Minculescu: transplantul a închis gura lumii

Compatibilitatea, un semn?
Nu, nu cred. Nu ne-a încercat Dumnezeu, că Dumnezeu ne iubeşte, pe mine, pe Rodi, pe toţi cei care sunt în jurul meu şi în general pe oameni. Aşa a fost să fie. Erau trei variante, să scăpăm amândoi, să scape unul dintre noi sau nici unul, din fericire la noi a fost cea mai fericită. Ca suport moral...nu am cuvinte, nici pentru fani, nici pentru media din România.

Care a fost cel mai greu moment din toată perioada asta?
Nu mi-a fost frică, am avut doar emoţii. Eu, în general, încerc să privesc astfel de evenimentele foarte detaşat. Nici nu mi-a părut rău că mi s-a întâmplat mie, cu toate că semnale au fost, fiind o boala moştenită genetic. Eu nu am putut să duc boala asta pe picioare, ultimii ani am funcţionat numai cu 3% suprafaţa curată din ficat. Acum iau imunosupresoare, pentru ca organismul să nu îmi respingă ficatul, pentru că perioada critică este minim un an. Tratamentul este bun şi pentru rinichi, ca să dizolve chisturile pe care le am, iar rinichii am înţeles că funcţionează în proporţie de cam 60% amândoi. Nu e nevoie de alt transplant, Doamne fereşte, asta mi-au garantat în Germania, unde ţi se comunică treburile astea foarte simplu. Îţi spun lapidar, nu cinic, ce ai ca să ştii la ce să te aştepţi.

Perioada din spital...
M-am bucurat că băieţii au venit şi m-au vizitat şi acolo...a fost un val de simpatie la care nu m-am aşteptat, eu ştiam că trupa e iubită, dar nu am crezut că atât de mult. Am primit mesaje chiar şi din Noua Zeelandă, de la nişte străini cu care ne împrietenisem într-un turneu. Nu cred că publicul ne iubeşte mai mult, cred că e bucuros că revine trupa în activitate, dar cu toate astea este şi un puseu emoţional. Însă simpatia de bază, eu zic că a rămas la fel. Normal că în cazul unor astfel de evenimente se manifestă simpatia reciprocă. Şi în spital a fost o simpatie extraordinară cu medicii. Ba chiar a fost o fază hazlie că medicii se gândeau că or să vină mii de oameni la clinică. Îmi amintesc că domnul Piso, unul din medicii care m-au operat, văzuse un interviu în care Ivan Paţaichin îi sfătuia pe fani să mă lase să mă refac şi a zis ceva de genul: ”Vă daţi seamna ce s-ar întâmpla dacă s-ar duce toată ţara acolo?”.

Care sunt restricţiile impuse de medici?
Am restricţie la fumat. Înainte fumam aproape 40 pe zi, ţigări foarte tari, dar acum am fost nevoit să mă las, asta pentru că trebuie să mă îngraş. Mie mi-e cel mai rău cu nefumatul după ce mănânc că înainte după fiecare masă eram obişnuit să aprind o ţigară. La fumat am restricţii definitiv. Şi chiar am o problemă cu lăsatul de fumat, simt că înnebunesc după ce mănânc, probabil că încă nu mi-a trecut dependenţa. Nu mai am voie să mănânc deloc grepfruit, care mie îmi plăcea foarte mult înainte. Aici e ironia sorţii pentru că la un om normal, fructul e chiar recomandat pentru ficat, însă în cazul meu ar avea efecte secundare în combinaţie cu imunosupresoarele. Mai am restricţii şi la „susţinătorul de efort”, adică la alcoolice, un an de zile, până în aprilie, nu că aş rupe lanţul pe urmă, ca să creadă lumea că chiar am o problemă cu asta.

Vă referiţi la speculaţiile legate de ciroză?
Mie îmi pare rău că a trebuit să trec prin transplantul ăsta ca să se convingă lumea că nu am ciroză. Eu cred că şi acum sunt unii care nu cred că am avut polichistoză. Era penibil să ies în public şi să vorbesc despre boala mea, mai ales că eu cred că acest lucru ţine de viaţa mea privată. Nu avea rost, dar am plătit un preţ foarte mare ca să-i conving. Sunt oamenii şi acum care nu cred că am avut boala asta pentru că într-adevăr semnalele erau cele ale unei ciroze.

