Nobelul literar, o „surpriză neplăcută“

Autor a peste 30 de cărÅ£i, Le Clézio este cel de-al 14-lea autor care aduce Nobelul în literatura franceză, cel de-al 13-lea fiind de fapt un scriitor de origine chineză stabilit în FranÅ£a, Gao Xingjian (2000). CâÅŸtigătorul va primi, în decembrie, la Stockholm, medalia ÅŸi un cec de 1.020.000 de euro.

Africa pierdută şi Europa brutală

Scriitorul beneficiază de o biografie cu adevărat „multiculturală“: născut la Nisa pe 13 aprilie 1940, dintr-un tată britanic ÅŸi o mamă franÅ£uzoaică, îÅŸi petrece copilăria în fosta colonie franceză Mauritius, apoi în Nigeria, până la vârsta de 10 ani. Întors în FranÅ£a, îÅŸi termină studiile la Nisa ÅŸi începe să predea în universităţi din Bangkok, Mexico City, Boston, Austin sau Albuquerque, în Statele Unite (unde trăieÅŸte în prezent). Destinul i-a rămas legat pentru totdeauna de pământul african, pe care-l numeÅŸte adesea „paradisul pierdut“.

Critica franceză îl îmbrăţiÅŸează încă de la primul roman, „Proces-verbal“ (1963), pentru care obÅ£ine premiul Renaudot, la doar 23 de ani. Le Clézio este ÅŸi unul dintre primii scriitori ecoactiviÅŸti din literatură, atitudine exprimată cale de câteva romane.
 
Apogeul carierei îl atinge în 1980, cu „Désert“ (premiat de Academia Franceză) - o frescă a culturii pierdute din Nordul Africii, în contrast cu o Europă rece ÅŸi brutală pentru imigranÅ£ii care-ÅŸi caută locul în lume. În 1994, revista „Lire“ l-a declarat cel mai mare scriitor francez în viaţă.

„Un Al Gore al literaturii“

Dacă cercurile literare suedeze anticipau premierea sa, pentru cei mai mulÅ£i critici români, alegerea Academiei Suedeze a fost o „surpriză neplăcută“, care confirmă dominaÅ£ia politicului asupra esteticului. Nicolae Manolescu este foarte categoric. „Este o dezamăgire, atâta timp cât pe aceeaÅŸi listă, ca să ne referim numai la literatura franceză, exista ÅŸi Michel Tournier. E un romancier bun, profesionist, dar oarecum superficial, nu este în niciun caz un mare scriitor. Dar, în afară de Orhan Pamuk, toÅ£i romancierii care au luat premiul în ultima vreme, de la Günter Grass încoace, nu sunt niciunul prozatori de prim rang, sunt toÅ£i autori de mâna a doua“. Pentru angajamentul său puternic ecologist, Mircea MihăieÅŸ l-ar numi „Al Gore al literaturii“.

„Le Clézio mi se pare un scriitor cu totul expirat. Sunt profund dezamăgit de felul în care se acordă aceste premii. Este un autor superficial, care face literatură după reÅ£etă, nu a avut niciodată substanţă. Se confirmă că Nobelul este un premiu exclusiv politic. Presupunerea mea este că a fost răsplătit pentru contribuÅ£iile lui de natură ecologistă; e un fel de Al Gore al literaturii“, spune criticul.

Nobelul literar se demonetizează, este de părere ÅŸi scriitoarea Adriana BabeÅ£i: „E o surpriză în sensul exact al termenului, aÅŸ spune chiar stupoare. DeÅŸi e un autor notabil, nu poate sta alături de Michel Tournier sau de atâtea alte nume. În felul acesta, mai ales cu numele premiate în ultima vreme, această distincÅ£ie se demonetizează“. Simona Sora crede că, dincolo de calitatea literaturii sale, pe Le Clézio l-a propulsat angajarea civică.

„Îl consider, într-adevăr, un mare scriitor. Este un cetăţean al lumii globalizate, aspect important pentru Nobel. ÅžtiÅ£i că nu opera contează în primul rând la Nobelul pentru Literatură, ea vine de-abia în planul doi, importantă e vizibilitatea ÅŸi angajarea civică, umanistă“.

REACÅ¢IE RAPIDÄ‚

Editurile vor drepturile de autor

Le Clézio a apărut pentru prima dată în librăriile româneÅŸti în 1979, la Editura Univers, cu „Proces-verbal“, romanul de debut. În afară de „Potopul“, tradus la Facla în 1982, alte trei titluri au fost publicate la Univers: „Căutătorul de aur“ (1989), „Primăvara ÅŸi alte anotimpuri“ (1993) ÅŸi „Steaua rătăcitoare“ (1998). Ultimul volum tradus în România este „Diego ÅŸi Frida“ (Paralela 45, 2004). „Nesperata veste“ i-a determinat pe editorii de la Paralela 45 să scoată pe piaţă, zilele acestea, un tiraj proaspăt al cărÅ£ii. „E o lovitură plăcută pentru noi. Suntem în contact cu agentul literar al scriitorului ÅŸi vom mai publica cel puÅ£in un titlu“, a precizat Tiberiu Stamate, PR-ul editurii. În negocieri pentru drepturile de autor se află ÅŸi Polirom, care a făcut o ofertă Editurii Gallimard înainte de a afla numele laureatului.