Palatul lui Malaxa, pe mâna unor epigoni

Datorii controversate

In 2005, UGIR îşi schimba conducerea, preşedinte devenind Cezar Corâci, personaj trecut prin PNL, PNŢCD şi apoi prin partidul lui Măgureanu. Imediat se comandă un audit financiar şi apar obligaţii fiscale neachitate în valoare de peste 7 miliarde de lei vechi. Epopeea datoriilor la stat dura deja din 2002, fiind o controversă contabilă extrem de încâlcită. Fostul director general al UGIR-1903, Stelian Dorobanţu, atacase în justiţie valoarea datoriilor, se comandaseră vreo trei expertize, iar la ultima a ieşit o pagubă de numai 200 milioane lei vechi.

Directia Generală de Finanţe a cerut oricum sechestrul asigurator pe Palatul UGIR, apoi conducerea a fost schimbată, a venit Corâci şi comandarea unui ultim audit a condus la concluzia că s-ar fi adunat 7,1 miliarde de lei datorii la stat. „Datoriile fiscale au fost inventate, au fost create artificial, pentru că UGIR nu avea scopuri lucrative şi nu trebuia să fie plătitoare de TVA. S-a dorit crearea acestei datorii pentru a se pune mâna pe Palatul Malaxa”, susţine fostul director Stelian Dorobanţu, dar teoria sa poate părea puţin conspiraţionistă. Acesta mai spune, printre altele, că noua conducere UGIR a schimbat avocatul care câştigase toate procesele cu statul pe acest subiect şi că a fost angajată o firmă de protecţie şi pază pentru a i se interzice accesul în sediu.

Preţuri minuscule
 
Cert este că în decembrie 2005, UGIR pierde definitiv lupta cu statul şi trebuia să achite ceva mai mult de 7 miliarde de lei vechi. Corâci pune problema în Colegiul Director, iar câţiva dintre noii conducători spun că împrumută cu bani Uniunea, cerând părţi din sediul UGIR drept garanţie. Există ipoteza că oferta „spaţii contra bani împrumutaţi” n-a fost făcută decât unui număr restrâns de privilegiaţi, însă Corâci susţine că anunţul a fost făcut la nivel naţional, dar că s-au oferit să plătească doar câteva persoane.

Până la urmă, au pus mână de la mână până s-au adunat 7 miliarde de lei un număr de 14 firme, aparţinând fără excepţie conducerii UGIR, rudelor sau apropiaţilor acestora. Preţul de cumpărare era la super-ofertă: gravita în jurul sumei de 1.000 de euro/ mp, în condi ţiile în care în centrul Bucureştiului clădirile de birouri se vindeau în 2006 cu 4.000-5.000 euro/mp. În privinţa masivei subevaluări, Cezar Corâci se ascunde în spatele Adunării Generale: „Acolo s-a fixat preţul”.

S-au înţeles aşa: împrumutăm bani şi facem antecontracte de cumpărare pe birourile din sediul UGIR. Acestea erau valabile până în 2008, când se transformau în contracte de vânzare-cumpărare daca nu-şi primeau banii înapoi de la Uniune. Ceea ce nu s-a mai întamplat nici în ziua de azi.

Reporterii „Evenimentul Zilei” au intrat în posesia a trei astfel de contracte, unul dintre ele fiind chiar al preşedintelui UGIR, Cezar Corâci. Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare, semnat între UGIR şi Isrocom SRL, firmă deţinută de Corâci, acesta din urmă ar fi primit un spaţiu destinat birourilor, la etajul III al imobilului, camerele 4 şi 5, cu o suprafaţă totală de 33,80 de metri pătraţi. Suma care apare în contract este de 40.560 de euro.

Practic, firma preşedintelui UGIR a reuşit să obţină un spaţiu în centrul capitalei plătind 1.200 de euro pe metru pătrat. Acest lucru s-a întâmplat în condiţiile în care, potrivit experţilor imobiliari, un metru pătrat în acea zonă este cu mult mai mare.

„În Piaţa Romană, în 2008, preţul pe metru pătrat la un spaţiu de birouri era între 4.000 şi 5.000”, a declarat expertul imobiliar Radu Zilişteanu.

Pe de altă parte, ofertele imobiliare postate de agenţii în 2008 prezentau fără excepţie, preţuri de 8.000-10.000 euro/mp.

Birou în centrul Capitalei la preţ de apartament

Potrivit unui alt contract, semnat între Ugir 1903 şi Certind SA, care este reprezentată în acte de vicepreşedintele Ioan Andrei Hohan, fiul prim-vicepre şedin telui UGIR, Ioan Hohan, uniunea garantează suma de 285.000 de lei, care a fost plătită în contul datoriilor sale cu şase camere, în suprafaţă totală de 91, 25 de metri pătraţi.

Astfel, dacă este executat contractul, firma reprezentată de fiul primvicepreşedintelui UGIR, ar plăti mai puţin de 1.000 de euro pe metrul pătrat. O altă firmă căreia i-ar reveni un birou în Palatul UGIR cu 1.000 de euro este Expoconfitex S.A., aparţinând lui Aurilenţiu Popescu. „Dacă atâta s-a cerut pe metrul pătrat, ce să fac eu, să refuz? Am primit şi cotă indiviză din spaţiile comune”, a recunoscut acesta. La preţuri mult mai mici decât cele ale pieţei au mai luat camere din palat şi avocatul lui Corâci, care a pierdut procesele UGIR în faţa Fiscului, precum şi patronul firmei de protecţie, omul care l-a ţinut departe de sediu pe fostul director Stelian Dorobanţu.

RUDE ŞI PRIETENI

Cine sunt cei care şi-au împărţit sediul UGIR

1. Diaconstruct SRL. În spatele firmei se află Constantin Vasilescu, primvicepreşedinte UGIR
2. Space Grup SRL. Radu Cezar Neculai, apropiat al lui Cezar Corâci
3. Rapid Trans SA. Nicolae Nicolae, vicepreşedinte al UGIR
4. ISROCOM SRL. Firma lui Cezar Corâci
5. Krypton 94 Exim SRL. Mihaela Luţu, angajată a UGIR, apropiată a lui Corâci
6. Centrum Consulting. Radu Gabriela, firmă nou intrată în UGIR, cunoştinţă a preşedintelui Corâci
7. Confort Taxi SRL. Ilie Anghel, prim-vicepreşedinte UGIR
8. Prim Guard Security Fire. Nicu Stelian. E firma care are contract de protecţie a UGIR şi a interzis accesul în sediu al fostului director general, Stelian Dorobanţu.
9. Mălureanu şi asoc. E reprezentată de Paul Petrescu, avocatul a reprezentat UGIR în procesele cu Fiscul. Şi le-a pierdut.
10. Pharma Global. Amalia Catalina Spoiaza, mama şefei de cabinet a lui Corâci.
11. Global International. Marius Opran, fost general de brigadă în SIE, prim-vicepreşedinte UGIR.
12. Certind SA. Andrei Hohan, fiul lui Ioan Hohan, primvicepreşedinte UGIR
13. Expoconfintex SA. Aurilienţu Popescu, membru in Colegiul Director UGIR.
14. Cernescu Medical. Cazimir Popescu, fiul lui Cazimir Ionescu. Între timp, a vândut spaţiul către Ilie Anghel.

Important de înţeles este faptul că toate aceste firme au plătit doar pentru spaţiul util din birouri, beneficiind gratuit de spaţiile comune (holuri, căi de acces, băi). Practic, preţul final pe metru pătrat este mult mai mic decât cel reieşit din contracte de circa o mie de euro pe metru pătrat.