Distincţia i-a fost acordată pentru felul în care „cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei, descrie viaţa celor deposedaţi”, se arată în argumentul Comitetului Nobel.
„Nu ştiu cine m-a propus, nici ce caut pe acele liste. Acum câţiva ani mi s-a spus, în ziua anunţării premiilor, să stau acasă, lângă telefon, dar nici acest lucru nu l-am făcut. M-aş simţi caraghios dacă aş aştepta aşa ceva, nu mă preocupă Premiul Nobel; nu pentru asta scriu”, mărturisea Herta Müller într-un interviu acordat EVZ în 2008.
"Unii scriitori se aleg cu o tematică de care nu scapă toată viaţa. Nu ei îşi aleg tema, ci tema îi alege pe ei. Greutăţile mari din viaţă aleg temele", Herta Müller
Înmărmurită de emoţie
Contactată telefonic de către cotidianul german „Bild”, câştigătoarea Nobelului pentru Literatură s-a declarat deopotrivă surprinsă şi copleşită de vestea primită.
Însă cel care a aflat primul vestea a fost soţul scriitoarei care a povestit pentru aceeaşi publicaţie că Herta „a fost coleşită şi a început să râdă într-un mod cu totul minunat.
Şi secretarul Academiei Suedeze, Peter Englund, a spus pentru Bild că Herta Müller i s-a părut "total copleşită şi înmărmurită" în momentul când i-a transmis prin telefon că ea este laureata Nobelului”.
Până astăzi, când a fost anunţat câştigătorul, erau vehiculate zvonuri cu privire la posibilitatea ca Nobelul pentru Literatură să fie acordat pentru poezie.
Speculaţii
Cele mai des pronunţate nume în acest sens au fost Tomas Tranströmer, Adonis ( pseudonimul sirianului Ali Ahmad Saïd Isbir) sau coreanul Ko Un. Dintre scriitorii de origine hispanică, favoriţi au fost peruanul Mario Vargas Llosa.
Prestigiosul premiu a fost câştigat, anul trecut, de către francezul Jean-Marie Gustave Le Clezio, iar în urmă cu doi ani, Nobelul pentru Literatură i-a fost atribuit scriitoarei britanice Doris Lessing.
Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat în intervalul 1901- 2009 de 101 ori. În 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943, Nobelul pentru Literatură nu şi-a găsit niciun câştigător.
Motivul este invocat chiar în testamentul lui Alfred Nobel. Acesta scria: "Dacă se consideră că niciuna dintre operele propuse nu se înscrie în condiţiile indicate în primul paragraf, premiul se va raporta pentru următorul an. Dacă şi atunci premiul nu poate fi atribuit, suma de bani corespunzătoare va fi alocată Fundaţiei."
În timpul Primului şi al celui de-al Doilea Război Mondial, Premiul Nobel nu a fost acordat.
În patru sezoane, premiul a fost împărţit între doi câştigători, această practică fiind obişnuită în cazul altor discipline, dar foarte rară în ceea ce priveşte literatura.
Acesta este cel de-al treilea premiu Nobel acordat unui român, după George Emil Palade, pentru Fiziologie sau Medicină (în 1974), şi Elie 
Wiesel. Wiesel, născut în Sighetu Marmaţiei, dar emigrat în SUA, unde a devenit cetăţean american în 1963, a câştigat Premiul Nobel pentru Pace, în 1986.
- 1904 - Frédéric Mistral şi José Echegaray
- 1917 - Karl Gjellerup şi Henrik Pontoppidan
- 1966 - Shmuel Agnon şi Nelly Sachs
- 1974 - Eyvind Johnson şi Harry Martinson
Cel mai tânăr laurerat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost scriitorul britanic Rudyard Kippling, cunoscut întregii lumi mai ales ca autor al "Cărţii Junglei". În 1907 când a fost desemnat câştigător, Kippling avea 42 de ani. Cel mai în vârstă premiat Nobel pentru Literatură este Doris Lessing, de 88 de ani, câştigătoarea din 2007. În 108 ani de tradiţie Nobel, premiul pentru Literatură a fost câştigat de 11 femei, prima fiind autoarea suedeză Selma Lagerlöf. Ea a primit înalta disticţie în 1909, la cinci ani după ce a fost aleasă membru al Academiei din Suedia, instituţia responsabilă cu desemnarea laureatului pentru Literatură. De două ori refuzat Deşi foarte râvnit şi cu greu acordat, Premiul Nobel pentru Literatură a fost de două ori refuzat. Primul care a făcut acest gest a fost Boris Pasternak. El a fost premiat în 1958 şi, deşi iniţial a acceptat premiul, autorităţile sovietice l-au determinat să refuze distincţia. Recunoaştere postumă Premiul Nobel pentru Literatură a fost atribuit şi post-mortem, în 1931, lui Erik Axel Karlfeldt. Statul Fundaţiei Nobel a stabilit, în 1974, că premiul nu mai poate fi acordat post-mortem, decât dacă laureatul a decedat în intervalul de timp scurs între desemnarea de către juriu şi acordarea efectivă a premiului.
Din cu totul alte motive, "din pricipiu" s-ar putea spune, a refuzat Jean-Paul Sartre onoarea ce i s-a făcut în 1964. Om cu idei măreţe şi cu un acut simţ al libertăţii, Sartre era renumit pentru obiceiul de a refuza orice distincţie îi era acordată.
Vladimir Tismăneanu scrie pe blogul său, tismaneanu.wordpress.com, că decernarea premiului pentru literatură scriitoarei Herta Müller "este o recunoaştere a unei creaţii literare excepţionale situate în zona pe care Monica Lovinescu a definit-o drept a est-eticului".
(A contribuit şi Florentina Ciuvercă)
Ştire publicată la ora 14:03 şi actualizată la ora 16.00 şi la ora 18:45.
CITIŢI ŞI:
Fibra optică şi semiconductorul au primit Nobelul pentru Fizic
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum