Bineînţeles, răspunderile sunt in dividuale. Nu pot fi învinuiţi cei de la HotNews, de exemplu, pentru modul mizerabil în care au acţionat Ursu şi Ciutacu. În plus, şi în interiorul companiilor controlate de moguli au fost jurnalişti corecţi, chiar dacă, la limită, li s-ar putea reproşa faptul că nu au protestat faţă de excesele patronilor lor. Însă eu, personal, nu i-aş blama.
Totuşi, publicul nu ar trebui să accepte explicaţia pe care a dat-o recent Mircea Badea: nu-l înjur pe Dan Voiculescu fiindcă acesta este omul care mă plăteşte. Ceea ce Badea a declarat public, în emisiunea sa, spun, neoficial, şi angajaţii lui Sorin Ovidiu Vîntu sau ai lui Patriciu. Dar această scuză este complet lipsită de etică profesională. Acum câţiva ani, după un interviu cu ambasadorul american de la acel moment, m-am apucat să mă laud cu libertatea de care avem parte noi, cei de la „Evenimentul zilei”.
De obicei mă feresc de astfel de autopromovări, care riscă să fie penibile. Iar ambasadorul m-a taxat imediat, întrebându-mă uşor ironic: „Dar despre patronul tău aveţi curajul să scrieţi?”. Am început să explic, uşor jenat, că patronul meu este în Elveţia şi nu are nicio implicare în politica din România. Dar mi-am dat seama că avem o problemă, noi, ziariştii din România: avem curajul să ne opunem patronilor noştri? În special, atunci când aceştia se implică în politica editorială, având un interes material direct în victoria unuia sau altuia dintre candidaţi... Şi, într-un asemenea caz, îndrăznim să scriem critic despre modul în care aceşti oameni ne încalcă libertatea de exprimare?
După opinia mea, presa din România va fi liberă abia atunci când va da un răspuns pozitiv acestor întrebări.
CITIŢI ŞI:
IOANA LUPEA: De ce a pierdut Traian Băsescu Bucureştiul
VLAD MACOVEI: Ce se va alege de votul dumneavoastră
SILVIU SERGIU: Geoană nu a pierdut singur
CĂLIN HERA: Un dribling în plus
HORIA GHIBUŢIU: Băse Mondialu’
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum