Mircea Dincă: \"Nu cunosc nici un profesionist român în SUA care să nu fie bine văzut\"

Cine este omul Mircea Dincă?
Mircea Dincă: Omul Mircea Dincă este un tată, soţ, fiu, şi frate, care s-a mutat din Făgăraş în SUA în 1999 pentru a urma facultatea la Princeton University. După un program de doctorat în Chimie, la Universitatea din California, în Berkeley, am obţinut un post de postdoctorand la Massechussets Insitute of Thechnology (MIT), iar din iulie 2010 sunt profesor la Catedra de Chimie Anorganică tot la MIT.

Cine ar fi fost profesionistul Mircea Dincă dacă nu ar fi emigrat în străinătate?
Nu ştiu, probabil aş fi ajuns doctor urmând modelul fratelui meu, ceea ce ar fi fost chiar bine, cred. Ce va pot spune cu siguranţă este ca nu aş fi putut urma o carieră în cercetare la acelaşi nivel la care o fac acum şi, prin urmare, este foarte probabil că nu aş fi fost intervievat de dumneavoastră.

Aţi studiat la universităţi prestigioase. Care au fost criteriile şi motivele pentru care aţi făcut aceste alegeri?
Aş putea spune că plecarea mea la Princeton, după liceul petrecut în Romania, a fost puţin dictată de şansă. Ştiam că vreau să contribui la cercetarea în chimie şi ştiam că în SUA condiţiile pentru a face cercetare la nivel înalt sunt deosebit de prielnice, dar nu pot spune că aş fi avut vreo preferinţă pentru Princeton, faţă de alte universităţi americane înainte să ajung aici. S-a dovedit a fi o şansă de neuitat, pentru că Princeton University este într-adevăr o instituţie fără egal din punctul meu de vedere între alte universităţi din SUA. M-a învăţat să gândesc într-un fel deosebit, şi a fost extrem de generoasă prin a-mi acorda o bursă integrală de-a lungul celor patru ani de facultate.

Odată ajuns în SUA, am învăţat mult mai multe despre cele mai cotate centre de cercetare şi am ales programul de doctorat în Chimie de la University of California Berkeley, pentru că la momentul respectiv, în 2003, era cel mai bine cotat din SUA, alături de Harvard, MIT, Caltech. După doctorat, am vrut să revin pe coasta de est, unde cea mai bună opţiune pentru a face chimie anorganică este MIT- ul. Am avut şansa ca după încă doi ani ca postdoctorand să primesc un post de profesor la aceeaşi instituţie, deşi alte câteva opţiuni erau atractive. MIT-ul este un loc deosebit pentru chimia anorganică, pentru că trei din cei patru colegi de catedră sunt academicieni şi unul din ei are Premiul Nobel în Chimie, deci este relativ uşor pentru noi să atragem studenţi doctoranzi de cea mai bună calitate, ceea ce e foarte important pentru programul meu de cercetare.

Cât de accesibile sunt aceste universităţi de prestigiu pentru tinerii români?
Universităţile cele mai prestigioase din SUA operează prin ceea ce se numeşte "need blind admission policy". Asta înseamnă că situaţia financiară a unui candidat nu este luată deloc în considerare în momentul în care se face decizia admiterii la respectiva facultate/universitate.

Ce înseamnă asta pentru studenţii romani? Înseamnă că pornesc de pe aceeaşi treaptă ca şi orice alt candidat american sau din orice altă ţară care, prin comparaţie, pot proveni din familii cu situaţii financiare mai bune. Prin urmare, aceste universităţi sunt întru totul accesibile studenţilor români de performanţă. Bineînţeles, vor fi în competiţie cu cei mai buni studenţi din toată lumea, dar baza intelectuală este cea care ajută pe studenţii români care reuşesc să fie admişi la aceste universităţi.

Ce imagine au tinerii profesionişti români în străinătate? Din experienţa personală, aţi observat idei preconcepute faţă de români, reticenţă sau o atitudine diferită faţă de aceştia, comparativ cu alţi străini?
Pot spune ca nu cunosc nici un profesionist român în SUA care să nu fie bine văzut, fie că lucrează într-o companie de anvergură, fie că lucrează în mediul academic. Nu m-am întâlnit niciodată în SUA cu idei preconcepute faţă de românii educaţi. Dimpotrivă chiar, în domeniul meu, cel al chimiei anorganice, românii sunt deosebit de bine văzuţi pentru că în ultimii ani câţiva dintre noi au reuşit să obţină posturi de profesori la universităţi extrem de bine cotate ca: UCLA, Caltech, Washington University în Saint Louis, Notre Dame, Carnegie Mellon, şi bineînţeles la MIT, printre altele. Sunt deja alţii care promit să continue pe aceeaşi cale, cred că rândurile românilor în chimia anorganică din SUA vor fi întărite.

Din experienţa didactică, care este interesul studenţilor români din universităţile americane, care sunt domeniile pentru care studenţii români vin să studieze în străinătate?
Din experienţa proprie, şi nu neapărat didactică, pot spune că studenţii români de aici se axează de multe ori pe ştiinţe, asta probabil pentru că mulţi dintre ei ajung aici în urma rezultatelor excelente la Olimpiadele şcolare. Am mulţi colegi şi prieteni care au studiat însă ştiinţe sociale, economie, sau politică, şi care acum profesează cu succes ca politicieni, consultanţi, avocaţi, sau economişti la mari firme şi universităţi de aici.

Cheia succesului lor nu stă în ceea ce au studiat, ci în faptul că ceea ce i-au adus aici ca studenţi, munca şi intelectul, îi ajută să realizeze tot ceea ce îşi propun, în orice domeniu. Există exemple multe în care românii au ajuns aici de pe urma rezultatelor la olimpiadele de chimie sau matematică, de exemplu, iar acum sunt cercetători sau profesionişti în economie sau drept.

Tot din experienţa dumneavoastră, care este puterea de afirmare a studenţilor români în SUA şi ce şanse sunt ca reuşitele lor (experienţa acumulată într-un sistem cu mai multe oportunităţi) să influenţeze şi să contribuie la dezvoltarea României?
Prima parte a întrebării cred că este legată de răspunsul meu la întrebarea precedentă. Odată ajunşi aici, sunt foarte puţini sau chiar inexistenţi românii care să nu se afirme în ceea ce îşi propun să facă. Cred, încă o dată, că acesta este un rezultat al personalităţii românilor ajunşi aici la universitate - muncitori, isteţi, şi foarte ambiţioşi.

Cât despre reuşitele lor influenţând şi contribuind la dezvoltarea României, aş vrea să cred că la un moment dat asta se va întâmpla, dar când şi cum exact, mă tem că nu va pot spune. Cred ca este nevoie de mai mult efort din partea Guvernului român de a-şi atrage aceşti oameni de partea lor. Nu spun că ar trebui ca aceşti oameni să fie încurajaţi să se întoarcă în România. Este imposibil din punct de vedere financiar să reconstruieşti, în scurtă durată, în România, cercetarea sau nivelul universităţilor de aici, din SUA, astfel încât să atragi cercetători români din SUA spre casă, de exemplu. Ce mi-ar plăcea să văd în schimb, ar fi poate atragerea acestor români din străinătate ca şi consultanţi în Ministerul Educaţiei, de exemplu, sau în anumite decizii la nivel administrativ în marile universităţi din Romania.

Din păcate, din câte urmăresc sau ştiu despre nivelul sistemului universitar şi politic din România, îmi închipui că aceste idei s-ar lovi de multă reticenţă atât din partea consiliului administrativ al universităţilor, cât şi din partea aparatului politic din România. Şi mie mi s-a spus, nu de puţine ori când am vizitat România, că netrăind acolo nu ar trebui să dau sfaturi.

Care este scopul (obiectivul) cercetărilor dumneavoastră în Chimie? Ce vă propuneţi să demonstraţi/stabiliţi prin rezultatele acestora?
Cercetarea grupului meu este axată pe crearea de noi materiale poroase hibride organice-anorganice cu aplicaţii în domeniul energiei alternative. Am făcut doctoratul pe sinteza şi studiul a noi materiale pentru stocarea hidrogenului pentru maşini cu hidrogen. În noul meu laborator, studiem acelaşi tip de materiale poroase, pe care în schimb dorim să le aplicam atât chimiei anorganice fundamentale, ce poate duce la noi transformări catalitice pentru industria chimică, cât si chimiei aplicate, cu precădere sintetizarea a noi materiale pentru baterii şi celule fotovoltaice.

În ce ar consta puterea individuală a unui român de a schimba societatea românească sub toate aspectele ei? Când aţi devenit conştient că activitatea dvs. ar avea impact asupra României?
Sincer să vă spun, cred ca activitatea mea de om de ştiinţă ar putea sa aibă un impact asupra societăţii româneşti doar dacă unul din compuşii sau materialele descoperite de noi devin importante din punct de vedere industrial. În schimb, cum am spus mai devreme, se pot crea cu puţin efort atât din partea României, cât şi din partea mea sau a altor români de aici anumite relaţii benefice pentru dezvoltarea cercetării din România. Ar exista, cred, multă bunăvoinţă din partea celor de aici dacă "contactul" ar fi iniţiat într-un fel mai mult sau mai puţin oficial din partea României.

Chiar dacă noi vrem să ajutam cât putem sau să influenţăm spre bine societatea românească, toţi suntem ocupaţi, şi mulţi suntem la început de carieră, deci este de multe ori greu să iniţiem proiecte comune în puţinul timp liber pe care îl avem. Dar dacă există un efort susţinut din ţară spre a ne angaja în anumite programe de scurtă durată cred că mulţi dintre noi ar răspunde pozitiv acestora.

Din perspectiva experienţei personale, care ar fi atuurile României de la care ar trebui să plecăm în dezvoltarea unei ţări conştiente de propriile valori?
Asta e o întrebare grea, şi nu ştiu dacă sunt în măsură să dau sfaturi, fiindcă sunt plecat din ţară din 1999, deşi revin cel puţin o dată pe an pentru familie şi urmăresc cu interes ştirile din ţară. Ce vă pot spune este că ceea ce mi-a dat mie şansa de a ajunge aici este şcoala temeinică. Cred că în ultimul deceniu mai ales, în România s-au pierdut anumite valori care ţin de şcoală şi de respect faţă de profesori, şi asta pentru că s-a observat că puterea (şi vorbesc aici de puterea politică), vine nu neapărat prin şcoală, dar mai ales prin bani. Prin urmare, societatea capitalistă românească pune mult mai mare preţ pe ceea ce eu numesc "afaceri de scurtă durată" decât pe cercetare, de exemplu, care este motorul economiei americane şi al oricărei economii puternice.

Tendinţa de a pierde din vedere importanţa educaţiei şi a cercetării este vizibilă în orice ţară capitalistă, dar capitalismul în Vest s-a clădit în mare parte prin fructele revoluţiei industriale, care a avut la bază o revoluţie intelectuală. În Romania, capitalismul s-a ivit peste noapte şi mulţi care nu apreciază sau care nu realizează importanţa educaţiei şi a cercetării, relativ vorbind, au ajuns în poziţii de conducere. Cred că de aici vin multe din problemele economice de acum, atât cât se pot ele deosebi de cele la nivel mondial, în această epocă a globalizării.

Ce sfat aţi fi dorit să primiţi la început de drum care să vă fi ajutat în alegerile dumneavoastră şi pe care acum să-l puteţi da mai departe tinerilor?
E mult mai uşor să uiţi sfaturile bune de-a lungul carierei sau vieţii, chiar dacă ai doar 31 de ani, atunci când lucrurile merg bine. Pentru a-mi dori să fi primit un sfat bun pe care nu l-am primit la început de drum, ar însemna că există ceva major în viaţa mea care nu-mi convine. Pot să spun că, din fericire, am viaţa pe care mi-am dorit-o, familia pe care mi-am dorit-o, şi singurul regret e că nu sunt mai aproape de părinţii şi fratele meu, în Europa. Dar dacă aş fi rămas în România, nu aş fi putut realiza ce am realizat aici şi nu aş fi avut familia pe care o am aici, iar asta creează o dihotomie pe care nici un sfat nu ar fi rezolvat-o.

Sfatul meu pentru cei care încep acest drum este să creadă în valorile proprii şi să menţină aceeaşi curiozitate pe care o are un copil când învaţă să meargă şi când descoperă singur lumea înconjurătoare. Un alt sfat ar fi să nu ia nimic ca pe o axiomă şi să nu se sfiască să pună întrebări atunci când valorile lor proprii nu coincid cu cele ale oamenilor cu "mai multă experienţă" sau cu mai multă "autoritate", inclusiv cu opiniile mele.

Luciana Duţu
Voci pentru România

Proiectul "Voci pentru România" este lansat de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals). Scopul proiectului este de a aduce în atenţia publicului români care au excelat în varii domenii şi care pot reprezenta un reper concret pentru societatea română contemporană şi, mai ales, pentru tinerii români în orientarea lor, spre o bună dezvoltare profesională. Pentru mai multe detalii accesati www.vocipentruromania.ro.