Paraziţii. ”Caterincă aleatorie”

Cum se numeşte?
Nu ştim încă. Probabil, vom alege numele unei piese şi o vom pune ca nume generic de album, că noi suntem mai neinspiraţi de obicei...

Pe ultimul l-aţi numit după o piesă.
Da, la ”Slalom printre cretini”, tot aşa a fost ales numele albumului, după o piesă. Din cele nouă piese avem doar vreo trei titluri. Încă ne mai gândim.

Lansaţi o piesă nouă, ”Drumuri fictive”.
”Drumuri fictive” e o piesă nouă, dar nu-i reprezentativă pentru noul album. O include, ţi-am zis. Acum n-am vrut să scoatem doar remixuri, înţelegi? Asta nu-i varianta care va fi şi pe album. Acum are doar două strofe, e cântată de mine şi de Cheloo şi, probabil, pe album, va fi featuring cu cineva. E o piesă relaxată, o caterincă aleatorie..

Cât regăseşti din conceptul de cretin, aşa cu l-aţi definiti voi în ”Slalom printre cretini”, când te uiti acum la televizor şi vezi cum se sparge guvernul?
Da, îl regăsesc când mă uit la televizor. Ei sunt ”ăştia”. Aşa le spunem noi: ”ăştia”. A început circul.

Cum promovaţi albumul? Bagaţi concerte până când nu mai puteţi?
Noi nu facem turnee de promovare. Adica, io’te albumul, hai să-l vindem prin 15-20 de concerte legate.

Mecanismul care e? De pildă, vă sună cârciumarul Fane din Alexandria şi vă zice: facem şi noi un eveniment la mine-n discotecă?
Da, exact. Noi suntem 80% o trupă de club, dar nu plecăm în concerte după untraseu stabilit. Unde suntem chemaţi, mergem. În general, când scoatem un material nou, ne caută patru mii de cluburi. Nu-i căutam noi pe ei. Adică, dacă am un concert la Timişoara nu ne gândim să facem unul şi la Arad.

Cu femei sau fără femei

Unde-i Cheloo, tată?
Cheloo lipseşte pentru că este sportiv. Îi place offsroad-ul atât de tare, încât e la Iaşi, la un concurs de offroad.

M-a dezamăgit când am auzit că s-a însurat...
Asta e... Are şi copil...

Tare! Cum îl cheamă?
Mihai. Mihai Ştefan.

Mişto nume. Câţi ani are?
Face un an acum.

Te duci şi tu în cap cu vreo femeie?
Nu, io nu...Hai că intrăm în nişte discuţii d-astea.. Că după aia dacă dau vreun nume şi greşesc numele, am b*** ...

V-au acuzat „ăştia” că sunteţi homofobi.
Noi am mai spus despre treaba asta cu homofobia... Pot să vorbesc normal?

Vorbeşte cum vrei, suntem între noi.
E treaba lor. Dacă o fac acasa la ei, e fix treaba lor. Mă enervează că ies pe stradă şi strigă-n gura mare că o fac. Noi nu ieşim în oraş să urlăm cu milioanele că o facem altfel. Mă, de ce tre să ştiu cum o fac? Ce io le bat la uşă să le spun cum o fac io? Fiecare cu treaba lui, până la urmă, dar mă deranjează agresiunea asta.. Homofob... Când te îţi dau în cap cu ostentaţia, reacţionezi cumva, d-aia spune lumea că suntem homofobi. Poate suntem noi mai comunişti în gândire, ca acum tot e la modă să spui: ”Poponari! A, hai să-i luăm în braţe”. Dar... dă-i-n p*** mea!

E o diferenţă între ripostă la ostentaţie şi homofobie.
Da, mi se pare de c**** oricum.

Sunteţi şi misogini?
Cu misoginismul e altceva. Femeile nu sunt oameni. Sau, în fine, nu ştiu dacă e aşa, dar ele, în marea lor majoritate, gândesc altfel. Adică, dacă îi zic uneia în piese ”dă-te-n morţii mă’tii”, asta înseamnă că sunt misgon? Păi asta aş fi spus-o şi altfel. Orice bărbat i-a spus asta femeii lui măcar o dată. Din dragoste.

