Bebeluș folosit într-o campanie pro-homosexuali

Cred ca ar trebui scoasa ideea de Dumnezeu , Iisus , Biblie ca sa putem trai cu toti in pace si unitate.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Este bine sa stiti, iubiti cititori, ca

vechile si sfintele carti bisericesti ortodoxe ne descopera stirea ca, pentru aceste groaznice pacate

care spurcasera pamantul, despre care Sf. Ap. Pavel scrie in epistole ca „rusine este a le si grai\",

a intarziat Dumnezeu Tatal intruparea si nasterea Fiului Sau, si ca in noaptea in care s-a nascut

Dumnezeiescul Prunc Iisus la Betleem, a trimis Dumnezeu mai intai pe ingerii Sai de a omorat

pe toti sodomitenii, ca sa nu se spurce pamantul si in acea sfanta noapte cu un pacat asa de mare.

Ca sa fiu mai bine inteles in cele ce urmeaza, trebuie sa precizez ca, dupa invatatura crestina

ortodoxa a Sfintei Evanghelii, pacatul este calcarea cu stiinta si vointa libera a voii lui

Dumnezeu; iar pentru ca voia lui Dumnezeu este aratata in poruncile sau legile Sale, pacatul se

mai numeste si faradelege. Dupa gravitatea lor, pacatele se impart in trei: pacate mici sau usoare,

pacate grele sau de moarte, pentru care in legea veche erau pedepsiti cu moartea cei ce se faceau

vinovati de ele, si pacate strigatoare la cer, cele mai grave.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

cauta pe google::::::::::::Riscurile comportamentului homosexual:::::::::: !!!!!!!!!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Studiile arată că HIV se transmite în principal în relaţiile sexuale dintre bărbaţi. Într-un studiu făcut în SUA în anii 1994 şi 1995, 51% dintre bolnavii de SIDA erau bărbaţi homosexuali şi doar 8% erau bărbaţi heterosexuali.1 Aceste date statistice prevăd că o treime dintre bărbaţii gay vor fi seropozitivi până la vârsta de 30 de ani, iar jumătate dintre ei până la 50 de ani.2 30% dintre bărbaţii de 20 de ani implicaţi în comportamentul homosexual vor contracta sau vor muri de SIDA până la vârsta de 30 de ani.3



HIV şi SIDA sunt pericole mortale, dar există şi alte pericole, precum ratele mai mari de crime şi sinucideri. Pentru că puţini sunt capabili să menţină „monogamia”, promiscuitatea creşte rapid răspândirea bolilor cu transmitere sexuală, ca hepatita A, hepatita B, hepatita non-A şi hepatita non-B, sifilisul, amoebioza, infecţiile anorectale cu Neisseria gonorrhoaeae, Chlamdya trachomatis, Treponema palidum, Virus simplex, negii anali, pediculoză şi scabie, boli enterice ca infecţiile cu specii de Shigella, Campylobacter jejuni, Entamoeba histolytica, Giardia lamblia. Aceste boli cauzează simptome asemănătoare gripei, îmbolnăvirea cronică a ficatului, crampe, ulcere şi chiar moarte. Datorită numărului mare de parteneri şi a practicilor sexuale, homosexualii sunt confruntaţi şi cu traumatisme ca incontinenţa fecală, hemoroizii, fisurile anale, rupturile rectosigmoidiene, proctita alergică şi, în al patrulea rând, dar nu în ultimul rând, cu SIDA.



Riscul apariţiei cancerului anal după declanşarea SIDA este de 84 de ori mai mare la bărbaţii gay, în comparaţie cu apariţia cancerului anal la acelaşi sex şi grup de vârstă din populaţia generală.4 Studiile arată că trei pătrimi dintre bărbaţii gay vor contracta o boală cu transmitere sexuală în cursul vieţii lor, iar mult peste treime o vor contracta într-un an.5 Speranţa de viaţă a bărbaţilor gay este cu 30 de ani mai mică decât a bărbaţilor heterosexuali.6 Unele studii au arătat că mai puţin de 3% dintre homosexualii chestionaţi aveau peste 55 de ani.



Cercetarea arată un procentaj semnificativ mai mare al consumului de alcool şi droguri printre bărbaţii care iau parte la activităţi homosexuale. Bărbaţii gay fac abuz de alcool de cel puţin de două ori mai mult decât bărbaţii heterosexuali.7 76% dintre adolescenţii gay şi bisexuali consumă alcool, 42% marijuana şi 25% cocaină sau crack.8 În timp ce există şi alte implicaţii, alcoolul şi drogurile sunt deseori folosite pentru a masca goliciunea găsită în homosexualitate.



Studiile arată de asemenea că aproximativ 30 - 40% din populaţia homosexuală, a trecut printr-o depresie majoră. În timp ce procentajul femeilor heterosexuale care se luptă cu depresia este similar, în cazul bărbaţilor este în mod clar diferit. Numai 3% dintre bărbaţii heterosexuali se luptă în mod tipic cu depresia.9 Pe ansamblu, bărbaţii gay au o înclinaţie mai mare spre singurătate, anxietate, paranoia, depresie şi nefericire decât restul populaţiei.10 Trăind mereu la limita depresiei psihice, dar mai ales spirituale, homosexualii au nelinişti, fobii, tensiuni, stres, insomnii, nevroze, angoase, disperări pe care psihiatrii nu le pot rezolva.



Homosexualitatea este asociată şi cu numeroase gânduri şi tendinţe de sinucidere. Aproximativ 40% dintre homosexuali s-au gândit serios la sinucidere sau au încercat să se sinucidă.11 30% dintre adolescenţii bisexuali au încercat să se sinucidă cel puţin o dată. Într-un studiu efectuat pe 5.000 de bărbaţi şi femei gay, 35% dintre bărbaţi şi 38% dintre femei au luat în considerare cu toată seriozitatea sinuciderea sau au avut o tentativă de sinucidere.12 Dorinţa de a pune capăt disperării deseori găsite în homosexualitate, explică parţial rata înaltă a tendinţelor suicidare.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Imi pare rau sa va spun romanilor dar ideea e f buna. La noi de ex in Israel se respecta regulile la toate minoritatile sexuale... Acum chiar incepeti sa va purtati ca niste nazisti si va credeti perfecti !! Mai aveti putini si negati holocaustul !!!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Numai citind titlul acestui articol, unii cititori poate se vor mira si chiar revolta in sinea lor, intrebandu-se: ce l-a apucat pe acest preot-calugar de ne „colinda\" chiar acum, inaintea marii sarbatori a Nasterii Domnului, cu acest neplacut subiect?
Recunosc ca nu-l scriu din placere, dar gandindu-ma ca multa lume nu-si da seama de gravitatea acestui mare pacat, il scriu indemnat de o sfanta datorie, mai ales ca in ultima vreme se tot vorbeste despre votarea legii homosexualilor, a casatoriilor persoanelor de acelasi sex etc., pacate strigatoare la cer (ca si genocidul avorturilor), pentru care Dumnezeu ne-a avertizat prin cutremurul recent si prin actualele inundatii catastrofale ca este suparat pe romani si ca nu ne asteapta zile prea bune.
Cu toate explicatiile stiintei seismice despre placile tectonice din adancimile Vrancei, generatoare de cutremure (despre care stie Dumnezeu prea bine, ca doar nu le-am asezat noi acolo), noi stim din spusele Domnului din Cartea Sfanta ca aceste cataclisme le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, dupa cum scris este in Psalmi: „Doamne, Cel ce cauti spre pamant si-l faci pe el de se cutremura, Cel ce Te atingi de munti si fumega\".



Si acum aflati de ce am scris acest articol inainte de Craciun. Este bine sa stiti, iubiti cititori, ca

vechile si sfintele carti bisericesti ortodoxe ne descopera stirea ca, pentru aceste groaznice pacate

care spurcasera pamantul, despre care Sf. Ap. Pavel scrie in epistole ca „rusine este a le si grai\",

a intarziat Dumnezeu Tatal intruparea si nasterea Fiului Sau, si ca in noaptea in care s-a nascut

Dumnezeiescul Prunc Iisus la Betleem, a trimis Dumnezeu mai intai pe ingerii Sai de a omorat

pe toti sodomitenii, ca sa nu se spurce pamantul si in acea sfanta noapte cu un pacat asa de mare.

Ca sa fiu mai bine inteles in cele ce urmeaza, trebuie sa precizez ca, dupa invatatura crestina

ortodoxa a Sfintei Evanghelii, pacatul este calcarea cu stiinta si vointa libera a voii lui

Dumnezeu; iar pentru ca voia lui Dumnezeu este aratata in poruncile sau legile Sale, pacatul se

mai numeste si faradelege. Dupa gravitatea lor, pacatele se impart in trei: pacate mici sau usoare,

pacate grele sau de moarte, pentru care in legea veche erau pedepsiti cu moartea cei ce se faceau

vinovati de ele, si pacate strigatoare la cer, cele mai grave.



Dintre cele cinci pacate strigatoare la cer, unul este acesta, pacatul sodomiei, care si-a luat denumirea de la locuitorii Sodomei,
care pentru acest pacat - desfrau impotriva firii (sau peste fire) - au fost pedepsiti cu nimicirea totala. „Zis-a deci Domnul: «Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu» (Facerea 18, 20).
„Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul... care a nimicit totul\" (Facerea 19, 24).
A fost gasit drept inaintea Domnului si salvat cu viata din acea osanda numai Lot, nepotul lui Avraam, cu sotia si cele doua fiice ale sale.
In locul unde au ars cele cinci cetati pacatoase, astazi se afla Marea Moarta. Isi merita acest nume de „moarta\", caci, ca pedeapsa a lui Dumnezeu, nu traieste in ea nici cea mai mica vietuitoare, din pricina apelor ei extrem de sarate si amare.
Despre acest pacat Dumnezeu poruncea in legea veche: „De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este\" (Leviticul 20, 13).
Din pricina necredintei si departarii de legea lui Dumnezeu, nu numai barbatii, dar si femeile - lesbiencele - cu mintea si firea pervertita, traiesc viata impotriva firii, despre care, cu peste 19 secole in urma, Sf. Ap. Pavel scria:
„Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii. Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor...\" (Romani 1, 26-27).


Sa stie toata omenirea ca Preabunul si Inteleptul Dumnezeu pentru inmultirea neamului omenesc a creat lui Adam o femeie, pe Eva, nu tot un barbat, si nici femeie pentru femeie; caci spune Domnul Iisus in Evanghelia Sa:
„N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?\" (Matei 19, 4), si in continuare:
„Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup... Deci ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta...\"



Una din cartile bisericesti vechi, despre care aminteam mai la inceput, este acea Carte foarte folositoare de suflet scrisa de Sfantul Nicodim Aghioritul, talmacita din limba greceasca si a sasea oara tiparita in 1928, la Bucuresti, de Patriarhia Romana, in care, la pagina 55, va aminteam ca scrie Sfintitul Ieronim:
„Ca numai pentru singur pacatul acesta al Sodomiei a intarziat sa se faca intruparea lui Hristos\". In continuare, alt dascal zice si urmatoarele:
„Ca pentru aceasta - adica pacatul sodomiei - va sa fie mai curand a doua venire...\", adica sfarsitul lumii.


Dar de ce supara lucrul acesta, respectiv pacatul acesta, asa de mult pe Dumnezeu?
- se poate intreba cineva. Dumnezeu, spune Fericitul Augustin, este mai usor iertator fata de pacatele ce sunt legate de neputinta firii omenesti, decat fata de pacatul mandriei, pentru care nu i-a crutat nici pe ingerii cei razvratiti, nici pe Adam si Eva in Eden, si fata de pacatele peste fire, care sunt strigatoare la cer.
Dumnezeu l-a creat pe om, acest microcosmos (lume mica), aceasta capodopera dumnezeiasca, dupa chipul si asemanarea Sa;
l-a creat fiinta cugetatoare, inteligenta, rationala, cu vointa libera, care poate deosebi binele de rau, datorita zestrei spirituale innascute in el, a constiintei care este glasul lui Dumnezeu in om. Sf. Ap. Pavel spune in epistolele Sale:
„... Paganii din fire fac ale legii...\", deci legea lui Dumnezeu este sadita de la creatie in firea omului; sau, cum spunea un filosof: „insasi firea lucrurilor invata...\", de a fi normal, deci de a nu forta firea (care se razbuna apoi), de a nu face lucruri peste fire, care Il supara pe Atotinteleptul Creator.
Dumnezeu a facut in trupul omului toate organele asa de perfecte si armonioase intre ele, incat stiinta medicala si omul este uimit de el insusi.
Deci fiecare organ, fiecare orificiu are ratiunea lui, este creat cu un scop precis, indeplineste o necesitate precisa; iar cand omul razvratit perverteste folosirea lor, cum sa nu-L supere pe Dumnezeu, Care a pus creatiei Sale ordine si legi spre binele omului si Care singur are dreptul de a le schimba, dreptul de autor asupra acestei capodopere care este omul?
Cum cuteaza atunci oamenii - acest musuroi de furnici, acesti viermi fuduli, dupa poezia lui Vlahuta - sa se gandeasca sa legifereze anomalia sau perversitatea, peste legea lui Dumnezeu Atoatecreatorul?

Prima cifra de „6\" din numarul Fiarei apocaliptice, 666, inseamna, dupa Sfintii Parinti, „curvie fara ratiune\" sau „pofta fara minte\".



Ferindu-ne si de pacatele mici, nu numai de cele mari, sa pregatim salas curat in inimile noastre, unde sa se nasca pruncul Iisus, cu toata pacea si bucuria sfanta. Tuturor „Sarbatori fericite!\" si de Anul Nou „La multi ani!\", cu sanatate, pace si bucurie sfanta, va doreste din toata inima


Arhim. Gavriil Stoica

Sfanta Manastire Zamfira

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru acest poster.Chear avem nevoie de multa toleranta.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Terminologie. În limba română există doi termeni care încearcă să definească un spectru larg al relaţiilor interumane: iubire şi dragoste. Putem vorbi despre o oarecare carenţă în terminologia limbii noastre în acest domeniu, întrucît în limba greacă, limba în care au fost scrise toate cărţile Noului Testament, această complexă relaţionare interumană se defineşte prin trei termeni:


a) Eros iubire senzuală, trupească;

b) Filia - iubire amicală, prietenie, iubire frăţească, general-umană;

c) Agape - iubire spirituală, maternă, filială, fraternă, duhovnicească, divină.


Cînd se vorbeşte despre relaţiile conjugale dintre soţ şi soţie este folosit primul termen, adică eros, de unde va apărea noţiunea de erotică. Dacă se încearcă definirea raporturilor normale şi corecte între persoane, se foloseşte filia: de aici avem noţiunea de filiaţie. Iar dacă se face referire la comuniunea dintre om şi Dumnezeu, dar şi între oameni în cel mai înalt grad posibil, se foloseşte ultimul termen, cel de agape. În Biblia grecească, atunci cînd se arată că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,8), se foloseşte tocmai acest termen: Theos agapi estin.


Toate aceste feluri de iubire sînt rînduite de Dumnezeu şi se referă la lucruri concrete în viaţa sau existenţa omului, ceea ce vom incerca să definim în continuare. De exemplu, Căsătoria şi sexualitatea soţilor sînt daruri naturale şi nepăcătoase: „Taina aceasta mare este\" (Ef.5,32) şi „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă\" (Mt.19,5). Astfel, căsătoria este unirea inseparabilă, trupească şi sufletească, dintre două persoane (bărbat şi femeie) prin Sfînta Taină a Cununiei, scopul ei fiind desăvîrşirea soţilor prin iubire, naşterea de prunci, păzirea de desfrînare.


Fecioria este curăţia trupului, castitatea, adică înfrînarea totală de la relaţiile sexuale pînă la căsătorie. Ea este virtutea trupească a tinerilor înţelepţi, curajoşi şi întregi la minte. În monahism fecioria este cea mai înaltă virtute. Sfinţii Părinţi vorbesc despre păstrarea spirituală a fecioriei chiar şi în cadrul familiei; nu este vorba aici despre abstinenţa totală a soţilor, ci despre păzirea de la excese sau obsesii sexuale.


Desfrînarea este cel mai mare păcat săvîrşit cu trupul: «Fugiţi de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însuşi trupul său»(I Cor.6,18). Iar trupul este destinat a fi «templul Duhului Sfînt»(I Cor.6,19).
Desfrînarea este oprită de Dumnezeu prin porunca a şaptea din Decalog: „Să nu fii desfrînat\" (Ieşire 20,14). Adică, opreşte legăturile trupeşti păcătoase: curvia, preacurvia sau adulterul (relaţii extraconjugale), masturbaţia sau onanismul, pornografia, prostituţia, violul şi practicile homosexuale.
Sodomia sau homosexualitatea este anomalia care constă în atracţia sexuală perversă faţă de indivizi de acelaşi sex, adică distorsionarea funcţiei pasionale (fireşti) a omului, adică atracţia bărbatului către bărbat şi a femeii către femeie. Este o nebunie şi o scîrboşenie care nu-şi are nici o explicaţie antropologică, socială şi interpersonală.


Dumnezeu a binecuvîntat iubirea conjugală. Însuşi Dumnezeu a binecuvîntat familia şi relaţiile intime din cadrul ei. Deci sexualitatea soţilor nu este păcat, ci binecuvînatre şi dar dumnezeiesc. Dar cu rînduială. Dumnezeu le spune primilor oameni în Eden: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul!\" (Facere 1,28). „Creşteţi\", adică desăvîrşiţi-vă, maturizaţi-vă şi urcaţi din treaptă în treaptă spre Mine, Binele Suprem; „Înmulţiţi-vă\", adică desăvîrşiţi-vă în iubire dînd naştere şi altor fiinţe umane capabile să răspundă chemării iubirii dumnezeieşti! Deci acest dar al sexualităţii apare din perspectivă dumnezeiască nu ca fiind scop în sine, ci mijloc procreativ şi de unire între două persoane care se iubesc, în Taina Căsătoriei, desigur. Căci scopul căsătoriei acesta este: desăvîrşirea soţilor în iubire, naşterea de prunci (rod al dragostei părinţilor) şi paza în faţa ispitei desfrînării. Dacă omul ajunge obsedat sexual, fiind permanent cu gîndul şi fapta spre desfrînare, adică să-şi canalizeze toate forţele şi energiile intelectuale şi fizice spre aceasta, neglijează de fapt darul dumnezeiesc dat omului. Chiar mai mult: îl distorsionează, îl schimonoseşte şi îl dezumanizează.


La fel se întîmplă şi cu celelalte daruri divine: mîncăm sau bem ca să trăim, nu trăim ca să mîncăm şi să bem cu şi fără rost. Alimentele, vinul sau apa sînt elemente prin care ne susţinem viaţa biologică şi nu trebuie să devină scop în sine. De asemenea, sexualitatea are scop bine stabilit de Dumnezeu şi timpul lui, nu oricînd şi nu oricum. Cum spune şi proverbul popular: „Toate la timpul lor!\". Nu oricînd şi nu fără rînduială, cum spune şi Eccleziastul: „Pentru orice lucru este un timp şi o judecată\" (Eccleziastul 8,6). Aceasta de fapt este Ortodoxia: măsura în toate, rînduială în viaţă. Aceasta vrea de la noi Dumnezeu.


Curvia – cel mai mare păcat săvârşit cu trupul. Căderea în păcat a condus la folosirea pătimaşă a trupului, deci şi la dezordinea şi imoralitatea curviei. Desfrînarea sau curvia este cel mai mare păcat săvîrşit cu trupul: „Fugiţi de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însuşi trupul său\"(I Corinteni 6,18) spune Sfîntul Apostol Pavel care a combătut acest păcat catastrofal. Sfîntul Ioan Scărarul spune: «La orice alt păcat zicem numai că oamenii greşesc, dar cînd auzim că cineva a curvit, zicem cu durere că acesta a căzut» (Scara XV, 39).


Trupul nostru este destinat a fi „templul Duhului Sfînt\"(I Cor.6,19) şi nu vas pentru felurite spurcăciuni. Desfrînarea este lăsarea în voia poftelor trupului, cînd omul supus senzualităţii este robit curviei şi priveşte persoana umană doar ca un obiect al împlinirii poftelor lui nestăpînite. Curvia este o catastrofă la nivelul celui posedat de ea care aduce cu sine dezechilibru moral, psihic şi fizic împreună cu distrugerea familiilor, copiilor şi degenerarea speciei umane în general. În secolul XIX, savanţii geneticieni (cum ar fi Felix Ladantec, Flint, apoi Th. Van de Velde, în secolul XX ş.a.) au descoperit fenomenul telegoniei. El constă în faptul influenţei decisive asupra descendenţilor (urmaşilor) vreunei femei, produse de primul bărbat din viaţa ei intimă. Tocmai el, şi nu tatăl copilului determină fondul genetic al urmaşilor acestei femei. Şi nu contează cînd şi cu cine va avea ea copii.


Remediul, în cazul desfrînării ar fi: înfrînarea mai întîi a gîndului („oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvîrşit adulter cu ea în inima lui\"(Matei 5,28), păzirea ochilor în faţa imaginilor obscene sau a filmelor erotice etc., căci orice patimă îşi are începutul mai întîi în gînd, apoi - în cuvînt şi în faptă. Pentru a învinge mai uşor patima curviei, este necesar să tăiem rădăcinile din care se alimentează: mîndria (trufia sau înălţarea de sine) şi lăcomia pîntecelui (îmbuibarea şi beţia).


Tămăduirea desfrînării cere multă tărie şi strădanie, cum spune şi Sfîntul Ioan Casian: „Este un război lung şi mai crîncen decоt toate celelalte\". Virtutea care se împotriveşte desfrînării este fecioria sau castitatea de pînă la căsătorie, apoi, în cadrul familiei, echilibrul psiho-somatic cu abstinenţă în timpul posturilor de peste an şi perioadelor de graviditate a femeii (altfel, copilul încă din pîntecele maicii sale este „educat\" în spirit senzual; ne mai mirăm de ce tinerilor noştri le vine foarte greu să-şi păstreze fecioria pînă la căsătorie!). Nu mai vorbim de adulter (preacurvie), adică de relaţiile extraconjugale care pot fi asemănate doar cu ticăloşia trădării lui Iuda! Ce monstru înfiorător este soţul sau soţia adulterină?! Minte şi inventează tot felul de situaţii pentru a-şi ascunde sau justifica trădarea mîrşavă! E un drac cu chip de om, la fel cum este şi hoţul: pe faţă se poartă omeneşte, iar în ochii şi mintea lui încolţesc permanent gînduri de tîlhărie, furtişag şi hoţie, doar moment prielnic să găsească.


Homosexualitatea – omul întors pe dos. Biblia condamnă clar homosexualitatea, pentru că este contrară planului creaţiei lui Dumnezeu pentru exprimarea sexuală umană. Întîmplările cu oraşele Sodoma şi Gomora sînt exemple grăitoare în acest sens.


