Narcomanul închis, mai scump decât cel tratat

Spre exemplu, un scurt bilanţ al poliţiei arată că, doar în primele zece zile ale acestei luni, zeci de consumatori de droguri - mulţi dintre ei prinşi având asupra lor substanţe comercializate până nu de mult legal în „magazinele de vise” - s-au ales cu dosare penale şi riscă, potrivit legii, între 2 şi 5 ani de puşcărie.

Cel puţin 1.000.000 de euro pe an, economie la buget

Pentru fiecare dintre ei, statul va cheltui 76,6 lei/zi de închisoare, adică aproape 2.300 de lei/lună. Iar acest total e doar o mică parte a costurilor. Pentru că trebuie adăugaţi banii cheltuiţi de po liţie pentru a-i prinde, dar şi fondurile pentru a-i ju deca.

„Asta, în condiţiile în care tratamentul asigurat unui narcoman în cea mai «scumpă» clinică privată din Capitală ajunge la doar 600 de lei/lună. Iar dacă ar fi suportat de stat - întrucât o clinică privată vizează profitul -, «preţul» medicaţiei şi consilierii ar fi probabil de zece ori mai mic”, spune psihoterapeutul Eugen Hriscu, director executiv al Alianţei Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT).

• Aşadar, un calcul simplu arată că, dacă ar investi în tratarea consumatorilor în clinici private şi nu în detenţia acestora, statul ar economisi anual, în fiecare caz, aproximativ 20.400 de lei (adică, aproape 5.000 de euro). Dacă luăm în calcul şi faptul că, doar în fiecare din ultimii cinci ani, au ajuns după gratii cel puţin 200 de consumatori, economia ar ajunge la cel puţin 1.000.000 de euro anual.

Pierderi pe termen lung

Iar pierderile financiare pe care statul le suportă de la buget sunt în continuă creştere. Motivul: prin includerea pe lista drogurilor a multora dintre sub stanţele vândute legal, până pe 15 februarie, în „magazinele de vise”, s-a creat o nouă clasă de consumatori care îngroaşă rândurile celor „apţi” de puşcărie: dependenţii de „Special Gold” sau de etnobotanice.

„Pierderile financiare sunt doar o problemă pe termen scurt, pentru că, odată ajuns în închisoare, consumatorul intră într-o lume fără ieşire: mare parte dintre aceşti tineri devin doar spe cia lişti în comiterea de infracţiuni (...). Acolo, se consumă droguri injectabile în condiţii nesterile, drept pentru care riscul de îmbolnăvire cu HIV şi hepatita C e foarte crescut. Şi ar trebui să mai punem la socoteală şi faptul că, în mai toate penitenciarele de la noi, există un risc major de infectare cu TBC cu bacil multirezistent (...). Chiar şi în cazul în care rămân în detenţie doar şase luni, e suficient «să contracteze» aceste boli, şi odată cu ele şi comportamente antisociale, pe care le aduc apoi în societate. Din păcate, varianta aleasă de statul român, aceea de stat poliţienesc, care preferă să-i trateze pe aceşti oameni în puş cărie, nu e nici pe departe cea mai bună”, conchide Hriscu.

„Suntem mai rău ca Rusia!”

Opinia acestuia e împărtăşită şi de deputatul şi medicul Tudor Ciuhodaru. „Simpla scoatere în ilegalitate a unor substanţe nu înseamnă că am eradicat consumul. E o iluzie. Nu putem rezolva această problemă doar prin interzicere, ci prin instrucţie, informare, tratament şi reinserţie socială (...). Mingea e acum în terenul guvernului, al primului-ministru”, a explicat Ciuhodaru, referindu-se la planurile de reînfiinţare a Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA).

Pe de altă parte, simpla reînfiinţare a ANA, fără modificarea legislaţiei privind consumul de droguri, nu va ajuta foarte mult, avertizează specialiştii.

„Nu vorbim de statele europene care au dezincriminat consumul. Vorbim de Republica Moldova şi chiar de Rusia, unde de ţinerea de droguri pentru consum nu e pedepsită cu închisoarea. Ne-am fi aşteptat ca mai degrabă Rusia - fosta mare putere a blocului comunist din Europa de Est - să păstreze metodele de tratament ale unui stat poliţienesc...”, explică unul dintre aceştia.

Canabis - reabilitare, heroină. În cazuri extreme, detenţia

De altfel, urmând modelul Cehiei, Olandei sau Portugaliei, reprezentanţii Reţelei române de Reducere a Riscurilor au pus pe masa parlamentului şi o serie de propuneri de modificare a le gislaţiei.
Printre acestea:

• eliminarea pedepselor pentru posesie de cantităţi mici de droguri şi diferenţierea pedepselor pentru de ţinerea unei cantităţi ce depăşeşte limita legală, în funcţie de tipul şi periculozitatea substanţei respective.

„Astfel, pentru drogurile de risc (cum este canabisul), singura măsură ar trebui să fie includerea în programe de reabilitare, iar pentru drogurile de mare risc (heroină, cocaină, ecstasy sau «Special Gold»), primul pas să fie includerea în programe de reabilitare, apoi amendă şi, în ultimă instanţă, detenţia”, au subliniat oficialii organizaţiei.

PRESIUNI

O nouă ANA, un semnal bun pentru Schengen

Deşi agreată chiar şi de preşedinţie, reînfiinţarea A gen ţiei Naţionale Antidrog (ANA) - care ar reprezenta un prim pas spre ajutorarea consumatorilor de droguri - a rămas în faza declaraţiilor publice.

