„Oamenii vorbeau şoptit şi nu te priveau în ochi”

Construită ca o poveste de dragoste, cartea scoate în evidenţă multe aspecte şi contraste ale iubirii: dragostea la primă vedere, dragostea matură şi dragostea adolescentină, pasiunea sexuală şi aventurile sexuale, dragostea maternă şi paternă, dragostea de ţară şi dragostea pentru o idee, pentru religie şi dragostea de sine. Elizabeth, o jurnalistă americană vine în România să scrie un reportaj despre regimul comunist şi îl cunoaşte aici pe Ştefan Petrescu, un poet disident, pasionat de Shakespeare şi care scria poezii şi le distribuia prin cunoscuţi, fiind interzis de regim. Scurta idilă este întreruptă de revoluţia din Bucureşti şi cei doi se regăsesc abia după 18 ani, când fiica lor, de a cărei existenţă Petrescu nu ştia, vine în România să îşi caute tatăl.

„În conturarea personajului Ştefan Petrescu, un poet romantic, revoluţionar, m-am inspirat din viaţa lui Mircea Dinescu, dar Petrescu este un personaj care are rădăcini mai mult în imaginaţia mea”, explică Alan Elsner.

A fost revoluţie

Sute de mii de oameni plini de curaj au ieşit în stradă în decembrie 1989 şi au reuşit să învingă tirania, spune jurnalistul. „Ideea că ar fi fost orchestrată din afara ţării mi se pare absurdă. Dar este adevărat că revoluţia a fost acaparată de foştii comunişti care au pus mâna pe putere şi au reuşit să întârzie reformele de care era atâta nevoie, pentru câţiva ani. Totuşi, chiar sub regimul Iliescu, viaţa era mult mai bună decât în comunism şi românii au avut parte de libertate şi oportunităţi la care abia puteau visa înainte de revoluţie”, completează el.

Un început ratat

Jurnalistul povesteşte că, pentru a scrie această carte, a vorbit cu foarte mulţi oameni, a folosit o hartă a oraşului şi a marcat incidentele şi locurile unde s-au petrecut acestea pe 21 şi 22 decembrie pentru a plasa personajele în contextul temporal şi spaţial corect. „Revoluţia a fost unul dintre cele mai dramatice evenimente din viaţa oamenilor”.

În carte el descrie şi semnele incipiente ale revoluţiei, alegerile din Polonia câştigate de Solidaritatea, îngroparea simbolică a martirilor revoluţiei din 1956 în Ungaria şi altele. „Cu toţii simţeam că ceva urmează să se petreacă şi ştiam că Gorbaciov era total diferit faţă de ceilalţi lideri sovietici, dar nimeni nu se aştepta ca lucrurile să se petreacă aşa de repede.

România a ratat acel start din două motive: nu exista în ţară o opoziţie anticomunistă care să fie gata să preia puterea, aşa cum exista în Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, pentru că Ceauşescu urmărise să îi distrugă pe toţi disidenţii, spune jurnalistul. „Nu exista niciun Vaclav Havel sau Lech Walesa al României”. Al doilea motiv este că dictatorul nu ar fi ezitat să recurgă la forţă împotriva lor, dacă s-ar fi revoltat. „Nu este deloc uşor pentru nişte civili neînarmaţi să se confrunte cu un regim căruia nu îi pasă câţi dintre ei pot muri”.

Cea mai semnificativă schimbare, traficul

„Îmi amintesc că în 1990 am condus o maşină pe Bulevardul Unirii şi nu era trafic deloc, iar strada era atât de liniştită încât părea ciudată. Nu existau aproape deloc copaci, doar asfalt gol, şi acel palat monstruos la capătul bulevardului. Acum este plin de panouri publicitare, localuri fast-food şi foarte mult trafic”, spune autorul, care admite că a devenit un admirator al românilor şi şi-a făcut câţiva prieteni aici.

Alan Elsner, care caută o editură să traducă romanul în limba română, crede că tinerii trebuie să afle ce a însemnat exact revoluţia şi să reţină istoria sacrificiului acelor oameni  într-un regim opresiv care a făcut foarte mult rău.

„Eu cred că viaţa încă rămâne grea pentru mulţi oameni. Însă pentru tineri nu a existat o perioadă mai bună cum este cea de acum. Au propriul viitor în mâinile lor”.