Omul care a anunţat Revoluţia

La 20 de ani de la acel moment, Atanaţcovici este reprezentantul Camerei de Comerţ a Serbiei la Timişoara.

A ajutat reprezentanţii presei internaţionale

Izbucnirea revoltei de la Timişoara, la 16 decembrie 1989, a făcut ca atenţia lumii să fie concentrată asupra evenimentelor ce se succedau cu repeziciune în oraşul de pe Bega. Devenise aproape închis din punct de vedere al „scurgerilor” de informaţii. Încă din acea zi, reporteri de la zeci de posturi de televiune, radio şi presă scrisă care s-au îndreptat către graniţele României au fost opriţi să intre în ţară.

Principala sursă oficială de informaţii a rămas singurul consulat care funcţiona atunci în capitala Banatului. Reprezentanţa diplomatică pe care o conducea Mirko Atanaţcovici a devenit, din 22 decembrie 1989, un fel de centru internaţional de presă, pentru corespondenţii străini.

Aceştia au găsit aici un loc sigur, unde aşa-zişii terorişti n-au tras nici măcar un foc de armă.

„Ştiam că sunt ascultat. Eram urmărit tot timpul. Securitatea îmi tăiase linia telefonică cu Belgradul. Când i-am cerut telefonistei să-mi facă legătura cu capitala Iugoslaviei, aceasta mi-a spus, plângând, că nu poate. A fost prima manevră prin care fosta Securitate a încercat să stopeze scurgerea de informaţii despre revolta de la Timişoara”, rememorează Atanaţcovici.

„Securitatea a vrut să mă elimine”

„Până în data de 20 decembrie eu nu am mai putut folosi telefonul în relaţia cu Belgradul. Cei de la Securitate, care m-au ţinut sub ob servaţie tot timpul, nu au tăiat însă legătura telefonică cu ambasada iugoslavă de la Bucureşti. Aşa că am reuşit, prin intermediul ei, să comunic Ministerului de Externe de la Belgrad situaţia din oraş şi faptul că se află în desfăşurare o revoltă populară îndreptată împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist de la Bucureşti. Totodată am trimis, tot prin ambasadă, un telex pe 40 de adrese către diferite agenţii de presă şi pu blicaţii din străinătate”, spune Mirko Atanaţcovici.

Consulul Atanaţcovici spune că, între 16 şi 20 decembrie 1989, a trimis rapoarte scrise către oficialităţile de la Begrad, despre situaţia de la Timişoara, prin punctul de frontieră de la Stamora-Moraviţa.

„Eu personal le-am predat celor din Ministerul de Externe sârbesc, chiar în vama de la Moraviţa”, povesteşte oficialul.

Familia emisarului sârb a fost greu pusă la încercare. „Abia în data de 20 decembrie, zi în care Timişoara s-a declarat primul oraş liber al României, am putut să-mi pun familia la adăpost. Am îmbarcat soţia şi cele două fiice ale mele în maşină şi le-am trimis în Iugoslavia, prin punctul de frontieră de la Jimbolia. La puţin timp după ce au intrat în ţară, o roată a maşinii s-a desprins brusc, iar soţia a pierdut controlul volanului. Maşina s-a răsturnat într-un şanţ, iar soţia şi fetele au fost rănite. Poliţia sârbă a constatat la verificarea tehnică a maşinii că a fost vorba de un sabotaj, în urma căruia cineva a slăbit şuruburile de la roată. Securitatea a vrut să mă elimine pe mine, dar n-a ştiut că pleacă doar familia mea. Eu am aflat de accident abia a doua zi”, declară fostul consul sârb.

„Ştiam din iulie că Ceauşescu va cădea”

Încă din luna iulie 1989, Atanaţcovici a trimis un raport scris la MAE din Iugoslavia, prin care îşi exprima un punct de vedere de spre faptul că regimul comunist de la Bucureşti nu va rezista până la sfârşitul acelui an.

„Am scris că Ceauşescu nu va rămâne la putere până la Revelion. Am fost convins că în Banat situaţia politică se va încălzi peste măsură şi că lumea din regiune nu va mai accepta, multă vreme, prelungirea comunismului. Din surse sigure ştiam că Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului, urma să vină primsecretar la Timiş, ca să mai ţină situaţia în mână, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat”, îşi aminteşte Atanaţcovici.

După ce a trimis nota scrisă, el a fost convocat la Belgrad ca să-şi susţină punctul de vedere, însă superiorii sârbi nu l-au crezut.

„Cei din Ministerul de Externe au avut mai multă încredere în ambasada de la Bucureşti, decât în mine. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor mi-a dat dreptate mie”, spune fostul consul. După 20 de ani de la căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu, fostul consul al Iugoslaviei este convins că în oraşul de pe Bega a fost o revoluţie adevărată.

„Nu am niciun dubiu că la Timişoara a fost o revoltă populară îndreptată împotriva unui regim dictatorial şi chiar terorist”, explică Mirko Atanaţcovici.