Pasul Fortunei, săptămâna 18-24 decembrie

În principal aduce un beneficiu tuturor celor care s-au născut în semnul Vărsătorului, adică mai mult optimism, mai multă putere trupească şi destul de multă vigoare interioară.

Mai aduce protecţie la accidente, şansă şi situaţii favorabile din punct de vedere social pentru aceeiaşi nativi. Al doilea eveniment se produce în ziua de 22 decembrie, la orele 7 şi 30 de minute dimineaţa, ora Bucureştiului, când Soarele intră în semnul Capricornului. Este o modificare importantă pentru că marcăm în această dimineaţă solstiţiul de iarnă. Este un moment esenţial din punct de vedere energetic, nu doar astronomic sau astrologic. Este, fireşte, opusul solstiţiului de vară şi aduce un mănunchi de vocaţii care ne pun pe noi în situaţia de a trece dintr-un registru al descreşterii spre un registru al creşterii. Prima veste bună începând cu aceeaşi dimineaţă, a zilei de 22 decembrie, ziua începe să crească.

Ne vom îndrepta cu fiecare moment de acum încolo către echinocţiul de primăvară. Vom avea cu toţii senzaţia acestei creşteri, a evoluţiei şi a descătuşării, chiar dacă suntem în plină iarnă. De altfel, foarte multă lume, mai ales cei mai sensibili sau mai dispuşi să asculte concluziile unei introspecţii, îşi dau seama că după sfârşitul lunii octombrie şi după noiembrie, care este trecut cu foarte multă neplăcere. Oamenii se simt goliţi de energie, trişti, morocănoşi, lipsiţi de speranţă, obosiţi, îngânduraţi, vine un decembrie care îi mai mobilizează, cel puţin prin cascada evenimentelor de la sfârşitul anului, dar ca trăire interioară rămâne la fel de apăsătoare. Şi, brusc, se întâmplă ceva.

Foarte multă lume este dispusă să pună pe seama Crăciunului, a vacanţei, a veseliei, a schimbării unui mod de viaţă, ba poate chiar a zilelor următoare care vin cu alai de zgomote, cu tot felul de arome plăcute, cu dans antrend, alteori cu odihnă, cu vacanţă şi, implicit, cu schimbarea anului.

Toate acestea sunt, însă, lucruri subiective. Nimic din ceea ce am înşirat până acum nu are decât o conotaţie strict individuală şi personală. În schimb, ceea ce se înregistrează la nivelul atitudinii, mentalităţii şi chiar al trăirii organice se datorează acestui moment cheie care este solstiţiul de iarnă. Aşadar, pe de o parte, Soarele intră în alt semn zodiacal, ceea ce înseamnă pentru noi, din punctul de vedere al astrologiei şi nu al astronomiei, intrarea într-un semn de pământ, într-un semn al mentalului superior foarte bine organizat, al structurilor şi instituţiilor.

De aici o vocaţie a temeiului. Faptul că vom trece împreună, sper, cu bine şi acest moment al solstiţiului de iarnă ne dă două acum posibilitatea să vorbim şi despre nişte disonanţe, unele dintre ele se pot înregistra începânc cu ziua de 22 decembrie, când Soarele va face, abia intrat în Capricorn, o cuadratură cu planeta Uranus în Berbec. Apoi, la numai două zile distanţă, pe 24 decembrie, seara, la orele 20 şi 6 minute, ora Bucureştiului, se va produce faza de Lună nouă, adică o conjuncţie între Soare şi Lună la 2 grade şi 34 de minute Capricorn.

Este un început şi este un început întreit, pe de o parte cel deschis de acest ciclu lunar, apoi un început deschis de traseul Soarelui prin semnul Capricornului, apoi un început deschis de însuşi solstiţiul de iarnă care ne trimite cu gândul spre primăvară şi vară. Apoi este vorba de o întreagă încrengătură de semnificaţii care decurg de aici prin relaţiile pe care aceste planete în Capricorn le fac cu restul planetelor dispuse în diferite semne zodiacale. Vă reamintesc că începând cu ziua de 16 decembrie, seara, Luna neagră este prezentă, de acum încolo, până la începutul lunii august, pe segmentul Taur şi face întreaga săptămână viitoare conjuncţie la grad perfect cu Jupiter, adică în seara zilei de Crăciun, tot în conjuncţie la zero grade, le vom întâlni pe aceste două posturi astrale. De pe 14 decembrie Mercur este direct retrograd. În sfârşit, ziua de 18 decembrie este interesantă prin două contradicţii sau două încleştări.

