„Moartea unui artist”

În ultimii ani, când sănătatea l-a îndepărtat de scenă, s-a retras discret, fără însă ca teatrul să lipsească vreo clipă din preocupările sale.
Colegii din Teatrul Naţional (TNB), care l-au avut alături ca artist şi ca director, îi resimt dispariţia ca pe o imensă pierdere.

Jumătate de veac de carieră

Activitatea sa regizorală s-a desfăşurat pe parcursul a jumătate de veac. După primele spectacole în teatre din provincie şi la Teatrul Giuleşti, se „instalează” la Teatrul Naţional din Bucureşti, al cărui prim- regizor a fost o perioadă îndelungată.

Este primul regizor care a obţinut Premiul criticii teatrale, iar ultimul său premiu a fost în 2003 când a fost dinstins cu UNITER pentru întreaga activitate.

Artist proteic, cu o viziune de o originalitate şi o forţă remarcabile, el rămâne în istoria spectacolului românesc de teatru printr-o serie de montări grandioase cu statut de monumentalitate, concepute riguros, cu o forţă deosebită a ideii şi în expresie simplă, esenţializată.

100 de spectacole

Autor, de-a lungul unei cariere de aproape şase decenii, a peste o sută de spectacole, Horea Popescu s-a distins ca un campion al reteatralizării teatrului românesc, s-a impus ca unul dintre artizanii spectacolului monumental şi a dovedit, prin arta sa, verticalitate şi atitudine civică, mai ales în ultimii ani ai dictaturii.

Dintre numeroasele sale spectacole se numără: „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, „Danton”, de Camil Petrescu, singura transpunere scenică a monumentalei piese, „Caligula”, de A. Camus, „Generoasa Fundaţie”, de A. Buerro Valejo, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, după Dale Wasserman, „Baia şi Ploşniţa”, de V. Maiakovski, „Richard III”, de W. Shakespeare, „Domnişoara Nastasia”, de G. M. Zamfirescu, „Becket”, de J. Anouilh, „Titanic vals”, de T. Muşatescu, „Coana Chiriţa”, de T. Muşatescu după V. Alecsandri, „Pisica în noaptea Anului Nou”, de D. R. Popescu, „Moştenirea”, de Titus Popovici, „Avram Iancu”, de L. Blaga, „Ondine” de Giraudoux ş.a.

În spectacolele sale, montate mai ales la Teatrul Naţional, dar şi pe scene din ţară şi străinătate, Horea Popescu a creat întotdeauna atmosferă, a dezvoltat un univers. Născute dintr-o inepuizabilă imaginaţie, dintr-un simţ propriu al proporţiilor şi dintr-o ştiinţă aparte a dominării spaţiului scenic, ele au fost mereu inventive, pline de vervă, de culoare, de sugestii, de dramatism, de semnificaţii şi s-au bucurat, constant, de un răsunător succes de public.

Filmul, o altă pasiune

Horea Popescu a fost şi autorul unor filme de succes, cum ar fi „Omul de lângă tine”, „De trei ori Bucureşti”, „Dragoste lungă de o seară” şi „Cuibul de viespi” şi „Moartea unui artist”, inspirate din teatru, după „Gaiţele” de Al Kiriţescu şi după piesa omonimă a lui H. Lovinescu.
De asemenea a fost realizatorul unor spectacole de televiziune cum ar fi: Bălcescu după Camil Petrescu, „Titanic Vals” după Tudor Muşatescu, „Profesionistul” după Duŝan Kovacevici, ş.a.

Horea Popescu a avut o viziune proprie asupra lumii spectacolului şi a dat acestei viziuni structură, viaţă şi expresie dramatică. Opera sa nu poate fi asimilată unui gen anume ci unui univers teatral în care se disting originalitatea stilului şi puternica unitate a spectacolelor.
Horea Popescu a realizat cam 70 de montări teatrale, cinci filme artistice de lung metraj, mai multe spectacole TV, prospectând o arie întinsă de autori şi stiluri, activând la diverse teatre din ţară şi de peste hotare atât ca regizor şi ca scenograf. 

Deşi a scris şi publicat sute de articole pe teme diverse de gândire şi creaţie artistică, ele nu au fost sistematizate încă pentru a fi adunate, ordonate şi republicate la un loc, constituind ceea ce se cheamă îndeobşte „ o carte”. De altfel, un regizor se defineşte mai cu seamă prin spectacol. Iar ceea ce se scrie despre acest spectacol aparţine altora, în măsura în care nu există probele filmate.

Dintre  spectacolele sale de referinţă:

„Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, de Bertolt Brecht, Teatrul Giuleşti, 1963
„Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, Teatrul Naţional Bucureşti, 1964
„Aristocraţii de Pogodin”, Teatrul Giuleşti, 1959
„Castiliana de Lope de Vega”, Teatrul Naţional, 1966
„Thomas Becket”, de J. Anouilh, Teatrul Naţional, 1967
„Danton”, de Camil Petrescu, Teatrul Naţional, 1974
„Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regie şi decor, Teatrul Naţional, 1976
„Ploşniţa de Maiakovski”, Teatrul Naţional, 1983, regie şi decor
„Moştenirea”, de Titus Popovici, Teatrul Naţional- 1989

În ultimii ani, după Revoluţie:

„Avram Iancu”, de Lucian Blaga- Teatrul Naţional Bucureşti, martie 1991, şi apoi aceiaşi piesă la Teatrul Naţional Cluj
„Ondine”, de Jean Giraudoux, spectacol care s-a bucurat de cea mai mare audienţă a publicului
Tot la Naţionalul bucureştean Horea Popescu a montat „Rivalii” ,de Sheridan şi
„Profesionistul”, de Dusan Kovacevici, regie şi decor, premiat la Festivalul piesei originale sârbe de la Novi Sad în 1996
„Moartea unui comis voiajor”, de Arthur Miller, regie, scenografie şi adaptare, 2000
„Tărâmul celălalt”, de Dusan Kovacevic, 2002 (ultima sa montare la TNB)

Distincţii

Ordinul Naţional „Serviciul credincios” în grad de cavaler, conferit de Preşedintele României cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani,  2002
Diploma pentru întreaga activitate în slujba teatrului şi filmului românesc şi pentru prezenţa excepţională în viaţa culturală a capitalei, acordată de Prefectura Municipiului Bucureşti
Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti, titlu acordat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, 2001
Cetăţean de onoare al Municipiului Zlatna
Membru de onoare al Clubului UNESCO, acordat cu prilejul împlinirii a 50 de ani de „eminentă activitate în slujba teatrului şi filmului românesc”
Diploma de temerar „Samuel Damian” pentru „curajul, inteligenţa cu care promovează prietenia româno-americană”, New York, 1996.