Patimile unui gay din România

„Iubitul meu este gay”, spune Alexandru şi roşeşte. Are 26 de ani, este doctorand şi a descoperit marea dragoste într-o persoană de acelaşi sex. S-a întâmplat după ce a iubit două femei şi a încetat să mai spere. Alexandru a conştientizat orientarea lui sexuală la 13 ani: „Aveam reacţiile tipice oricărui adolescent, numai că, la filme, mă uitam mai mult după trupuri de băieţi”. Părinţii lui treceau printr-un divorţ şi nu se putea gândi la altceva. S-a refugiat în jurnalul pe care îl ţinea, ale cărui pagini se umpleau cu lucruri din ce în ce mai teribile. Frustrarea de a nu fi înţeles şi tensiunea luau forma cuvintelor mâzgălite şi încârligate.

„Mi-am dat seama atunci de ceea ce nu sunt”

Între 16 şi 19 ani, a început să experimenteze. De fiecare dată când avea ocazia, pleca în excursie la Braşov, oraşul tuturor escapadelor lui: „La 16 ani am încercat pentru prima oară marijuana. Beam, fumam, m-au tentat furtul şi orgiile”. Prima oară când a „ţinut de şase” la o tentativă de furt era să fie prins. S-a speriat atât de tare, încât a alergat prin tot Braşovul, cu adrenalina pompându-i în tâmple, şi a înţeles: „Îmi plăcea senzaţia, dar lucrurile astea nu mă defineau. Mi-am dat seama atunci de ceea ce nu sunt”. La 19 ani, a dat foc jurnalului, singurul martor al contactului cu demonii din interior.

Iubirile lui cu persoane de sex opus l-au adus în pragul depresiei. În anul I de facultate, a acceptat că este bisexual. Dorea să cunoască alte persoane ca el, însă toţi cei cu care intra în contact erau „nişte perverşi”. A început să iubească o fată pentru cum credea că e sufletul ei: „Pentru mine era o iubire asexuată şi oarbă, nu mă interesa neapărat ambalajul”. Fata care părea să se izoleze de prieteni ca să fie cu el era, de fapt, logodită. Pe Ramona, a doua femeie iubită, a adorat- o. S-a îndrăgostit de zâmbetul ei, „avea atât de multă energie şi ştia să facă viaţa frumoasă”. Din cauza ei era să se sinucidă. După ce s-au sărutat, i-a spus că nu poate fi nimic între ei, pentru că ea n-o să poată iubi niciodată un bărbat. Câteva pastile de diazepam trebuiau să-l facă să uite de sângerarea interioară.

Vorbele pe care le-a aşteptat toată viaţa

„Cel mai mult aş vrea să te fac să zâmbeşti, ai un suflet care merită să zâmbească. Asta mi-a spus prima oară”, iar lui Alexandru îi strălucesc ochii. Pe Francesco l-a cunoscut în luna august pe un forum de artă. L-a atras felul cu totul inedit de a gândi al unei persoane cu identitate incertă şi au decis amândoi să discute pe messenger. A aflat că este italian, că are 23 de ani şi studiază la cea mai prestigioasă şcoală de artă din lume.

„Cum să te vrea ea? Eşti al meu!”

În primele zile, vorbeau câte opt ore şi nu înţelegeau când s-a făcut noapte. „M-am îndrăgostit de el în mediul online, unde am înţeles că suntem suflete gemene. A spus ce am aşteptat să aud toată viaţa. Mi-a zis: „Stop. Trebuie să mă rog lui Dumnezeu, să-i mulţumesc că te am”. Alexandru, care nu crede în Dumnezeu, a fost zguduit.

De trei luni sunt împreună şi totodată departe. Sunt geloşi, se tachinează şi îşi urmăresc fiecare mişcare din faţa webcam-urilor. Când Alex i-a povestit tânărului italian că o colegă i-a făcut avansuri, Francesco a exclamat: „Cum să te vrea ea? Eşti al meu!”. Se vor întâlni luna aceasta, când băiatul cu părul vâlvoi şi chip de copil va părăsi „Cizma” şi va veni în România: „Dacă va fi o relaţie fizică între noi, va fi semnul unei dăruiri totale, pentru că trupul e al sufletului”.

Francesco l-a făcut să-şi dorească să se destăinuie. A început să-i recreeze parfumul din cuvinte, prin poezie. Alexandru şi-a făcut curaj să le spună celor mai apropiaţi prieteni. Se aştepta să-l dezamăgească, dar majoritatea l-au acceptat călduros şi sincer. Părinţilor nu le-a spus pentru că „s-ar îngrozi”. Dacă relaţia lor la distanţă va rezista, vor să plece peste doi ani în Norvegia, pentru că „acolo sunt mai puţine prejudecăţi şi se pune accent pe competenţele noastre profesionale”.

Pe Alex îl tulbură mai mult gândul că Francesco va cunoaşte pe altcineva decât prejudecăţile celor din jur: „Majoritatea gay-ilor care apar la televizor sunt cei mai proşti exponenţi ai minorităţii. Până la urmă, printre cei mai luminaţi oameni din istorie au fost şi gay”. În România, ştie că niciodată nu va putea să-l ţină de mână pe italianul lui, frumos ca o pictură renascentistă. Noi nu putem vedea dincolo de ambalaj.

REPERE

Drepturi ale minorităţilor sexuale

• Prima fundaţie românească pentru apărarea drepturilor minorităţilor sexuale (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender): Accept România.
  
  
• Căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt permise în: Belgia, Canada, Olanda, Spania, statul american Massachusetts.
  
  
• Ţări care permit uniunile civile între persoane de acelaşi sex: Andorra, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Groenlanda, Islanda, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Slovenia, Suedia, Elveţia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, unele părţi din Argentina, Australia, Brazilia, Canada, Italia, Mexic şi SUA.
  
  
• Cuplurile de acelaşi sex pot adopta copii în: Andorra, Islanda, Olanda, Africa de Sud, Spania, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, unele părţi ale Australiei, Canadei şi SUA.
  
  
• Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex pot fi pedepsite cu moartea: Iran, Mauritania, Pakistan, Arabia Saudită, Sudan, Emiratele Arabe Unite, Yemen, unele părţi din Nigeria şi Somalia, Cecenia.
  
  
• În România, relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex sunt permise, dar nu există o lege care să permită uniunile maritale, căsătoriile sau adopţiile pentru aceste cupluri.

CITIŢI ŞI:
Căsătoria gay, acum şi în biserică

DEZBATERE EVZ: De ce nu-i tolerăm pe homosexuali?