Una dintre ele este semnificativă într-un plan personal şi poate chiar organic, şi anume o cuadratură la grad perfect, Venus 27 de grade Capricorn, Saturn 27 de grade Balanţă, apoi o Lună în Balanţă, cuadratură cu Pluton şi, în sfârşit, o opoziţie între Lună şi Uranus. Săptămâna este dinamică, e importantă, pentru unii poate să fie şi decisivă, depinde de vârsta şi de momentul pe care îi prinde această conjunctură astrală.

O stea pentru fiecare

Mirah, Altair şi Antares sunt cele trei stele fixe care fac conjuncţie cu o serie de planete, dând în felul acesta posibilitatea acestor vibraţii astrale să vină înspre noi ca printr-un fel de antenă parabolică. Soarele, împreună cu Altair, în ziua de 22 decembrie, accentuează latura curiozităţii, dorinţa aventurii, în ipostaza de cercetător, explorator sau descoperitor într-un sens direct, dar şi într-o conotaţie simbolică.

În preajma zilei de 22 decembrie, dar nu înainte ca Soarele să păşească în Capricorn, astrul zilei face conjuncţie cu Antares în Săgetător, accentuând o latură a succesului, a împlinirii sau a rezolvării favorabile a unor situaţii cu impact social de mare rezonanţă. Întreaga săptămână Mirah, împreună cu Jupiter, alcătuiesc o pereche pe care noi o cunoaştem deja ca vibraţie de nişte săptămâni.

Vorbeşte despre posibilitatea de a intra în armonie cu ceilalţi, de a fi receptivi faţă de toate influenţele care vin din afară sau toate impulsurile care vin dintr-un mediu în care se locuieşte, se munceşte şi se trăieşte, vecini, rude, prieteni, colegi sau străini cu care unii ne întâlnim din când în când şi care pot să aibă asupra noastră un efect pozitiv.

Asteroizii de lângă noi

O gardă de patru cavaleri intră în semnul Săgetătorului. Patru asteroizi vin să se alăture celor deja existenţi şi să îmbogăţească banda asteroizilor care, alături de Soare şi de celelalte planete în tranzit, dau o vibraţie specială acestui semn zodiacal. Atlantis, Melpomene, Thalia şi Toro sunt de natură să dea Săgetătorului un loc aparte din punctul de vedere al influenţei pe care aceste corpuri mici, mărunte, cereşti le au asupra noastră. Să decelăm acum câteva dintre semnificaţii.

Atlantis, legat de puterea navală, dar şi de taină, mister ori existenţă ascunsă subpămâneană, mai poate să fie considerat şi un element ce patronează umanismul şi utopia. În Săgetător se află într-o deplină formă de manifestare, poate să aducă răspândirea unor cunoştiinţe şi informaţii ţinute secret până acum sau universalizare şi mondializare a unor atitudini, cunoştiinţe şi proiecte. Atlantis, în ultimii douăzeci de ani, a reprezentat un nume ales de o serie de persoane cu iniţiativă, cu destul mult spirit de aventură.

Proiecte legate de cercetare, misiuni spaţiale sau proiecte care nu aveau de-a face neapărat cu necunoscutul şi taina, ci cu lucrurile mai concrete, cum ar fi sociologia, cum ar fi justiţia, morala, cultura în ansamblu, dar cum ar fi şi domenii de tipul chimie şi fizică. De aceea spunem că tranzitul asteroidului Atlantis în Săgetător este salutar. Melpomene este cunoscută ca o muză a tragediei, doar că la începuturile ei această muză era patroana cântecului. În epoca clasică ea începe să fie reprezentată ca fiind însoţită de o mască tragică, ceea ce trimite cu gândul la un tip de reprezentare să-i spunem scenică, nu neapărat teatrală, în care lucrurile grave şi triste nu se rosteau într-un chip firesc, cum era vorbirea de fiecare zi, ci într-un chip aparte, unul scenic, teatral, metaforic, vecin cu incantaţia, cu imnul sau cu muzica ritualurilor sacre.

De aceea, tragedia şi cântecul se îngeamănă şi faptul că Melpomene este considerată şi o ipostază a celebrării prin cântec, nu neapărat a rostirii unei tragedii, ne mai poate conduce pe noi cu gândul şi la ideea de ipostaze oficiale de maximă solemnitate, ceea ce împreună cu semnul Săgetătorului nu face decât să îşi găsească substanţa profundă şi energia necesară pentru valorificare. Thalia, la rândul ei, este percepută uneori subiectiv sau unilateral.

Toată lumea are impresia că Thalia este muza teatrului, ceea ce este şi nu este aşa. Mai precis, Thalia este una dintre cele trei graţii, a doua conotaţie este muza comediei, deci o anume ipostază teatrală. În sfârşit, este una dintre nereide şi mai este o divinitate secundară ce patronează vegetaţia. Aşadar, acest asteroid poate să îşi manifeste, din punctul de vedere al trimiterii ornitologice, în oricare dintre aceste domenii vocaţia pe care o are acum în Săgetător. Este vorba mai ales de afirmare, dezvoltare şi împlinire.

