„Moartea nu există!”

Biocentrismul ne dă speranţe

Un aspect bine-cunoscut al fizicii cuantice demonstrează că unele evenimente nu pot fi prezise de o manieră absolută. Mai mult, există o multitudine de posibilităţi, fiecare având o probabilitate diferită. O explicaţie tradiţională ar putea fi dată prin teoria pluralităţii lumilor, care spune că fiecare dintre aceste posibilităţi corespunde unui univers diferit.

Noua teorie a lui Lanza, biocentrismul, reia aceste idei aducând şi noi argumente, totodată. „Existăm într-un număr infinit de universuri, iar tot ce s-ar putea întâmpla ar avea loc în oricare dintre ele, dar nu în toate, simultan. De aceea, moartea nu există ca atare în sens real, în toate planurile.

Chiar dacă trupul se distruge, întrebarea „Cine sunt eu?” este, de fapt, o sursă de energie cu puterea de 20 de Waţi, existentă în creierul omenesc”, explică profesorul de la University School of Medicine, din Boston. El spune că această energie nu dispare niciodată, nici chiar după moartea fizică. „Oare nu cumva ea călătoreşte dintr-un univers în altul?”, se întreabă Robert Lanza.

Spaţiul şi timpul, noţiuni abstracte

Biocentrismul arată că aceşti doi parametri ai existenţei noastre nu pot fi luaţi în calcul ca nişte entităţi solide. „Mişcaţi-vă mâna prin aer şi apoi priviţi în urma ei. Există vreo urmă prin spaţiul parcurs de mână? Nimic! Aceeaşi situaţie se aplică şi în cazul timpului. Nu putem privi prin cutia craniană, la ce se întâmplă în creierul nostru. Ceea ce vedem şi privim este doar o vâltoare a informaţiilor care se produce în propriul spirit. Spaţiul şi timpul reprezintă doar instrumentele care ne ajută să «asamblăm»” aceste informaţii. De aceea, moartea nu există într-o lume lipsită efectiv de spaţiu şi de timp”, afirmă Lanza.
 
El îl citează şi pe Albert Einstein, care spunea odată: „Acum, vechiul meu prieten Besso a plecat din această lume stranie - mai devreme ca mine, ce-i drept. Dar asta nu înseamnă nimic. Cei ca noi ştiu că diferenţa dintre trecut, prezent şi viitor nu este decât o iluzie ceva mai persistentă. Pentru că nemurirea nu înseamnă neapărat o existenţă la nesfârşit în timp, ci este o viaţă într-un plan paralel”.

Aceeaşi revelaţie a avut-o Lanza şi la moartea surorii lui, Christine: „După ce i-am văzut cadavrul la spital, am intenţionat să vorbesc cu soţul ei. Dar Ed părea incontrolabil, purtându-se ca şi când sora mea era în viaţă. Atunci am realizat că nu există pentru el o zonă temporală în care Christine să fie moartă. Mai mult, am simţit şi energia celor 20 de Waţi, dar altfel: era ca şi când o particulă energetică ar fi putut trece prin două filtre diferite, în acelaşi timp. Mi-am dat seama că sora mea era totuşi în viaţă, dar într-un spaţiu paralel cu timpul nostru”.

  
  SPECIALIST

Un cercetător pentru care viaţa nu are secrete

• Robert Lanza este medic şi cercetător american. În prezent ocupă funcţia de director ştiinţific la Advanced Cell Tehnologies din Santa Monica, statul California.
  
  
• El este şi profesor la Institutul de Medicină Regenerativă din cadrul Wake Forest University School of Medicine.

Lanza a făcut parte din prima echipă care a reuşit, prin clonare, să genereze celule suşe embrionare. A reuşit atunci să demonstreze că, prin utilizarea diag nosticului genetic preimplantatoriu, aceste celule puteau fi produse fără distrugerea embrionului uman.

Împreună cu colegii săi, cercetătorul a reuşit chiar să inverseze procesul de îmbătrânire şi să producă ţesuturi umane imuno-compatibile, şi chiar şi primul organ produs într-un laborator, plecând de la celulele clonate.