„Pe de o parte, ministrul sănătăţii nu s-a arătat foarte in teresat să sprijine o astfel de iniţiativă, iar pe de altă parte, nici premierul Emil Boc nu pare foarte convins de asta. Aşa că aşezarea pe hârtie a proiectului va mai întârzia”, au explicat surse guvernamentale.

Noi droguri pe piaţă, de anul viitor

În timp ce autorităţile bat pasul pe loc, multe dintre or ganizaţiile nonguvernamentale care colaborau cu ANA şi acordau consiliere şi tratament consumatorilor aşteaptă să-şi închidă porţile peste maximum trei luni.

În plus, susţin specialiştii, fără programe de prevenire, România dă un semnal destul de prost partenerilor europeni, în contextul aderării la spaţiul Schengen, în martie anul viitor.

„Odată ce vom intra în Schengen şi rutele de trafic de droguri se vor reorienta, pentru că, odată intrat în România, un traficant va ajunge mai simplu cu «marfa» în spaţiul Schengen. Există astfel riscul ca pe piaţa de la noi să ajungă nu doar cantităţi mai mari, ci şi noi tipuri de stupefiante, iar tinerii vor fi tot mai tentaţi de consum, cu atât mai mult cu cât ştiu că săvârşesc astfel o ilegalitate. (...) De aceea, o astfel de agenţie, cu specialişti şi programe concrete, ar fi un semnal bun în contextul a derării. Ar arăta că suntem responsabili pe două paliere: nu doar pe combaterea traficului, ci şi pe prevenirea consumului”, susţin specialiştii în adicţii.

BILANŢ

Aproximativ 60% dintre tinerii închişi anual pentru infracţiuni la legea drogurilor sunt consumatori

În acest moment, în puşcării sunt mai mulţi consumatori decât traficanţi, susţin specialiştii în adicţii, care acordă asistenţă pentru mai mult de 3.500 de dependenţi de stupefiante aflaţi în penitenciare. Asta arată însă şi statisticile poliţiei: doar în ultimele zece zile, în Capitală şi în judeţele Cluj, Constanţa şi Iaşi, s-au ales cu dosare penale aproape 60 de de pendenţi de droguri. Toţi tineri, mare parte prinşi cu câte o doză, două de „Sare de baie” sau etnobotanice, despre care au declarat că şi le-au achiziţionat pentru consum, înainte ca „magazinele de vise” să pună lacătul pe uşi.

În contrapartidă, procurorii DIICOT se pot lăuda, în aceeaşi perioadă, cu un singur mare dosar de trafic de noi substanţe interzise. 17 administratori sau patroni ai unor „magazine de vise”, care au continuat să vândă, în urma unor comenzi on-line, amfetamine sau produse din plante scoase în afara legii, au fost reţinuţi de anchetatori, iar alţi zece au primit interdicţie de a părăsi ţara.

În urma celor 45 de percheziţii făcute în locuinţele a cestora din Bucureşti, Bacău, Cluj, Galaţi, Oradea şi Neamţ, au fost confiscate nouă kilograme de produse interzise.

Concluzia: raportat la numărul de consumatori care riscă să ajungă după gratii, cel al traficanţilor nu reprezintă mare lucru. Oricum, statisticile arată că, anual, aproximativ 60% dintre cei an chetaţi pentru infracţiuni prevăzute de Legea privind consumul şi traficul de stupefiante sunt consumatori.

Vinovată e tot legea

„Îngroşarea rândurilor narcomanilor ajunşi după gratii vine tot de la legislaţia proastă. Astfel, articolul 16 din Legea privind combaterea consumului şi traficului de stupefiante prevede că persoana care a comis o infracţiune de acest gen beneficiază de reducerea la jumătate a pedepsei dacă denunţă sau facilitează iden tificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracţiuni legate de droguri. Din păcate, consumatorii «toarnă» tot consumatori. Extrem de rar se ajunge la dealeri”, recunosc oamenii legii. Iar motivele consumatorilor care fac asta sunt destul de pertinente.

„Pe de o parte, nu au încredere în capacitatea sistemului de a păstra confidenţialitatea datelor de identificare a martorilor în cazul unui proces împotriva unui dealer. Pe de altă parte, se tem că rudele sau complicii celor arestaţi vor ajunge cu siguranţă la ei pentru a se răzbuna. Aşa se face că, în locul traficanţilor, de cele mai multe ori ajung în închisoare tot consumatori”, explică unul dintre avocaţii bucureşteni specializaţi în astfel de cauze.

SOLUŢII

Noul Cod Penal, aplicat mai devreme

Pentru că modificarea actualei legi ar presupune un proces extrem de greoi, specialiştii în adicţii au o soluţie care ar putea fi aplicată cu succes până la momentul la care România ar dezincrimina consumul de droguri: punerea în aplicare a unor prevederi ale noului Cod Penal.

„Două articole ale noului Cod - aşteptat să intre în vigoare abia la finele lui 2011 - conţin şi alternative la încarcerarea consumatorilor, prin aplicarea de măsuri terapeutice. Acestea ar putea fi puse urgent în practică, cu voia guvernului. E vorba de sănătatea a mii de tineri, pentru că, mai ales în puşcăriile din Capitală, se consumă. O doză de heroină costă şase cartuşe de ţigări. Şi nu e vorba de corupţie, ci de imposibilitatea de a opri traficul”, explică specialiştii.