Asteroidul Toro, deşi este un corp ceresc cu dimensiuni mari, a fost descoperit, identificat, abia în 1848, face parte din banda lui Apollo şi este răspunzător de un fragment în greutate de patru kilograme care a căzut pe pământ.

Este singurul corp ceresc care a lovit pe cineva provocându-i răni. Evenimentul s-a produs în localitatea Sylacauga din Alabama, Statele Unite, bolidul respectiv căzând peste o casă căreia i-a distrus acoperişul, obiectele din interior şi a căzut, din nefericire, peste stăpâna casei care tocmai aţipise. Multă lume are impresia că denumirea acestui asteroid trebuie să trimită spre instincte sau spre luptă ori spre o anume vigoare primitivă. După cum bine ştiţi, sunt multe criteriile şi argumentele după care un asteroid este botezat într-un anume fel şi nu într-altul.

Unul dintre drepturile astronomilor care descoperă un corp ceresc este de a hotărî ce nume să poarte corpul respectiv, care într-un anume fel le aparţine. Şi atunci, astronomii respectivi hotărăsc dacă să dea numele copilului, soţiei sau unuia dintre părinţi, sau al mentorului care le-a direcţionat viaţa. Aşa se face că astronomul care a descoperit acest asteroid a hotărât să dea numele soţiei sale Betulia Toro. Prin urmare, niciun fel de legătră cu mitologia.

Cât priveşte celebritatea acestui asteroid din care s-a desprins o bucată ce a căzut în 1948, pe 30 noiembrie, pe pământ, ea nu face decât să confirme ideea că din când în când oamenii pot să fie loviţi în cap de corpurile cereşti, chiar dacă până acum acest lucru s-a întâmplat o singură dată.

Banii sau viaţa!

Cel mai important eveniment care se va produce săptămâna viitoare este de natură să ne sugereze nouă posibilitatea unor modificări de statut real, concret, la nivelul relaţiilor economice, naţionale şi internaţionale, dar să ne sugereze şi o serie de premize, nişte coordonate mai largi pe care poate să evolueze de acum încolo pentru următoarele şase luni domeniul finanţelor, în general. Ne referim, după cum bine bănuiţi, la intrarea Soarelui în semnul Capricornului şi la o accentuare a tuturor problemelor legate de instituţiile fundamentale, de reguli şi norme. Apoi este vorba de o serie de modificări pe care le aduce, cel puţin simbolic, ca semnificaţie, ca reper esenţial, solstiţiul. E ca şi cum s-ar contura de sus, din cosmos, un prag peste care trebuie trecut. Acest prag pe care îl reprezintă solstiţiul nu putem spune că este un element nociv, negativ sau care să ne bage în panică.

Cel mult ne poate, pe noi, trimite către ideea de restructurare, reorganizare şi regândire a tuturor tipurilor de structuri sociale, economice şi instituţionale ori chiar set de reguli norme legislative care să ţintească spre o reglementare a domeniului economicului. Spun o reglementare a domeniului şi nu ţinere sub control a crizei. Să nu uităm că, în afară de criză, domeniul în sine funcţionează la toţi parametrii şi pe toate palierele ca întotdeauna. Nu putem spune că dacă e criză un anume domeniu s-a blocat. Dimpotrivă. Criza este doar un fel de a funcţiona al acestui mecanism atât de complicat. O primă observaţie este legată şi de faptul că partea de cooperare internaţională începe să fie din ce în ce mai şubredă.

Deocamdată, printr-o predispoziţie astrală, mai sunt posibile schimburi de idei, întâlniri bilaterale, dar nu multilaterale, sau discuţii secvenţiale între reprezenanţii ai unor instituţii sau ale intereselor unor state. După 22 decembrie lucrurile capătă o cu totul altă semnificaţie şi prima mişcare pe care o face Soarele, chiar în ziua de 22 decembrie, este să realizeze un trigon regal cu Jupiter în Taur, ceea ce, teroretic, ar trebui să fie foarte bine. Chiar şi faza de Lună nouă care se produce în ziua de 24 decembrie este de natură să dea un accent special tuturor aspectelor legate de substanţă, fundament material, bază şi temei, economic, rezervă sau resursă materială.

Deocamdată nu vorbim de idei, deocamdată nu vorbim de sentimente, nu vorbim de interese, de instincte sau de jonglerii, nu vorbim de mascaradă, după cum nu vorbim nici măcar despre cuvintele care se rostesc în jurul unor noţiuni fundamentale.

