Patimile unei „cameriste“

Autor: Simona Chiţan

Florina Cercel arată, într-un one-woman-show pe scena Naţionalului, ravagiile pe care le lasă, în viaţa unei femei, pasiunea împletită cu ura.

" Cu uitarea hrănim timpul, cu ea hrănim moartea... Lucrul de neuitat e o bucată de viitor care îmblânzeÅŸte, dragii mei, căderea noastră în beznă! ", spune slujnica Zerline, prin vocea Florinei Cercel, în finalul spectacolului „Camerista“, care a avut premiera joi, la sala Atelier a Teatrului NaÅ£ional. Spectacolul, un one-woman-show dedicat actriÅ£ei Florina Cercel, este montat de Dan Stoica, de asemenea dramaturg al spectacolului. El a adaptat pentru scenă capitolul „Povestirea cameristei Zerline“ din romanul „NevinovaÅ£ii“, al lui Hermann Broch (1886-1951), prozator, poet ÅŸi eseist austriac de origine evreiască.


Spectacolul a avut iniÅ£ial premiera la GalaÅ£i la începutul lui octombrie ÅŸi a fost preluat ulterior de Teatrul NaÅ£ional. Următoarele reprezentaÅ£ii vor fi pe 11 decembrie la BucureÅŸti, ÅŸi pe 21 decembrie la GalaÅ£i, unde actriÅ£a Florina Cercel a ÅŸi debutat în stagiunea 1964-1965.

Melancolie printre draperii

O slujnică în vârstă îÅŸi reaminteÅŸte de cea mai pasionantă poveste de dragoste din tinereÅ£ea ei, despre cum i-a „suflat“ stăpânei sale amantul, deÅŸi toată viaÅ£a l-a iubit cu pasiune pe un altul, pe stăpânul ei, baronul. „E o poveste cu adevărat senzaÅ£ională, m-am îndrăgostit de ea din primul moment“, mărturiseÅŸte Florina Cercel.
 
Spectacolul, de o poezie aparte, care are „ceva nespus de melancolic prins între scama cuvintelor“, după cum spune traducătorul, se joacă printre flashuri de amintiri ÅŸi de lumini răsfirate printre draperii fine de mătase, transparente, imaginate de scenografa Gabriela Bondărescu-Catargiu. Camerista Zerline a mai fost interpretată cu un succes imens, începând din 1986, de peste 300 de ori, de actriÅ£a Jeanne Moreau, în FranÅ£a.

„Trebuie să-Å£i iei pedeapsa“

În spectacol, slujnica îÅŸi aminteÅŸte de iubirea ei pătimaşă din tinereÅ£e, în umbra siluetei baroanei Hildergard (Liliana Tofan), fiica rivalei de altădată, ÅŸi în faÅ£a unui potenÅ£ial admirator al acesteia. Iubirea care se transformă în ură devastatoare, pasiunea cu mii de nuanÅ£e, cu nostalgii, cu temeri, cu frustrări, cu umilinţă, cu răzvrătire, dragostea pătimaşă trăită până la capăt, drama nematernităţii, frustrările de a trăi în întuneric ÅŸi în minciună, toate sunt redate când cu forţă, când cu tristeÅ£e de Florina Cercel.

„E o poveste din vremea monarhiei chezaro-crăieÅŸti, despre eros, putere ÅŸi neputinţă socială, despre înÅŸelătorie ÅŸi trădare, principalul motor al acÅ£iunilor omeneÅŸti fiind lăcomia sub multiplele ei aspecte (de putere, de sex, de bani)“, consideră scriitorul Alexandru Al. Åžahighian.

Neuitarea nu înseamnă iubire

Convulsiile sentimentelor, săgetările amintirilor printre meandrele ÅŸi ocoliÅŸurile conÅŸtiinÅ£ei sunt de o forţă extraordinară. „Are dreptate personajul: neuitarea nu înseamnă iubire, iar ura te distruge. Trebuie să pătimeÅŸti, îÅ£i iei pedeapsa, acesta este preÅ£ul de a iubi. Spectacolul are o tensiune aparte ÅŸi, într-adevăr, trebuie să stăpâneÅŸti foarte bine toate mijloacele teatrale, altfel nu-l poÅ£i face“, spune actriÅ£a.

DeÅŸi o putem vedea ÅŸi într-un rol de pirandă în telenovela „Inimă de Å£igan“ de pe Acasă TV, dragostea cea mai mare a Florinei Cercel rămâne teatrul. Ea a interpretat de-a lungul carierei femei de-o tărie uluitoare, printre care pe Madame Sans-Gêne, Vassa Jeleznova, Climtemnestra, Bernarda Alba sau Lucrezia Borgia. „Zerline ÅŸi Florina Cercel erau făcute însă una pentru cealaltă“, consideră regizorul.

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele