Mussolini: Copilul ajuns la noi e al nostru

„Lege mult mai elastică”

Prezentă în Capitală în aceste zile, Mussolini vrea să convingă autorităţile române să cre eze o legislaţie „mult mai elastică”, prin care să nu se mai pună piedici adopţiilor internaţionale. La rândul lor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) şi Oficiul Român pen tru Adopţii (ORA) admit că avem o lege prea rigidă, dar că ea ar trebui, în primul rând, să faciliteze adopţiile pentru familiile românilor.

Vizita lui Mussolini vine pe fondul dezbaterii le gate de cei doi micuţi români a doptaţi în Peninsulă, prin decizii ale Tribunalului pentru Minori de la Roma. Aceste decizii au încălcat atât Con ven ţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cât şi legislaţia română şi a cor dul între cele două state privind cooperarea în domeniul protecţiei minorilor români neînsoţiţi aflaţi pe teritoriul Italiei.

Interesul copilului, la mijloc

„Ar trebui să ne avem ca fraţii”, a încercat Mussolini să nuanţeze tonul. Dar relaţia de „fraternitate” se rezumă doar când vorbim despre copii. Cât îi priveşte pe adulţi, parlamentarul nu se sfieşte să declare că îşi doreşte „un protocol de repatri ere a adulţilor români infractori”.

Nu ştie câţi copii italieni adoptabili au, nici câte familii italiene care vor să adopte. Dar ştie exact că 1.700-2.000 de minori de-ai noştri riscă să dispară, fiind uşor de racolat de grupările de crimă orga nizată. Soluţia, în ochii lui Mussolini: adopţia, în Italia. Aproa pe că nu pune în discuţie adop ţia de către o familie din România. Asta, poate, şi din cauză că pe plaiuri mioritice procedura e mai mult decât greoaie.

Unii români înfiază copii ca să-i exploateze

„Pentru ca un copil să fie dat spre adopţie, trebuie să facem anchete sociale şi să avem acceptul până la rudele de gradul patru, adică până la sora bunicii. De multe ori se poate întâmpla ca, din răutate, una dintre rude să nu-şi dea acordul. Sau, şi asta este mai grav, o rudă a minorului să vrea să-l înfieze, nu neapărat din dragoste, ci ca să-l exploateze sau să se bucure de alocaţia lui”, apreciază Ileana Savu, secretar de stat la ANPDC.

Bogdan Panait, secretarul de stat de la ORA, nu exclude posibilitatea redeschiderii adopţiilor inter naţionale, dar crede că ar trebui să ne concentrăm mai întâi pe faptul că „avem destul potenţial în adopţia naţională”. În acest sens, ORA pregăteşte modificări pentru Legea privind adopţiile. Una dintre aces tea ar putea fi tocmai reducerea procedurii, prin stabilirea unor termene pentru consilierea mamelor care vor să-şi abandoneze copiii în maternităţi.

Cât priveşte dorinţele Italiei, transmise prin vocea lui Mussolini, Panait spune că „i-a explicat parlamentarului că minorul care are cetăţenie română se supune legii româneşti” şi, cu multă diplomaţie, a scuzat autorităţile italiene, care ne-au adoptat copiii fără să ne întrebe. „Multe dintre problemele existente sunt cauzate de comunicarea deficitară”, a declarat ieri Panait, după întâlnirea de lucru cu Mussolini, pe care a rugat-o să ne anunţe, de acum încolo, care e situaţia tuturor copiilor minori români aflaţi în Peninsulă.

„Până când vor ajunge au torităţile româno-italiene la o «comunicare mai bună», rămâne la mijloc «interesul superior al copilului», adoptat după ureche în Peninsulă, dat foarte greu în grija unei familii de bună-credinţă în România, de cele mai multe ori uitat cu anii în centre de plasament”, arată psihologii.

STATISTICĂ

1.277 de copii adoptaţi, însă rămân 45.000

În România, sunt adoptaţi aproximativ 1.000 de copii pe an, faţă de 3.500-4.000 înainte de intrarea în vigoare a legii care interzice adopţiile internaţionale şi stabileşte proceduri stricte şi pentru adopţia naţională. Potrivit lui Bogdan Panait, în prezent, deşi în sistemul rezidenţial (public şi privat) sunt aproximativ 25.000 de copii, iar alţi 21.000 sunt în asistenţă maternală, numărul celor declaraţi adoptabili este foarte mic.

Anul trecut, de exemplu, au fost 2.143 de minori cu hotărâre de deschidere a procedurii adopţiei şi doar 1.277 de copii au fost adoptaţi. În acelaşi timp, statisticile privind cazurile de abuz, neglijare şi exploatarea copilului sunt la fel de îngrijorătoare şi nu fac decât să ne mai aducă o bilă neagră la capitolul protecţia minorului şi, implicit, „interesul superior al copilului”.

Astfel, în anul 2008, au fost abuzaţi 10.610 de minori români, potrivit autorităţilor. Dintre aceştia, în 65 de cazuri vorbim despre abuz (fizic, emoţional sau sexual) şi neglijenţă din partea asistenţilor maternali, iar în aproximativ 11.000 de cazuri - de abuzuri săvârşite în familiile naturale.