Otrăvurile ameninţă Delta

 
Timp de doi ani, Alum s-a aflat într-un proces de retehnologizare, potrivit anunţului oficial al grupului de investitori din Olanda, redeschiderea având loc în urmă cu câteva săptămâni. Şeful Gărzii de Mediu a aflat de la ziarişti despre redeschiderea uzinei. Ca urmare, i-a solicitat Adelinei Păun, reprezentant al Comisariatului de Mediu de la Tulcea, „să trimită rapid pe cineva acolo să vadă despre ce este vorba. Să se facă un raport şi să-l publicaţi pe site, să fie la îndemâna presei”.
 
Alum şi-a reînnoit anul acesta autorizaţia de mediu de la ANPM, având termen până la 31 decembrie 2010 să asaneze complet mlaştina de 50 ha de sodă caustică.

Fântâni otrăvite
 
La patru kilometri de platforma societăţii se face depozitarea haldei de şlam de la Alum. E o groapă imensă, o gaură în pământ săpată în 1970 de câteva excavatoare, cum îşi aminteşte Ştefan Timofte, secretarul comunei Somova: „Au săpat într-un versant şi-au făcut iazul acesta”.
 
E un peisaj dezolant, un lac de sodă caustică la suprafaţa căruia reziduurile de bauxită s-au întărit şi au format o crustă roşiatică. Otrava se infiltrează în pânza freatică, iar localnicii ştiu acest lucru, aducându-şi apă tocmai din Tulcea, aflată la 4 km distanţă. Uriaşul bazin n-are sistem de filtrare, astfel că, de 30 de ani, oamenii din Somova şi-au scos fântânile din uz. În jurul bălţii de 50 ha nu creşte nimic, doar mărăcini şi şerpi, despre care Ştefan Timofte spune că ajung chiar şi la doi metri.

Locul e împrejmuit de formă, cu un fir de sârmă ghimpată peste care treci într-o secundă. Între mlaştina caustică şi Lacul Somova, parte a Biosferei Deltei Dunării, sunt doar 40-50 de metri, graniţa fiind un drum judeţean. Singura oprelişte în calea unei inundaţii catastrofale e un dâmb din bolovani, descărcaţi la ordinul conducerii Alum.

La doi paşi de Dunăre

Dincolo de coada haldei s-a început construirea unui cartier de vile, intrat în conservare din cauza crizei. Secretarul din Somova speră că groapa cu acid va fi dezafectată curând, cum s-au angajat cei de la fabrică. „Ar fi bine să dispară, să se poată construi mai multe vile, că aşa erau planurile. Au termen până la sfârşitul anului viitor, sper să-l respecte”, spune Ştefan Timofte.
 
De pe baraj, se vede cu ochiul liber că nu există nicio măsură de protecţie luată de cei din conducerea fabricii împotriva infiltrării acestor reziduuri în pânza freatică. Noroiul acid ajunge la acelaşi nivel cu pământul în celălalt capăt al haldei. „Noi oricum nu bem apa de aici, o aducem de la Tulcea. Ei au sisteme de filtrare şi o iau direct din Dunăre”, spune un sătean venit cu caii la adăpat pe malul lacului Somova.

Paza şlamului este asigurată de 20 de ani de acelaşi angajat: „Vin în fiecare zi şi iau măsurătorile, să văd dacă a scăzut sau a mai crescut şlamul. Am fost de tură în noaptea cu accidentul acela, dar n-am putut face nimic. Era întuneric şi nu l-am văzut când a căzut în haldă. Până a venit elicopterul, bărbatul deja era ars pe tot corpul”.
 
În capătul mlaştinii, pe partea laterală a Somovei, este ridicat un zid de beton, un fel de baraj pe care acidul l-a ros în cei 30 de ani de vechime. „Riscul major e la acel perete. La o creştere a nivelului de apă al Dunării sau la o proastă depozitare a haldei, nu este exclus să cadă şlamul în Dunăre. Şi gândiţi-vă şi la viteza fluviului”, declară şeful Gărzii de Mediu. Pericolul e dat de faptul că Somova comunică prin două canale cu fluviul, astfel că marea de acid e practic la o aruncătură de băţ. Este scenariul unui dezastru ecologic, luând în calcul debitul de 6.470 m3/s cu care Dunărea curge în dreptul Ceatalului Ismail.

ARS DE VIU

Un om a căzut în baia acidă

În 2007, Gigel Basca se întoarcea de la un botez din localitatea Somova când s-a hotărât să taie câmpurile, aşa cum a ştia el mai bine, ca să ajungă la Tulcea. Ghinionul a făcut să fie beat şi să cadă în halda în care cei de la fabrica de aluminiu aruncă şi acum substanţe toxice, precum sodă caustică amestecată cu bauxită. Ţipetele bărbatului au fost auzite prea târziu. Moartea i-a fost provocată din cauza arsurilor.
 
APM NU VEDE NIMIC

Furtunile roşii îneacă Biosfera

După ce reziduurile de bauxită se sedimentează, nişte camioane mari le mută din baltă într-o altă zonă, aflată la câţiva kilometri distanţă. Deşeurile roşii formează munţi înalţi cât Măcinii dobrogeni.

