Muzeul de Istorie aruncă haina comunist-patriotardă

Pentru că muzeul nostru este în mare parte în reconstrucţie, pe lângă dezavantaje, avem şi un avantaj. Avem posibilitatea ca foarte multe obiecte să circule în străinătate. Şi asta are un dublu avantaj: de a face cunoscut patrimoniul din România şi de a face o propagandă culturală excepţională.

Am avut anul trecut o expoziţie de artă neolitică în Elveţia, în timpul Campionatului European de fotbal, făcută cu ţintă pentru publicul care era foarte numeros în perioada aceea. Această expoziţie (cu 1.200 de obiecte, inclusiv Gânditorul), după cum spunea unul din colegii mei elveţieni, a făcut să se schimbe percepţia României pentru mulţi intelectuali din Elveţia. Nu le-a venit să creadă că în acea perioadă exista o astfel de civilizaţie în România.

Pregătim acum o expoziţie la Roma, în care încercăm să arătam că nu suntem numai marginali şi mâncători de lebede. Va fi o expoziţie cu piese deosebite, din antichitate, care se va deschide în decembrie.

Este o picătură în ocean, desigur. Dar toate aceste lucruri fac ca civilizaţia de pe teritoriul României să fie cunoscută.


Scenă de pe Columna lui Traian
Credit: Muzeul Naţional de Istorie a României

De ce a fost nevoie de reabilitare?
Deoarece clădirea este construită la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a suferit din cauza tuturor cutremurelor care au avut loc în secolul XX. A suferit şi la bombardamente, dar mai este un lucru.

Muzeul a fost făcut în epoca Ceauşescu, pe anumite concepţii muzeografice, care în secolul XXI sunt depăşite. Atunci se urmărea ca muzeul să fie un fel de replică a unei cărţi de istorie. Or, actualmente, gândirea muzeologică de peste tot este ca muzeul să fie o oglindă a civilizeţiei materiale şi spirituale, a poporului, a zonei în discuţie, iar partea evenimenţială să existe, dar cu o pondere mult mai mică.

Evenimentele sunt mult mai bine prezentate în cărţile de istorie. Iar civilizaţia materială şi spirituală, reprezentată prin obiecte, ceramică, moduri de viaţă în diversele epoci, este un atribut al muzeului de istorie.

Deci nu o să mai puneţi atât de mult accent pe o prezentare cronologică.
Nu, o să punem mai mult accent pe reconstituiri care să lase vizitatorilor o imagine clară a unui monument. Ca arheolog, am lucrat într-o cetate importantă de pe malul mării: este vorba de Histria. Acolo am lucrat într-o bazilică din epoca lui Iustinian. Sigur că am găsit numai fundaţia şi puţin din elevaţia acelei bazilici. Ea, pentru vizitatori, dacă nu le dai o imagine a modului în care ea arăta când era în picioare, nu pot să înţeleagă monumentul respectiv.

Ideea de a marca mai bine civilizaţia de la un moment dat este firul care ne conduce pe noi în a reface expoziţia de bază. Nedând la o parte obiectul original, care sigur că are cea mai mare valoare, dar care nepus într-un context expoziţional clar, nu poate să-i spună ceva decât specialistului.


Pateră cu statuetă, piesă din tezaurul de la Pietroasa
Credit: Muzeul Naţional de Istorie a României

Civilizaţia sătească este reflectată în Muzeul Satului şi în Muzeul Ţăranului, iar marile conflagraţii, la Muzeul Militar. Rolul muzeului nostru de istorie este acela de a prezenta, în primul rând, evoluţia societăţii de pe teritoriul României, asta implicând minorităţi şi, evident, majoritatea.

Care sunt problemele de care se loveşte muzeul?
Problemele sunt în primul rând de la patrimoniu. Muzeul a fost creat pe o anumită idee, să fie ca o carte de istorie, cu multă tentă patriotardă, în urmă cu aproape 40 de ani. Această idee este depăşită. Obiectele au fost strânse în această idee. Noi avem acum obligaţia să achiziţionăm un alt gen de obiecte. De exemplu: un radio vechi, un gramofon, lucruri pe care lumea tânără nu le mai are în minte, costume.

Mai este o problemă. Multe dintre obiectele care au fost în muzeu, în expoziţie, aparţineau de drept unor instituţii de cult, şi ele erau în custodia noastră. Conform legilor actuale, noi suntem obligaţi să le dăm înapoi. Şi atunci avem un gol expoziţional, în special în epoca medievală. E foarte greu să mai găseşti pe piaţă şi să achiziţionezi astfel de piese.