Poporul ales a primit de la Dumnezeu porunci clare împotriva acestui flagel antiuman nu doar în Decalog (porunca a 7-a, Ieşire 20, 14), dar şi avertismente severe în multe alte împrejurări ale vieţii lor: „Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune\" (Levitic 18, 21; vezi şi Levitic 20, 23; I Оmp.14, 24; 15, 12; 22, 46), etc. Pentru asemenea păcate, cei în cauză erau ucişi cu pietre de către întreaga comunitate iudaică, ca nu cumva să se „transmită\" şi altora.
În Noul Testament, interdicţia este aceeaşi: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. \" (I Corinteni 6, 9-10). Sfîntul Apostol Pavel condamnă aceste fapte reprobabile şi în alte pasaje: Romani 1,23-27; I Timotei 1,9-10; etc.
Îndobitocirea sexuală a elevilor prin obiectul „Deprinderi de viaţă\". Închipuiţi-vă că în faţa Dumneavoastră stă o masă plină, plină cu bucate alese: pilaf cu carne şi ciuperci, jumătăţi de ouă umplute, icre roşii, vinegretă, şi alte salate delicioase, cartofi fierţi cu piept de pui, spaghetti cu chifteluţe, pîrjoale şi diferite salamuri, caşcaval, scrumbie afumată cu măsline, iar în centru o tavă plină cu friptură şi frigărui ce împrăştie în jur un miros îmbietor. O tortă mare în trei straturi îşi aşteaptă răbdător consumatorii. Ei, ce ziceţi?! V-am provocat salivări intense şi eliminări masive de suc gastric în stomac?! Pentru ce această provocare \"stupidă\"? În primul rînd, nu toţi cad pradă acestui şiretlic, ci acei mai flămînzi şi acei care au citit cu atenţie primele rînduri. Deci scopul a fost de fapt invers: să citiţi cu atenţie partea introductivă! La fel se întîmplă, cînd la derularea vreunui film cu scene erotice, se adaugă în colţul de jos al ecranului televizorului un cerculeţ verde sau roşu cu inscripţiile: AP (Acordul Părinţilor), 12 sau 16 (de la 12 sau 16 ani оn sus). Efectul va fi invers: copilul care nu are 12 sau 16 ani va fi tentat să privească acest film care nu-i este recomandat.


Acum închipuiţi-vă că toată mass-media, adică toate ziarele, toate programele televizate, toate

emisiunile radio, toată reclama ar vorbi doar despre mîncare, ce s-ar întîmpla? Toată lumea ar fi \"vrăjită\" după mîncăruri alese: la serviciu, în autobuse, pe stradă toată lumea ar vorbi doar despre mîncare. Ar muri lumea pe capete de obezitate: intoxicări, boli de prea multă mîncare şi în final, procentaj mult mai mare de infarcte şi decesuri din cauza supraalimentării...


La fel se întîmplă astăzi, dar într-un alt domeniu, cel al sexului: cîţi oameni sînt „bolnavi\" (împătimiţi) şi mor spiritual şi trupeşte din cauza patimii curviei?! Cîte familii au fost distruse, iar copiii lăsaţi în voia soartei, fiindcă părinţii lor nu s-au putut înfrîna şi păzi de această „lepră\"?! Toate energiile şi preocupările omului sînt direcţionate astăzi spre sexualitate. Filme, emisiuni radio, ziare şi reviste, mai în toată reclama şi în toată muzica modernă întîlnim aluzii sau chiar incitări directe spre domeniul sexual. Fete frumoase semigoale şi dezmăţate, gesturi şi cuvinte provocatoare, scene de amor sau chiar pornografice la televizor sau în internet, emisiuni despre sex, special organizate – toate acestea ne înconjoară şi ne trezesc pofte şi dorinţe sexuale acute. Omul este tot mai mult agresat şi împins spre vulgaritate şi obscenitate. Cine are acest interes diabolic de a-l îndobitoci pe om, de a-l transforma într-un animal senzual care ziua şi noaptea gîndeşte, discută şi doreşte doar cuplarea sexuală dezordonată? Şi nu exagerăm nicidecum cu întrebarea. Pentru acei care consideră Biserica anacronică şi veşnic împotrivitoare, îi anunţăm că, potrivit referatului scripturistic, acelaşi lucru, într-un mod mult mai grav, se încearcă prin îndobitocirea sexuală forţată a tinerilor încă din şcoală, dacă urmează pas cu pas cursurile obiectului Deprinderi de viaţă. În toate capitolele despre sexualitate se observă unele deviaţii educaţionale: se indică a li se vorbi tuturor elevilor (şi celor din clasa 1, ba încă şi celor din grădiniţă, de 5-7 ani – sic!), despre anomaliile întîlnite la unele persoane mature, precum homosexualitatea, „căsătoriile\" între aceştia (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie), despre zoofilie, violenţă sexuală şi pedofilie. Scîrboşenii, pasibile de pedeapsa celor din Sodoma şi Gomora! De fapt pe ei Dumnezeu nu i-a mai răbdat, trimiţînd foc şi pucioasă din cer, punînd capăt fărădelegilor lor. Arheologii moderni au găsit la fundul Mării Moarte ruinele acestor oraşe antice, confirmînd descrierile biblice (Facere, capitolul 19). Noi nu ne gîndim la pedepse asemănătoare pentru anormalii de azi, ci la protejarea copiilor noştri de aceştia, dar nu prin familiarizarea cu nebuniile lor, ci prin învăţarea valorilor şi normelor morale ortodoxe, general-valabile şi prin care s-au format şi desăvîrşit nenumărate generaţii din trecut şi pînă astăzi.


