Matematicianul care a gândit cu sufletul

De la Berkeley la Atena

Din copilărie, îşi aminteşte că îi plăceau problemele cu numere şi a îndrăgit geometria imediat. Avea doar 19 ani când a publicat prima sa carte, "Matematica modernă". Era momentul în care setea de cunoaştere l-a determinat să meargă peste Atlantic, pentru a intra într-o lume interzisă în bucata de Europa în care se născuse. "Trebuie să fii mereu printre cercetătorii activi şi matematicienii eminenţi, altfel nu ai şanse să ajungi vreodată ca ei".

După liceu, au urmat doi ani la Universitatea din Salonic. Apoi, la invitaţia George Washington University, a ajuns în Statele Unite. Impresionaţi de cunoştinţele vaste de matematică superioară pe care tânărul grec le dovedea, profesorii universităţii au hotărât că nu este nevoie ca Rassias să aştepte încă doi ani pentru a absolvi. Astfel, a fost inclus direct în programele pentru absolvenţi.

Începea o carieră frumoasă pentru matematicianul Rassias. La 25 de ani, grecul primea deja titlul de doctor la Universitatea Berkeley, din California şi mergea să predea la Princeton. Dar şi dorinţa de a reveni în ţară era tot mai mare. "Nu venisem de cinci ani şi jumătate în ţară, când am primit un telefon în care eram anunţat că tatăl meu a suferit un atac. Am luat avionul imediat şi dorinţa de a face ceva pentru Grecia era tot mai mare". A observat că Universitatea californiană La Verne are o ramură în Atena, dar specializările nu includeau matematica.

"Atunci, am dobândit o funcţie la Universitatea din Atena. Eram într-un permanent du-te, vino, între State şi Grecia". A început să predea în Grecia şi îi plăcea din ce în ce mai mult. Îşi dădea seama că, în timp ce domeniul cercetării îi "lumina creierul", predatul îi oferea "bucurie pură". A ajutat studenţii greci să "gândească şi să creeze", iar apoi i-a sprijinit în visul de a-şi continua studiile peste hotare.

Cod roşu de secetă de creiere. Ce-i de făcut?

Statele Unite şi multe state vest-europene atrag tinerii din ţările sărace ale Europei şi nu numai. Fenomenul pare de neoprit şi, deşi poate părea ciudat, mulţi dintre specialişti cred că nu ar trebui oprit. Ideea acestora se bazează pe o logică simplă: lasă tânărul să plece, să acumuleze şi, apoi, atrage-l acasă. Aşadar, întrebarea fundamentală se schimbă din "cum îi fac să nu plece?" în "cum îi fac să revină?". Profesorul Rassias oferă soluţii şi priveşte mai departe, observând că absolventul propriu, cel al Universităţilor din Atena sau Bucureşti, ajunge să fie discriminat.

Trei paşi
 
1. Probleme elementare "Pentru a-i ţine aici sau pentru a-i determina să se întoarcă din SUA sau Europa trebuie să le oferim o mai bună organizare a universităţilor, unde studenţii să respecte profesorii, iar aceştia din urmă să ofere timp şi preocupare elevilor, din punct de vedere al predării şi ghidării în cercetare";

2. Ajutor financiar şi promovare "Guvernul să fie convins că soluţiile pentru redresare şi progres aparţin acestor tineri inteligenţi. Apoi, Guvernul trebuie să susţină financiar universităţile, să mărească bursele. Un alt pas necesar este acordarea de ajutor financiar pentru conducătorii facultăţilor, pentru ca aceştia să poată deschide colaborări cu grupuri ştiinţifice din străinătate şi programe de cercetare în ţară";

3. Respect pentru valoare şi un plus de atitudine "Să dea mai multă încredere, să respecte mai mult absolvenţii universităţilor din ţară. Constat că există o prejudecată: oamenii consideră că cei mai buni studenţi merg în Europa sau America. De aceea, guvernele locale trebuie să ofere sprijin copiilor talentaţi care rămân în ţară. Să le ofere cărţi de specialitate, să îi ajute să călătorească la seminarii peste hotare, să le ofere mediul propice carierei lor. Apoi, statul şi lumea ştiinţifică trebuie să acţioneze toate pârghiile pentru a spori gradul de respect pentru cercetarea internă, să deschidă institute, să invite profesori străini la sesiuni ştiinţifice. Dar, atenţie, nu parteneriate ştiinţifice bazate pe superioritate (chiar dacă vorbim de SUA sau Europa de Vest), ci pe o colaborarea amicală, corectă şi egală".

Ce cred profesorii români

"La modul fundamental, România trebuie să redevină un stat normal, fără coruptie, cu nişte condiţii de lucru stabile şi încurajarea muncii în învătamant şi cercetare" - Preda Mihăilescu, matematician, profesor la Universitatea "Georg-August" din Göttingen

"Schimbarea unor legi şi respectarea lor, reducerea corupţiei, ridicarea nivelului de civilizaţie. Vorbim de ceva cu totul extraordinar, deoarece nu văd aceste lucruri realizabile prea curând" - Titu Andreescu, profesor University of Texas, din Dallas

"Deficienţa majoră a sistemului de învăţământ românesc este că nu este adaptat la piaţa muncii, iar tinerii nu se pot angaja conform valorii lor. Nu există sistemul în care angajatorii să ceară sistemului de învăţământ să îi pregătească tineri cu abilităţi. Facultăţile nu solicită liceului, liceul nu solicită gimnaziului. Talentul trebuie descoperit şi dezvoltat încă de când copilul este la grădiniţă" - Florian Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education România

Modelul de profesor: "Încerc să îi fac să creeze"

Profesorul grec spune că mulţi dintre profesori consideră misiunea lor o muncă, când ar trebui să vorbim de vocaţie. "Personal, îmi place şi consider extrem de important să ofer exemple studenţilor, pentru că e singura lor şansă de a învăţa cu adevărat. Încerc să îi învăţ cum să gândească, cum să creeze. Abia după ce ei înţeleg conceptele intru în abstract, formulez teorema şi o demonstrez în termeni simpli, pentru ca toată lumea să priceapă raţionamentul meu", spune Rassias. "Şi mai spun ceva: nu e destul să înţeleagă. E esenţial să o aprecieze şi să îşi dea seama că e ceva cu care se poate juca, ceva care îi poate oferi bucurie".