Oficialităţile, impasibile

Aici, cel mai mare pericol e vântul, praful gros poluând Delta şi oraşul Tulcea. Munţii trebuie mutaţi din loc până la sfârşitul anului 2010, toată bauxita trebuie să dispară şi locul să rămână curat ca-n palmă. Însă atât locuitorii din zonă, cât şi cei de la Garda de Mediu se îndoiesc de respectarea angajamentului, cantitatea de reziduu fiind uriaşă.
 
În plus, fabrica s-a redeschis de curând, astfel că abia acum încep deversările masive, adăugând noi cantităţi la cele deja existente. Însă, arătându-şi bunele intenţii, conducerea Alum a încheiat un contract cu o firmă de colectat reziduuri, care vinde bauxita ca minereu neferos. Pro- Sidex Constanţa ar trebui să cureţe locul în circa 14 luni, dar încă nu se vede nimic din efortul lor.
 
Şeful Gărzii de Mediu, Silvian Ionescu, este foarte vehement: „Prima obligaţie a celor de la Alum este să umecteze continuu munţii de praf şi nu o fac. În Deltă, vântul bate tot timpul, astfel că tot oraşul Tulcea se înroşeşte de la oxidul de metal. E un praf dăunător chiar dacă ei zic că, atunci când e uscată, halda nu mai e acidă. Nu arde, dar problema e că vântul împrăştie minereurile în toată Delta”.
 
Secretarul din Somova spune că a văzut multe furtuni roşii la viaţa lui, din cauza munţilor de bauxită. Se plânge însă de indiferenţa complice a primarului din Tulcea: „Alergăm să-i avertizăm de fiecare dată când se anunţă viteze ale vântului mai mari de 10m/s, dar nu mă ascultă, celor de la primărie nu le pasă”.

Furtună filmată în 2005

Adrian Boioglu lucra în 2005 pentru Televiziunea Română, când a realizat un documentar despre poluarea masivă a celor de la Alum Tulcea asupra Biosferei Deltei Dunării. Aflat acum în SUA, povesteşte că „imaginile făceau totul. Povestea pe care am făcut-o atunci era simplă: localnicii vedeau poluări zilnice. Mi-au demonstrat cu recolte distruse şi animale moarte. Mai grav era că poluările afectau Delta. Cei de la Alum nu au vrut să vorbească în faţa camerei şi nu au recunoscut nimic”.
 
Chemată la faţa locului, Garda de Mediu a aplicat combinatului, în 2005, o amendă-record pentru poluare: 225 de milioane de lei vechi, plus o cerere în scris ca, în termen de zece zile, să demareze un program de reparaţie generală a sistemului de transport a aluminei calcinate. Reportajul lui Adrian Boioglu contrazice flagrant poziţia oficială a Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Tulcea.

Răspunzând printr-un comunicat la întrebările EVZ, conducerea APM susţine: „În cei 36 de ani de când funcţionează această haldă de şlam, nu au fost semnalate efecte directe sau indirecte asupra faunei, florei şi sănătăţii populaţiei din zonă. De altfel, în jurul haldei sunt culturi agricole care nu sunt afectate de prezenţa haldei de şlam. Pe de altă parte, în aval de barajul de şlam sunt o diversitate de animale care supravieţuiesc fără să fie afectate”.
 
Militanţii ecologişti au cam capitulat în faţa indiferenţei organismelor statului. Liviu Mihaiu, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Delta”, a mărturisit că n-a mai verificat situaţia din zonă pentru că ştia că acest combinat era închis de doi ani. Şeful unui ONG chiar din Tulcea, Vox Deltae, spune că s-a săturat să strige în pustiu: „Nu ne ascultă nimeni. Din păcate, Delta Dunării e poluată din toate părţile”.

STUDIU DE IMPACT

Proiectul actual nu prezintă riscuri

Politica de retehnologizare a celor de la Alum a venit în 2009 cu un Studiu de Impact asupra mediului pentru investiţia acestora, realizat de Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Hidrotehnică. Concluziile raportului au fost că proiectul actual nu va afecta mediul înconjurător şi sănătatea populaţiei.

De altfel, Garda de Mediu va trebui să facă asigurări populaţiei din judeţul Tulcea că accidente ca acela din 2006 sau vestitele furtuni roşii asupra Deltei nu se vor mai repeta. Directorul Dan Gheorghe şi nici personalul de la Mediu din cadrul fabricii nu au fost de găsit, mai tot timpul fiind „plecaţi din oraş”.

ROL ECONOMIC
 
Alum oferă 600 de locuri de muncă

• SC ALUM SA este o fabrică producătoare de alumină calcinată, prin procedeul Bayer.
  
  
• Materia primă folosită este minereul de bauxită, iar rezultatul tehnologic este alumina calcinată şi o componentă sterilă, numită şlam (nămol) roşu.
  
  
• În momentul de faţă, combinatul de la Tulcea are 600 de angajaţi şi funcţionează în baza unei autorizaţii de mediu valabilă condiţionat până în 2017.
  
  
• Pentru a funcţiona, Alum este obligată să lichideze complet haldele de deşeuri lichide şi solide până la sfârşitul anului 2010.