Muzeul nostru este foarte tânăr. El a fost înfiinţat în 1972 şi nu a avut o tradiţie de achiziţionare de obiecte. Obiectul vine de pe piaţa liberă. Dacă nu-l cumperi repede, poate să dispară în lumea privată. Sunt obiecte de mare valore, cum sunt brăţările dacice, care sunt în tezaur acum. Dacă nu sunt răscumpărate, le pierzi. După părerea mea, e vorba de o descoperire dacă nu mai importantă, cel puţin egală cu "Cloşca cu puii de aur". Pentru noi, este descoperirea cea mai senzaţională din ultimii 50 de ani.


Brăţara numărul 8, sustrasă din situl arheologic de la „Sarmizegetusa-Regia”, punctul Muchea Cetăţii

În plus, muzeele din toată Europa, făcând abstracţie de Luvru, British Museum, Vatican sau Prado, au o lipsă de vizitatori, din mai multe motive. Unu, viaţa foarte trepidantă, doi, o expunere neatractivă a obiectelor, trei, concurenţa canalelor de televiziune: History este un canal care prezintă evenimenţial lucrurile infinit mai bine decât pot muzeele de istorie, având această posibilitate scenică.

Şi atunci trebuie să cauţi feluri de a prezenta lucrurile astfel încât să atragi vizitatorul. Unul dintre ele este site-ul muzeului. Pot să vă spun că site-ul muzeului este de multe ori mai vizitat decât muzeul. Sigur că şi asta este o vizitare. Acum am pus pe un site separat, www.comunismulinromania.ro, piese din epoca Ceauşescu. Conţine o expoziţie virtuală a cadourilor primite de cuplul Ceauşescu, unele de valoare, altele nişte kitsch-uri. Am încercat cu destul de multă teamă, dar a avut un mare succes.



Şi vine următoarea problemă, care probabil nu va fi rezolvată de generaţia mea: un muzeu de genul acesta are nevoie de o expoziţie permanentă, care e foarte costisitoare şi se face pe 10, 15, 20 de ani? Sau sunt necesare numai expoziţii temporare care să aibă mereu alt subiect? Un elev vine o dată, a văzut obiectele care sunt expuse (nu le expunem pe toate, avem vreo 600.000 de obiecte, vom expune 20.000 în expoziţia de bază). A doua oară poate mai vine adus de şcoală, a treia oară nu mai vine deloc.

Când vor fi terminate lucrările de reabilitare?
Eu cred că dacă se găsesc mijloace de finanţare, în doi ani sunt gata. Avem unele tronsoane terminate, iar muzeul îl vom deschide pe tronsoane. Nu o aşteptăm să se termine tot muzeul. Urmează să se mai investească în jur de 20 de milioane de euro

Nu renunţăm la ideea de a face expoziţii temporare cât mai des. Sper ca în viitor să fie cât mai multe din străinătate. Dar asta va fi în momentul în care se va trece peste criza economică. Pentru că lucrurile astea sunt scumpe, iar o deplasare de obiecte implică foarte multe lucruri: asigurări, pază.

O să puneţi accent pe interactivitate?
Da. Avem nişte săli special pregătite. La parter, holul principal vrem să-l facem numai pentru servicii: să avem o librărie, un anticariat, un punct de îndrumare a publicului, un bufet, o cofetărie. Eu personal nu sunt de acord cu un restaurant propriu-zis într-un muzeu. Dintr-un singur motiv: un restaurant vinde băuturi alcoolice. În general, nu se întâmplă nimic, dar nu e bine ca într-un muzeu să se vândă şi băuturi alcoolice.

Şi o să fie şi o sală interactivă, în care, în principal, vor fi acţiuni cu elevii. În expoziţia de bază, alături de machete, vor fi şi reproduceri în 3D. Se va pune accent şi pe digitalizarea anumitor imagini.

O să aveţi şi ghiduri audio?
Fără discuţie. Dar aici există şi un dezavantaj: acestor magnetofoane vorbitoare nu le poţi  pune întrebări. Şi de multe ori, în special la copii, la elevi, foarte important este şi dialogul.

Ce categorie de public vine la Muzeul de Istorie?
Din cei 90.000, cel puţin 70 la sută sunt studenţi şi elevi, pentru că Bucureştiul nu este încă un oraş turistic. Noi facem încercări foarte serioase să încercăm să atragem şi turiştii veniţi din străinătate, dar rezultatele nu sunt pe măsura dorinţei noastre.

Eu ştiu că nu din bilete trăieşte o instituţie de cultură. Metropolitan Museum, care este poate cel mai bogat muzeu din lume, are numai 12% din fonduri din bilete. Personal, aş zice chiar că am putea renunţa la vânzarea biletului, tocmai pentru a atrage publicul mai uşor. Dar acestea sunt nişte lucruri care probabil se vor rezolva în timp.