Mirajul diplomei înrămate

Competenţa sa medicală era veridică, era recunoscut, ca atare nu se mai punea problema că ar fi avut de impresionat neapărat pe cineva prin acea etalare.
 
Dar aşa se simţea bine, cu toate acestea înrămate şi urcate pe pereţi. Acelaşi lucru se poate vedea şi în multe cabinete dentare şi în alte birouri în care se desfăşoară cu precădere meserii liberale: la notar sau la avocat, în biroul unui profesor universitar.

Au nevoie de confirmare socială

Când vine vorba despre moda afişării diplomelor, psihologii au explicaţii şi păreri împărţite. „Diploma universitară sau atestările de cursuri pot denota o anumită nevoie de confimare socială, un statut pe care respectivii nu îl au, dar pe care şi-l doresc”, afirmă psihologul Mihaela Strango.

Pe de altă parte, după ’90, în România s-a împământenit faptul că pentru orice minicurs de specializare absolventul primeşte o diplomă. Aşa că mulţi au preluat modelul din filmele americane, în care profesioniştii, ca să-şi arate credibilitatea şi excelenţa, afişează pe pereţi „dovada” pregătirii lor.

Pe de altă parte, sunt destui care îşi afişează ostentativ pregătirea, ca să arate ori siguranţă de sine, bazată în special pe pregătire lor profesională, fie pentru că profesionalizarea este aspectul care le aduce cea mai mare satisfacţie în viaţa lor.

Moda „hârtiei la dosar”

De la Revoluţie încoace, numărul celor care urmează studii superioare creşte anual, cu atât mai mult cu cât au acces nu numai performerii, ci şi cei care au de unde să-şi plătească „distracţia” de a ocupa băncile şcolii.

• De exemplu, comparativ cu anul trecut, în anul universitar 2010-2011 numărul studenţilor de la Universitatea de Vest din Timişoara creşte cu peste 13%, după cum au anunţat reprezentanţii instituţiei.

Opinia generală, în mediul academic, este că numai un număr infim dintre cursanţi sunt cu adevărat dedicaţi. „Numai 5% dintre studenţi sunt cu adevărat reuşiţi, interesaţi şi nu fac cursurile de formă, pentru a avea la final o diplomă. Aceşti 5% ne duc faima mai departe, pentru că îşi vor face apoi meseria bazaţi pe ceea ce au învăţat de la noi. Când spun asta mă bazez pe un studiu realizat în străinătate, dar care, din ceea ce constatăm zi de zi, este perfect valabil şi la noi. Cel mai adesea 10%-15% dintre cursanţi nici nu ştiu măcar ce caută acolo. Sunt mulţi studenţi, dar puţini cu adevărat buni”, susţine Vasile Ostafe, prorectorul Universităţii de Vest.

Există şi pasionaţi

Există şi alte situaţii. Un caz aparte sunt cursurile-masteratele vocaţionale. „Dacă stăm să gândim obiectiv, teoretic, artiştilor nu le-ar trebui aceste cursuri, dar, din păcate, în România nu este suficient să ai talent, trebuie să ai şi o hârtie care să-l ateste”, a mai declarat prorectorul.

Pe de altă parte, vin pasionaţii de învăţătură, acei oameni care simt în permanenţă nevoia să se îmbogăţească personal cu noi şi noi cunoştinţe. „Arta vizuală m-a pasionat încă de când eram student la Politehnică. Îmi făcusem mulţi prieteni printre artişti, am vernisat câteva zeci de expoziţii, am scris despre multe dintre ele, am vizitat o serie de galerii şi muzee impresionante, mi-am făcut o micuţă colecţie de artă, am citit cărţi de specialitate. În 2008, când la Facultatea de Arte şi Design din Timişoara s-a înfiinţat secţia Istoria şi teoria artei, am hotârât să-mi aprofundez pasiunea, să-i dau o rigoare”, explică scriitorul Robert Şerban.
 
„Cu toate că efortul pe care îl fac este mare (sunt tată, am servicii, am cărţi la care scriu), plăcerea cu care merg, de cele mai multe ori, la cursuri, cu care lecturez bibliografia, cu care descopăr secretele din lumea artei, cu care dau examenele depăşeşte acest efort. Mă bucur că sunt din nou student şi că învăţ (chiar acum sunt în sesiune!), chiar dacă anul acesta împlinesc 40 de toamne”, mărturiseşte Şerban.

PROFESIONALIZARE

Poziţii de conducere, pe studii

Lucrurile capătă o turnură serioasă când vine vorba despre persoanele care doresc să ajungă în management. „Pentru a putea ocupa funcţii de conducere au ne voie de măcar o hârtie şi, în plus, le trebuie şi cunoştinţe. La aceste cursuri am observat că cel puţin jumătate sunt din domeniu”, spune prorectorul UV, Vasile Ostafe.

Chiar dacă e costisitor, în România sunt oameni care plătesc din propriul buzunar între 14.500 şi 16.000 de euro pentru a urma programul de Executive MBA (Executive Master in Business Administration), iar la finalul cur sului nu îşi pun diploma în ramă, ci pun în aplicare cunoştinţele dobândite ajungând să conducă propriile afaceri sau com panii de mare succes.

„Vin la EMBA oameni care până acum au lucrat de au rupt pentru a ajunge la un anumit nivel în carieră şi de la nivelul acela au simţit că nu mai pot să crească pentru a depăşi faza de platou la care se găseau. De aceea au venit să facă un program EMBA pentru a-şi creşte competenţele manageriale şi de business”, explică Ileana Gârconiţă, coordonatorul programului pe vestul ţării al Tiffin University.
 
Aceasta este o instituţie cotată pe locul trei naţional în ceea ce priveşte pregătirea studenţilor în EMBA, după un program atestat nu numai în România, ci şi în SUA şi UE.

„Sunt oameni cu poveşti de viaţă fantastice, care au familii, care depun mult efort, alocă bani şi timp acestor cursuri şi care ştiu din start că, în urma cursului care costă cât o maşină bună, nu se aleg cu o diplomă de pus în ramă - e drept, o au şi pe aceasta, cu o mare valoare, fiind atestată SUA şi UE -, ci dobândesc cunoştinţe deosebite şi competenţe care le asigură mai departe succesul”, conchide Gârconiţă.

„Upgradare” continuă

De altfel, în condiţiile economice actuale, specialiştii în resurse umane atrag atenţia că un job 100% sigur, mai ales în sectorul privat, nu există, însă o poziţie bine remunerată şi de lungă durată e garantată de permanenta „upgradare” (formare continuă - n.r.) prin studii postuniversitare şi cursuri specifice. Sunt companii în România şi în lume, în special în domeniul bancar, care cer deja studii de doctorat, trendul fiind ca posturile de conducere din companii să se acorde în baza studiilor.
 
Absolvenţii celor mai celebre mastere, respectiv ai programelor MBA şi ExecutiveMBA, au parte de salarii mari.

• Statisticile arată că salariul mediu lunar net al absolvenţilor de astfel de programe de pe piaţă locală a trecut de 2.500 de euro. Un absolvent de EMBA poate avea un salariu mediu lunar de 3.000 de euro, în timp ce un absolvent de MBA ajunge să câştige, în medie, 2.200 de euro.

Diferenţa provine din faptul că absolvenţii programelor de tip Executive au o experienţă mai mare de management şi ocupă poziţii important în cadrul marilor firme.