Deci, ‘te-n morţii mă-tii” e o declaraţie de dragoste?
Oarecum. Şi pentru ea, şi pentru mă-sa. Aşa, ca într-o relaţie mai specială... (rânjeşte)

”Creative underground”

Aţi rămas cam singuri pe piaţă ca trupă de hip-hop autentic. B.U.G pare a fi pe topogan.
Mai sunt nişte trupe... Mda, B.U.G.-ul, nu ştiu, e treaba lor ce fac ei.

Nu sunteţi în relaţii bune cu ei?
Ba da, suntem ok, dar nu le cer explicaţii de ce nu scot albume mai des.

Aţi început să vă repetaţi în idei şi tematici.
Probabil. S-ar putea să se întâmple asta, având în vedere că am sărit de două sute de piese făcute. Probabil, că începe creierul să se cam ducă. Nu ştiu...dacă mai multă lume a observat asta, probabil că e adevărat.

La voi compoziţia e, de fapt, improvizaţie?
În piesele noastre, rar se întâmplă să mergem pe o idee de la un cap la altul. Avem mai multer idei şi le sudăm în context. Nu facem piese pe gen story. Eventual, vreo două pe album sunt aşa.

Cum le construiţi?
În general avem multe versuri făcute. Şi unul trage o strofă, iar celălalt are în cap ceva care se portriveşte şi adaugă. Cam aşa funcţionăm. Dacă, de exemplu, Cheloo a tras o strofă, eu mă uit prin versurile pe care le am şi îmi dau seama ce merge la acolo. Deci, nu prea gândim ”hai să facem o piesă despre X”.

Vă stimulaţi cumva creativitatea? Compuneţi textele beţi sau fumaţi?
Nu, niciodată. Dacă beau sau fac alte chestii, nu mai am chef de lucru deloc.  Depinde de fiecare, dar eu personal nu pot face asta sub ”influenţe străine”.

Uite-i pe ăştia la televizor (ecranul unei plasme fixate în peretele cafenelei difuzează o emisiune politică marca Realitatea TV). Se aleg ăştia, în noiembrie. Ai simpatii politice?
FREAKA: Ce vezi la televizor nu-i politică. La noi nu există. Politica e aia pe care o vezi pe afara. La noi, fotbalul nu mai e fotbal, politica nu mai e politică, nimic nu mai e nimic. Totul e o manea. Se face după ureche. Nimic nu e ca la carte, după partitură. (Freaka improvizează rapid un ritm de manea, ca să ne arate despre ce e vorba)

Unii vă consideră o mişcare împotriva kitsh-ului, circului, prostului gust. Sunteţi?
OMBLADON: Nu, nu trebuie să facem aşa ceva. Absolut deloc. Ce gândim, aia se aude în piesele noastre. Eu dacă simt nevoia să-mi bag în cocalari o fac că aşa vreau eu. Să mă dea în judecată, treaba lor. E părerea mea, e democraţie.

Haos, pasiune şi 50 Cent

Eraţi într-un veşnic război cu Ralu Filip (fost şef al CNA – n.r.)...
Aveam boală foarte mare pe el, am spus-o de foarte multe ori, dar nu dorim moartea nimănui. A fost foarte de c**** faţă de noi. El a avut clar ceva cu noi.

Nici acum nu sunt foarte multe canale media care vă difuzează, în afară de Radio Guerilla pe care mai intraţi.
Da. De aceea, ultimul videoclip l-am făcut special pentru Internet. Pentru că videolipurile anterioare au stat pe televizor maximum două săptămâni, foarte puţin. Acum, e cam acelaşi lucru. Urmaşii lui răposatu' stau de veghe.

Deci, sunteţi chitiţi să daţi drumul producţiilor voastre exclusiv pe Internet?
Nu neapărat, dar dacă suntem împinşi s-o facem, da, aşa va fi.