"Bucurie" este cuvântul esenţial, crede matematicianul, care consideră că studentul trebuie să ofere soluţii "originale, nu din cărţi, ci din minte şi suflet". "Singura şansă de a progresa este să fii suficient de curajos să te aventurezi în marele spaţiu al necunoscutului, unde doar gândirea ta originală îţi poate fi utilă".

"Pot spune că îmi place, în aceeaşi măsură, cercetarea şi predarea. Atunci când demonstrez o teoremă, îmi luminează creierul. Când predau, mă simt fericit. Nu văd predatul o muncă, ci o distracţie grozavă. Predau ca şi cum aş dansa, uneori le fac pe amândouă", spune Rassias.

Grecul a fost desemnat de două ori profesorul anului, în 1985-1986 şi 1986-1987.

Matematica şi locul ei în lume

"Suntem într-o situaţie ciudată. În timp ce noi ne chinuim să rezolvăm probleme fundamentale, ne vedem din ce în ce mai constrânşi să facem matematică aplicată, care să vină cu soluţii pentru viaţa de zi cu zi. Numai că fundamentalul nostru va fi aplicabil peste un timp: luni, zeci de ani, sute de ani, cine ştie", conturează situaţia profesorul Rassias.

Astăzi, matematica oferă soluţii în numeroase domenii, cu contribuţii majore în economie, comunicaţii, protejarea mediului, conservarea energiei, biologiei şi, în general, în găsirea a ceea ce americanii numesc "human friendly solutions", adică înlesnirea vieţii omului. Nevoia de a folosi matematica în viaţa de zi cu zi a apărut în special după Al Doilea Război Mondial, când lumea avea nevoie de reconstucţie rapidă şi un elan. Elanul era necesar mai ales omului de rând, care trecuse prin două războaie în trei decenii şi avea nevoie să simtă că se acţionează în sprijinul lui. Ştiinţa şi-a asumat o mare parte din acest rol, iar matematica, ca ramură, a început să se concentreze să dea soluţii pentru sfera practică.

În prezent, profesorul Rassias identifică trei mari direcţii ale cercetării matematicii (teoria numerelor, matematici discrete şi cercetarea matematică direcţionată strict pe ştiinţă şi tehnologie). Astfel, latura aplicată devine din ce în ce mai importantă şi vizibilă în preocupări. Şi cum el completează că viitoare ramuri ale matematicii vor fi aplicaţiile în computere şi biologie, tablou devine complet.

Numai că matematica pură are nevoie de atenţia ei, deoarece, explică profesorul Rassias, nu ai şansa de a te bucura de ce este într-o cutie fără să o deschizi. Altfel spus, unele probleme vechi care şi-au găsit rezolvarea recent devin aplicabile în viaţa de zi cu zi.

Grecia şi România, o colaborare matematică de legendă

Profesorul Rassias a publicat peste 200 de lucrări ştiinţifice şi numeroase cărţi, multe dintre acestea în colaborare cu matematicieni români. Cabiria Andreian Cazacu, Mircea Craioveanu, Sever Dragomir, George Isac, Titu Andreescu, Dorin Andrica, Mircea Puta sunt actuali sau foşti matematicieni români care au colaborat cu profesorul grec.

Un prieten special este profesorul Preda Mihăilescu, profesor la Universitatea "Georg-August" din Göttingen. Legătura strânsă cu familia lui Daniel Breaz, de la Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, a dus la prezenţa profesorului grec în România, universitatea numită oferindu-i titlul de Doctor Honoris Causa.

Profesorul Rassias semnează articole şi într-o revistă românească de matematică, "Octogon". Aceasta apare la Braşov, de două ori pe an, sub supravegherea lui Mihaly Bencze, profesor de matematică la un liceu din oraş.

Colaborarea română-greacă este însă mult mai veche. Înainte de Al Doilea Război Mondial, cercetătorii români Octav Onicescu, Dimitrie Pompeiu, Simion Stoilov, Tiberiu Popoviciu şi Gheorghe Ţiţeica şi grecii Panayiotis Zervos, Nicolaos Hadjidakis şi Constantine Caratheodory au stabilit legături şi schimburi de experienţă în folosul dezvoltării matematice în cele două ţări.

După Război, din vechea gardă rămânea Octav Onicescu, căruia i se adăugau Gheorghe Mihoc, Grigore Moisil, Nicolae Teodorescu şi Miron Nicolescu. Aceştia aveau legături strânse cu grecul Constantinos Papaioannou, primul preşedinte al Uniunii Matematicienilor din Balcani (1966).

CITIŢI ŞI:

Interviu cu Preda Mihăilescu, matematician român care a găsit soluţia unei probleme din secolul XIX

Interviu cu Titu Andreescu, profesor la University of Texas

Interviu cu Ioana Dumitriu, prima femeie laureată a premiului Putnam

Interviu cu Florin Colceag, antrenor al multor generaţii de olimpici români