Criza este o realitate, este stringentă şi este şi elementul de ordonare al tuturor. Nimeni nu-şi mai poate permite să se joace, să glumească sau să fie indiferent cu privire la o serie de fapte, cifre, date şi măsuri care trebuie să fie luate. De aici aspectul de restrictivitate, de limitare, de sobrietate, de abstinenţă, îi putem spune. Abstinenţă nu acolo unde v-aţi gândit dumneavoastră, ci o anume abstinenţă în sens creştin. Adică retragerea voită din faţa tuturor ofertelor şi plăcerilor lumeşti, care nu sunt neapărat cele trupeşti.

Oamenii se pot abţine de la multe lucruri bune sau de la multe lucruri bune şi costisitoare în favoarea unor valori umane mai simple şi mai ieftine. Lecţia, nu a precarităţii, ci a sărăciei este o lecţie dură, nu au trecut-o deseori nici prelaţii, nici călugării, nici cei care s-au logodit cu Domnul, pentru că această lege poate să fie de foarte multe ori supusă unor forme de păcălire pe care istoria ne-o dovedeşte.

Iată un simplu exemplu.

Se vorbeşte despre sărăcie şi castitate şi să spunem că depăşim etapa castităţii, nu ne interesează acum acest detaliu. Ne concentrăm asupra sărăciei. Foarte mulţi călugări chiar au crezut şi au trăit o viaţă întreagă ducând greul unei zile cu foarte puţină mâncare, uneori deloc, desculţi, în frig, dormind în condiţii vitrege şi croindu-şi un mod de viaţă cât mai încărcat de disconfort, neplăcere şi risc pentru a se pune la încercare şi pentru a se căli.

În acelaşi timp, în aceeaşi perioadă şi în aceleaşi ţări superiorilor, episcopii de exemplu, cardinali, duceau o viaţă care nu avea nici în clin nici în mânecă cu acest tip de sacrificiu. Şi ei slujeau pe Domnul, şi ei juraseră că vor trăi în castitate, supunere, ascultare, tăcere, iubire de Domnul şi, mai ales, sărăcie.

Şi nu umblau desculţi, dimpotrivă, umblau foarte elegant îmbrăcaţi, în tot felul de pelerine de catifea, încărcaţi cu tot felul de bijuterii scumpe, mâncau mâncăruri bune şi dormeau în paturi în care aşternutul era de mătase, în sediile episcopale sau în sediile pe care le aveau în postură de cardinali. Şi mai erau şi foarte bogaţi, că aveau ei grijă să facă tot felul de aranjamente, ca să nu le spunem afaceri, în aşa fel încât episcopatul sau întreaga dioceză să o ducă bine.

Iată ce diferenţă, iată ce discrepanţă. La aceasta ne referim noi acum când vorbim despre această lecţie a sărăciei pe care trebuie să o înveţe şi cei care au trăit până acum asemeni episcopilor, în aşternuturi de mătase, îmbrăcaţi în haine scumpe şi ducând o viaţă lipsită de griji din punct de vedere material. Şi nu spunem sărăciei în sensul penitenţei, al pedepsei sau al răfuielii, pe ideea „lasă. Să-l ajungă şi pe el sărăcia să vadă cum este”, ci mai ales pentru nevoia de echilibru social.

Din acest punct de vedere putem spune că această criză este şi o criză de intrare în normalitate. Foarte multă lume este supărată pentru că nu mai poate trăi cum a dus-o înainte.

Şi, sigur că, oamenii modeşti au de suferit exact aşa cum sufereau şi călugării cel mai mult. Sunt cei mai loviţi şi cei mai lipsiţi de resurse de supravieţuire sau chiar de posibilitatea păstrării unei gospodării pe care şi-au făcut-o. Intrarea în normalitate nu înseamnă că aceştia trebuie să sufere mai tare, ci că o serie de persoane trebuie să fie conştiente de realităţi de care s-au îndepărtat. Aceasta este lecţia divină, este lecţia inclusă în preţul respectiv, în paguba respectivă, dar este şi elementul necesar, societăţile se autoreglează, nicio societate nu trăieşte la nesfârşit dereglată.

Mecanismul, indiferent de unde porneşte, ajunge până la urmă la sursă, la ţintă. Aşadar, această criză economică, chiar dacă unii nu vor s-o recunoască sau chiar dacă pe alţii îi doare în cot şi dacă sunt convinşi de acest lucru, este şi o criză morală. Criza morală presupune o răsturnare şi o revizuire a atitudinii faţă de bani şi avere, muncă şi efort, pagubă şi câştig.

De aceea, spuneam că acest moment astral este un prag atât prin solstiţiu, atât prin intrarea Soarelui în Capricorn, atât prin momentul de Lună nouă, pentru că accentuează acest prag al cunoaşterii, al încercării şi al trecerii ca un adevărat ritual de trecere.