Nu aveţi o strategie de marketing?
În mod normal, cel mai echilibrat ar fi să avem un clip pe tv, si unul pentru altă piesă numai pentru Internet. Mie aşa mi se pare ok. De obicei, trupele de afară au un impresar, un responsabil cu imaginea, un agent juridic etc. Noi n-avem aşa ceva. Ne facem singuri imaginea şi restul.

Asta pentru că e haos în industria noastră de showbiz, sau că aşa o ardeţi voi, fără plan?
La noi e hobby. Facem ceea ce ne place. Producem şi bani, pentru  că, na, trebuie să trăieşti. E cu atât mai bine. Nu ne îmbogăţim, dar facem ceea ce ne place. Niciodată n-am fost orientaţi să facem bani. De aceea, nu alunecăm în comercial. Scuză-mă un pic, mă sună 50 Cent (rânjeşte, scoţându-şi telefonul din buzunar).
FREAKA: E ca şi cum ai colecta timbre, înţelegi? Asta facem.

Şi reuşiţi să trăiţi din ce faceţi?
FREAKA: Da, da. Ne descurcăm.

Ombladon, mai eşti student la regie-film?
OMBLADON: Nu, am terminat.

E planul tău de rezervă?
Da. Acum mă ocup de muzică.

Care-i regizorul tău preferat?
Nu m-am gandit, frate. Mă doare-n p***. Deci, noi facem ce ne place, chiar dacă multora nu le place muzica noastră. Nu mă interesează. Fac ce vreau, nu ce-mi cer ei.  De aceea, ceea ce gândim punem în versuri.

Fanul parazit

Care-i tipologia fanului vostru? Bagă un portret!
Nu avem un target fix aşa... Pur şi simplu, la concertele noastre am avut surpriza să vina şi oameni de 50 de ani. Deci, au vârste cuprinsă între 15 şi 50. În rest, nu ştiu ce face fanul nostru acasă, întelegi? Eu văd doar că vine la concert, are o şapcă-n cap şi ştie versurile. Or fi şi macaragii şi membri ai Academiei... ca la toate trupele. Ideea este ca cei cu mai multă şcoală ne înţeleg corect mesajele. Ceilalţi, probabil se opresc doar la ”p***”,  ”m***” şi restul, dar nu la astea se rezuma ce vrem noi să transmitem.

Pentru urmatorul album, aveţi vreun plan ca să ieşiţi pe radio mai eficient.
Noi n-avem contracte cu posturile de radio. Ziceai de Guerilla. Da, ei ne mai difuzeaza, dar o fac din simpatie. Ei aleg ce piesă dau, când o dau. Şi eu am avut surpriza să mă ascult în maşină, pe Guerilla. În plus, există o vorbă în radio: ”prea mult rap! Mai cântat aşa... mai melodios!”. Tu de ce crezi că Puya a ajuns să facă ce face?

Nu sunt foarte tulburat de ce face Puya.  Tu?
Nici eu. El s-a îndepărtat de mişcarea rap. Treaba lui, tot respectul. Dar nu mai e hip-hop ce face el, cel puţin din punctul meu de vedere. Mie nu-mi place.

Droguri şi curve

Se tot vorbeşte pe la televizor despre legalizarea consumului de droguri? Ce ziceţi, doar consumul sau drogurile uşoare cu totul?
OMBLADON: Păi, hai să ne uităm în curtea vecinului. Adică în Olanda. E ok.
FREAKA: Din punctul meu de vedere, să se legalizeze, nu-i ok. Să se tolereze, da. Să le iei frumos de la farmacie, pe bază de reţetă. Economic, legalizarea are avantaje mari. Politic, îşi mai trag ăştia nişte electorat. Pericolul este că nu mai ai cum să-i controlezi pe puştanii ăştia care se fac praf.

Cu prostituţia e altă combinaţie? Să se legalizeze?
OMBLADON: Da, prostituţia, da. Frumos, cu fişe medicale, analize, CV-uri... Civilizat. Iei frumos factură, că poate te întrebă femeia acasă dacă i-ai băut banii... Na, fă, uite chitanţa!