Cum vă simţiţi acum că puteţi să cântaţi din nou, după o pauză de mai bine de jumătate de an?
Bine. Eu zic că tot ce facem acum, concert, lansare, pentru Iris este destul de bine având în vedere ce am păţit în luna martie. Ce va apărea anul acesta, imediat după concert va fi integrala Iris, toate albumele într-un singur pachet. Obiectivul prioritar este că vinilurile pe care am înregistrat noi nu se mai găsesc pe piaţă acum, iar albumele noastre de început sunt foarte căutate. Iar lansarea integralei se leagă şi de revenirea noastră în showbiz-ul românesc, după evenimentul ăsta din martie. La concertul de pe opt octombrie vrem să facem un fel de introspecţie în muzica Iris, dar în acelaşi timp nu vrem să punem publicul în faţa unor piese pe care nu le cunoaşte. Acum vrem să salutam suportul moral venit din partea fanilor.

Nelu Dumitrescu: „Vom avea o piesă-două inspirate din ce-am trăit cu Cristi”

Evenimentul zilei: Au trecut aproape două luni de când v-aţi reîntors pe scenă...
Nelu Dumitrescu: Avem două luni şi ceva...a fost într-adevăr greu să stăm acasă, dar am mai reflectat şi noi asupra pieselor, pentru că voiam să le mai aranjăm puţin pentru relansare, ne-am mai şi odihnit, ne-am propus să lucrăm şi la câteva piese pentru un album nou, iar de la două-trei am ajuns să compunem 14 melodii. Parcă ne-am născut din nou, asta a fost senzaţia, avem altă energie, privim viaţa altfel.

V-a apropiat mai mult experienţa prin care a trecut Cristi Minculescu?
Noi eram apropiaţi, întotdeauna am fost uniţi, poate că experienţa prin care a trecut Cristi ne-a închegat mai bine ca şi trupă. Am avut noroc, suntem împreună de atâta timp şi ne cunoaştem bine, iar băieţii au ştiut regula de bază: să fim o echipă şi să ne susţinem, că altfel nu aveam ce face. Noi am gândit pozitiv, nu ne-am speriat, am primit şi multe telefoane de la oameni care doreau să ne ajute cu bani.

Vă iubeşte mai mult publicul acum?
Fanii sunt înnebuniţi după Cristi, vor să vorbească cu el, să îi ceară autografe. Peste tot unde mergem suntem întâmpinaţi foarte bine, şi înainte eram, dar acum parcă se simte un plus în atitudinea publicului. Nu ne-am dorit asta, dar aşa a fost să fie. Noi ne ferim să devenim grandomani, chiar şi acum vorbim cu orice om de pe stradă, cu orice fan, tânăr sau bătrân. Suntem oameni modeşti.

Spectacolul de pe 8 octombrie...
În primul rând relansăm primele cinci albume ale formaţiei, pe care le-am masterizat în Germania la un prieten de-al nostru, Emil Lechiţeanu, membru fondator al Iris, împreună cu mine. Restul materialelor au fost lansate sub numele „Iris colecţia de aur” imediat după conferinţa de presă, în format individual. Concertul va cuprinde istoria noastră, de când ne-am infiinţat şi până acum, vom cânta melodii de pe discurile de început ale formaţiei, vom folosi ecrane video, un element nou la noi, pe care vom proiecta imagini cu trupa, efecte speciale, va fi un spectacol frumos cum ne-am obişnuit noi publicul la evenimentele mari. Nu vom avea invitaţi, vrem, pur şi simplu, să fim doar noi împreună, pe scenă.

La conferinţa din iulie, în care anunţaţi revenirea pe scenă, aţi vorbit şi despre un nou album...
Noul album plănuim să îl lansăm la anul în martie, aprilie vom intra în studio şi ca de obicei, primul single îl vom lansa prin iunie, iar următorul în septembrie, iar în octombrie vom scoate albumul. M-au întrebat multe peroase dacă în piese se vor simţi problemele prin care am trecut anul acesta...posibil să existe o piesă, două inspirate din ce am trăit cu Cristi. Deocamdată am lucrat doar noi la piese, Cristi urmează să intre în studio din ianuarie, să înceapă să lucreze la text şi la voce.