Nana Mouskouri: „Războiul Mondial m-a învăţat lecţia altruismului“

„Am fost o fată care a avut multe probleme, iar muzica m-a salvat, m-a ajutat să nu o iau pe un drum greÅŸit“, mărturiseÅŸte Nana Mouskouri, adăugând că, mai târziu, tot muzica a ajutat-o să se îndrepte către activităţile umanitare.

EVZ: AÅ£i avut o copilărie marcată de ocupaÅ£ia nazistă ÅŸi de cel de-al Doilea Război Mondial. În ce fel v-a influenÅ£at acea perioadă viaÅ£a ÅŸi decizia de a deveni ambasador UNICEF?
Nana Mouskouri: Cu siguranţă acea perioadă a fost marcantă ÅŸi ÅŸi-a pus amprenta asupra a tot ce am făcut mai târziu. Când vezi atâta suferinţă în jurul tău, mai ales atunci când eÅŸti un copil, nu poÅ£i uita niciodată. Eu am avut marele noroc să am o familie, să nu fiu singură pe lume în acele vremuri ÅŸi am realizat cât de important este să ai un sprijin. PărinÅ£ii mei au muncit din greu ca să mă întreÅ£ină, apoi, mai târziu, ca să pot urma Conservatorul. Am învăţat, atunci, lecÅ£ia altruismului: nu suntem singuri pe lume ÅŸi nu trăim doar pentru noi. A fost un factor important, care a contat mult în decizia mea de a deveni ambasador pentru UNICEF. Acea perioadă m-a marcat, totodată, ÅŸi pe plan profesional... întotdeauna am „vorbit“, în muzica mea, despre trăirile mele, despre experienÅ£ele personale. Am fost o fată care a avut multe probleme, iar muzica m-a salvat, m-a ajutat, să nu o iau pe un drum greÅŸit.

OMAGIU

15 ani cu UNICEF

În 1993, aÅ£i preluat funcÅ£ia de ambasador de la actriÅ£a Audrey Hepburn, care încetase din viaţă cu puÅ£in timp înainte. A fost dificil să o înlocuiÅ£i?
Am cunoscut-o pe Audrey Hepburn, era o persoană minunată, pe care am admirat-o foarte mult. PoveÅŸtile noastre au fost asemănătoare pentru că nici ea nu a avut o copilărie prea uÅŸoară, în timpul războiului, când Hitler a invadat Olanda. Am învăţat de la ea, ca, de altfel, ÅŸi de la Harry Belafonte sau Quincy Jones, cu care am colaborat nu doar pe plan muzical, ci ÅŸi la diverse activităţi umanitare. Revenind, cred că, de cele mai multe ori, oamenii care au suferit, care au avut o viaţă grea, sunt cei care vor să-i ajute pe ceilalÅ£i, care se implică în problemele lor. A fost un adevărat exemplu pentru mine, am avut ce învăţa de la ea ÅŸi n-am făcut altceva decât să îi continui munca, în calitate de Ambasador InternaÅ£ional al BunăvoinÅ£ei pentru UNICEF. Apoi am profitat ÅŸi de faptul că eram o persoană cunoscută ÅŸi de oportunităţile de a le vorbi oamenilor despre nevoile celorlalÅ£i, despre problememe copiilor din întreaga lume.

CARIERÄ‚ INTERNAÅ¢IONALÄ‚ DE SUCCES

„Nu mi-am dorit niciodată să devin un star. Dar am fost sinceră în muzica mea ÅŸi, astfel, am ajuns la sufletele oamenilor“

SusÅ£ineÅ£i aproximativ 100 de concerte pe an ÅŸi călătoriÅ£i în toată lumea ca ambasador UNICEF. Unde găsiÅ£i timpul ÅŸi energia?
AÅŸa este. Însă anul acesta susÅ£in ultimul meu turneu, cel de adio, care se va încheia în Grecia, în vară. Cred că energia mea vine din dorinÅ£a de a-i ajuta pe cei din jur. Când pui suflet în ceea ce faci, nu Å£i se pare că munceÅŸti, nu e obositor. Iar această dorinţă vine, aÅŸa cum am mai spus, din experienÅ£ele trăite în copilărie.

„Misiunea“ dumneavoastră a fost să cântaÅ£i sau să-i ajutaÅ£i pe ceilalÅ£i?
Muzica m-a ajutat să devin cunoscută, să mă fac auzită, să întâlnesc oameni, să devin deschisă la problemele lor ÅŸi să încerc să-i ajut. Când eram tânără, muzica era cel mai important lucru din viaÅ£a mea, însă acum nu mai e atât de important ca eu să cânt. Acum e vremea altor artiÅŸti, cântăreÅ£i tineri, care au ceva de spus. Åžtiu că în România sunt foarte mulÅ£i artiÅŸti talentaÅ£i ÅŸi cred că, în curând, acest segment va „exploda“ ÅŸi vor deveni cunoscuÅ£i în toată Europa.

Referitor la Europa ÅŸi la tinerii artiÅŸti... AÅ£i concurat la Eurovision, în 1963. Cum vi se pare concursul acum?
Când am participat eu, concursul se afla la început, fuseseră doar câteva ediÅ£ii. Am concurat, însă nu am câÅŸtigat. Ideea de a reuni cântăreÅ£i din toată Europa mi se pare foarte bună, dar, ca la fotbal sau ca la Jocurile Olimpice, nu poate fi decât un singur câÅŸtigător. Cel mai important lucru, în opinia mea, este ca participanÅ£ii să-ÅŸi păstreze identitatea, deÅŸi e un concurs european, să cânte în limba natală, să-ÅŸi promoveze, astfel, Å£ara ÅŸi cultura. Este sfatul meu pentru tinerii artiÅŸti... De-a lungul carierei mele, am cântat în multe limbi, franceză, engleză, Italiană, spaniolă, germană, însă am devenit cunoscută cântând în greacă.

Ochelarii sunt „un semn distinctiv“, aproape la fel de celebri ca ÅŸi dumneavoastră.
Întotdeauna am purtat ochelari, pentru că sufăr de miopie. La începutul carierei mele însă, nimeni nu purta ochelari pe scenă ÅŸi mi s-a cerut să renunÅ£ la ei, în concerte. Am refuzat categoric ÅŸi le-am spus: „Dacă oamenii vor să mă asculte, ochelarii nu-i vor deranja“. Ceea ce contează e ceea ce transmiÅ£i, ceea ce ai de spus ÅŸi nu felul în care arăţi.

AÅ£i început să cântaÅ£i într-o tavernă, însă aÅ£i ajuns unul dintre cei mai mari artiÅŸti ai lumii? V-aÅ£i aÅŸteptat vreodată să aveÅ£i un asemenea succes?
Când eram tânără, tot ceea cemi doream era să cânt. Cântam despre problemele mele, dar ÅŸi despre bucuriile pe care le trăiam. Am fost sinceră în muzica mea ÅŸi, astfel, am ajuns la sufletele oamenilor. Însă nu mi-am pierdut niciodată capul, nu mi-am dorit niciodată să devin un star. Tot ceea ce am făcut, am făcut cu dragoste ÅŸi cred că succesul a venit ca un lucru firesc. Iar cea mai mare recompensă pe care am primit-o în viaţă a fost dragostea oamenilor.


DONAÅ¢II

O gală de 250.000 de euro

La cea de-a doua Gală UNICEF în România, desfăşurată sâmbătă seară, s-a adunat suma de 250.000 de euro, bani care vor ajunge la 30 de spitale din Å£ară. Toate dona- Å£iile vor fi utilizate pentru a oferi o ÅŸansă în plus copiilor care se nasc în România, prin transformarea maternităţilor în Spital Prieten al Copilului. Prezentată de Andreea Marin, Ambasador al BunăvoinÅ£ei pentru UNICEF România, evenimentul a beneficiat de prezenÅ£a unor personalităţi ca Traian Băsescu, Ioana ÅŸi Călin Popescu- Tăriceanu, soprana Angela Gheorghiu, Angela Similea, Cristian Mungiu, Mariana Bitang ÅŸi Octavian Belu.

BIOGRAFIE

Nana trăieÅŸte, în prezent, în ElveÅ£ia

Nana Mouskouri s-a născut pe 13 octombrie 1934, în Chania (Grecia), într-o familie săracă. DeÅŸi a studiat opera (întreaga familie a muncit din greu pentru a o susÅ£ine), după opt ani de Conservator, cântăreaÅ£a s-a îndreptat către jazz. De-a lungul carierei, a abordat diverse genuri, de la folclor grecesc la pop ÅŸi country, a colaborat cu nume ca Harry Belafonte, Quincy Jones, Bob Dylan, Julio Iglesias ÅŸi a lansat peste 150 de albume ÅŸi compilaÅ£ii. A fost căsătorită, între 1961 ÅŸi 1975, cu Yorgos Petsilas, mariaj din care au provenit doi copii: Nicholas ÅŸi Helene. Nana Mouskouri s-a recăsătorit în 2003 ÅŸi trăieÅŸte, în prezent, în ElveÅ£ia.