M.: Cât câştigaţi?
Nimic, pentru că am primit banii în avans.

M.M.: Cât vindeţi?
La poezii pentru copii se vând cam 1.000 de exemplare şi ceva. Editorii mi-au spus că, dacă vinzi o carte la 1.000 şi ceva de exemplare, e deja un succes.

I.L.: Vrea vreunul dintre copiii dumneavoastră să facă politică?
Fiul meu mai mare are talent de manager, el totdeauna s-a implicat în viaţa şcolii, apoi în viaţa studenţească. Dar s-a regăsit în totalitate în ştiinţă. Este biolog, lector universitar la „Babes-Bolyai” din Cluj, face cercetări. Se ocupă de furnici, nu de oameni, şi câteodată mă gândesc că e mult mai uşor. Fata mea este mai atrasă de politică, se interesează mai mult, este mai implicată, dar nu face politică. Este în UDMR, membră în consiliul reprezen tanţilor UDMR din partea tinerilor.

I.L.: Aţi încuraja-o să facă politică, la un moment dat, poate, chiar să candideze ?
Când o să mă retrag eu. Poate şi înainte, n-aş influenţa-o din acest punct de vedere, dar nu s-a pus problema. Politica otrăveşte toată familia, eu nu sunt de acord să intre în viaţa noastră.

I.L.: Cum ar trebui să arate viitorul preşedinte al UDMR?
Fiecare preşedinte sau oricine renunţă la o funcţie va dori să aibă un urmaş cu acelaşi profil. Şi nu va reuşi. Dacă va avea loc o schimbare în UDMR, probabil că nu se va dori un preşedinte cu acelaşi profil întro ediţie mai proaspătă. De aceea nu cred că trebuie să nominalizez succesorul. Pe lângă abilităţile politice şi pregătirea adecvată, persoana respectivă trebuie să fie capabilă de echilibru între diferite păreri, opinii. Să aibă înţelepciunea necesară să păstreze unitatea UDMR. Aceasta este cea mai grea menire a unui preşedinte UDMR.

Fotografii: Răzvan Vălcăneanţu