Desfrînarea (curvia) este prezentată ca alternativă comportamentală pentru tinerii nestăpîniţi (sau

care sînt „ajutaţi\" să nu se stăpînească!), cu indicaţia să nu uite să se protejeze!


„O neam desfrînat şi îndărătnic... pînă cоnd vă voi suferi?\" (Matei 17,17) , ne întreabă şi pe noi Domnul. Noi ce vom răspunde?! Oare vom lăsa să fie mutilaţi psihologic, emoţional şi comportamental copiii noştri? Să ne trezim mai înainte de a ne zgudui imoralităţile şi monstruozităţile tinerilor educaţi astfel.


Concluzii. Totuşi cine are interes să ne îndobitocească şi să ne împătimească? Ca să răspundem corect la această întrebare, să ne închipuim mai întîi doi oameni: unul ortodox, care păstrează măsura în toate, şi altul împătimit, care duce o viaţă dezordonată (şi din perspectivă intimă). Care dintre aceşti doi poate fi manipulat mai uşor, adică mai lesne aservit intereselor străine? Desigur că cel împătimit (bolnav spiritual). La fel cum unui bou îi pui în nas un inel de metal şi îl duci unde vrei, la fel e şi cu cel împătimit: îi arăţi o sticlă de votcă sau o fată dezgolită şi îl dirijezi cum îţi pofteşte inima! Uitaţi-vă în orice ziar de pe piaţa internă: pline de fete semidezbrăcate sau făcînd gesturi obscene. Unde-i, cel puţin, demnitatea femeilor? De ce tac mişcările feministe din ţară şi din lume? De ce nu protestează? Ca şi cum un om normal nu va cumpăra aceste ziare, dacă nu conţin şi astfel de „incitări sexuale\", ca şi cum o reclamă n-are succes dacă nu foloseşte nuduri sau o firmă nu-şi va putea vinde produsele fără aceste poze „sexi\"! Unde-i înţelepciunea umană? Dacă ne-am detaşa puţin de lume şi am privi-o de undeva de sus, am zice că lumea s-a zăpăcit, s-a îndobitocit (sau a fost îndobitocită), lumea a luat o turnură greşită spre autodistrugere. Oare n-am putea trăi normal? Oare n-am putea avea măsură în toate? Ba bine că da! Se poate. Dar mai întîi trebuie oprit tăvălugul îndobitocirii sexuale, mai ales în şcoală.


Putem prefera tăcerea, dar care este folosul nostru al tuturor, dacă vom tăcea prefăcîndu-ne că totul este normal, că totul este bine în societate?! Cu toţii ştim ce se întоmplă în jurul nostru: mai ales, tinerii sînt bulversaţi din această perspectivă, dar şi cei mai în vîrstă. Am întîlnit mulţi tineri dezordonaţi, neorînduiala punînd stăpînire pe ei, mai ales, din cauza desfrînării. Nu mai vorbesc despre faptul că desfrînarea distruge familiile, îl distruge pe om şi conduce şi la multe alte păcate grave (precum minciuna, furtul sau uciderea).Oare n-ar trebui să oprim acest dezmăţ care strică societatea noastră şi neamul în general? N-ar trebui să învăţăm copiii noştri castitatea, înfrînarea şi să luăm atitudine faţă de îndobitocirea forţată care ni se impune?

• Votează
• Răspunde
• Raportează