Joi, 15 Decembrie 2011. 2012 vizualizări, 64 comentarii, 2 voturi
Biserica nu acceptă să oficieze o slujbă creştinescă obişnuită pentru artista Mălina Olinescu. Arhiepiscopia Bucurestilor a aprobat doar oficierea unei rândurili pentru sinucigaşi pentru Mălina Olinescu. Asta înseamnă că va avea parte de o ceremonie scurtă, cu un singur preot, în exteriorul capelei cimitirului \"Sfanta Vineri\".
„Ca răspuns la cererea doamnei Doina Spătaru, care a solicitat oficierea obişnuitei slujbe de înmormantare pentru artista Mălina Olinescu, precizăm că, din primele cercetări ale organismelor abilitate privind circumstanţele morţii Mălinei Olinescu rezultă că cea mai probabilă cauză a decesului artistei a fost sinuciderea. În plus, din relatările celor apropiaţi reiese că artista Malina Olinescu ar fi afirmat public de mai multe ori că intenţionează să se sinucidă, ceea ce denotă o atitudine necreştină", se arată într-un comunicat de presă al Patriarhiei Române.
Sinuciderea este un păcat condamnat de Biserica, iar canoanele nu permit oficierea slujbei de înmormântare pentru sinucigași, aceasta măsura având rol pedagogic, cu scopul prevenirii și descurajării unor astfel de cazuri.
Se va face altă slujbă, dacă se dovedește că nu s-a sinucis
Patriarhia a precizat ca daca, in urma cercetarilor se va dovedi o alta cauza a mortii Malinei Olinescu, atunci slujba oficiata acum pe scurt se va completa cu celelalte parti ale slujbei de înmormântare obisnuite.
Înmormântarea Mălinei Olinescu, care trebuia sa aiba loc azi a fost amânata pentru vineri, după ce familia a cerut ca artista să fie înmormântată creştineşte, pentru că nu s-a sinucis.
Citiţi mai multe informaţii în categoria dedicată Mălinei Olinescu.
Spune-ţi părerea!
eu cred ca ea a servit o tarie un coniac, sa certat cu mafiotul ei si sa aruncat intrun moment de ratacire sunt multe dedesupturi cred ca se stie mai mult dar sebi mafiotul nu spune tot. ar trebui incins un pic de organele in drept
Domnule ”profesor”,invata sa scrii!
si pe mine ma doare sufletul cand vad si citesc mesaje cu mari greseli de ortografie si punctuatie.Dumnezeu va avea grija de sufletul Malinei.
soulsaver.ro
Mi-a placut comentariul \"act de nesabuinta si disperare'..Multumesc !
Totusi, vreau sa fac si eu un comentariu aici si sa le spun SINUCIGASILOR DIN ROMANIA sau celor care au de gand sa faca acest act ca, dupa mine, solutia evitarii unei asemenea decizii este un somn bun.....Vor disparea problemele peste noapte? NU..dar, a doua zi, viata poate fi privita print-o noua perspectiva.
Toti au probleme dar ceea ce e astazi important maine poate fi insignifiant.Sa te sinucizi pentru un barbat? Nu as face asta nici daca ar fi din AUR.
eh da pentru un barbat de platina cu phu.la de diamant si coayele din rubine?
Scumpo...\"niciodata sa nu spui niciodata \"...Si crede-ma,e perfect adevarat...
Daca vine un vierme in sutana sa cante si sa recite basme traditionale evreiesti din epoca bronzului e de ochii lumii adica a prostanilor mancatori de dumnezeu,pe care il papa cuminti cu lingurita la impartasanie,important e ceea ce spun despre artista prietenii nu scarbele astea de legionari potentiali care sunt popii,ba da prosti pot fi oamenii la noi sa puna pret pe spurcatii astia care zic sa faci ce a zis cristos dar ii doare in rect sa aplice ceea ce a spus isus
PREOTIMEA DACA E PLATITA GRAS FACE SLUJBA SI LUI DRACUL ASA CA FAMILIA ACESTEI FAMILII TREBUIA SA SCOATA BANUL SI ERA TOTUL OK
EU SUNT FIICA DIAVOLULUI !
Spre deosebire de animalele necuvântătoare, care se călăuzesc după nevoile şi instinctele lor, omul este înzestrat cu minte, sentimente şi voinţă liberă prin care poate să-şi depăşească necesitatea biologică şi să lucreze ca persoană stăpână asupra sa însăşi şi asupra vieţii sale.
Astfel, el este în măsură să cunoască şi să se integreze în rostul şi sensul suprem al vieţii sau să refuze această cunoaştere şi să-şi trăiască viaţa după cum doreşte. Faptul că omul îşi poate determina viaţa în mod liber sau chiar să şi-o sfârşească în mod voit, îi conferă o imensă responsabilitate în raport cu existenţa însăşi.
În decursul istoriei omenirii au existat permanent persoane care au ales să-şi sfârşească viaţa în virtutea acestei libertăţi din diverse cauze sau motive mai mult sau mai puţin determinante. Astfel, de la concepte filosofice suicidale elaborate cu mare migală (gen exemplul lui Socrate sau cazul Kirilov, din romanul dostoievskian Demonii), trecând prin dezamăgiri de tot felul datorită dificultăţilor vieţii şi până la sinucideri patologice datorate unor boli psihice, societatea umană a fost confruntată constant cu asemenea situaţii în care omul alege moartea în locul vieţii.
Din punctul de vedere al spiritualităţii creştine, sinuciderea este, evident, un mare păcat, cel mai mare şi mai grav din câte pot exista, căci dacă în cazul celorlalte păcate există întotdeauna posibilitatea întoarcerii şi a refacerii vieţii, datorită milei lui Dumnezeu şi a capacităţii omului de schimbare, în cazul sinuciderii această posibilitate nu mai există.
Gravitatea acestui păcat stă tocmai în faptul că sinucigaşul renunţă de bunăvoie tocmai la şansa pocăinţei şi, spre nefericirea lui, la iubirea lui Dumnezeu care stă la baza existenţei. De aceea, sinuciderea nu intră în nici o categorie de păcate pentru nu poate fi clasificat sau comparat cu nimic din câte este omul în stare să facă.
Sinuciderea este sfidarea cea mai grosolană pe care omul o aduce lui Dumnezeu şi sensului creator al existenţei. Viaţa este darul cel mai de preţ pe care Stăpânul universului l-a făcut omului din cea mai profundă iubire, pentru ca acesta să se poată bucura plenar şi să atingă fericirea supremă a veşniciei.
A respinge un dar, care ni s-a făcut cu dragoste spre binele nostru, este cea mai mare umilinţă la care îl supunem pe dăruitor şi semnul supremei răutăţi. A prefera moartea şi consecinţele sale în locul vieţii şi a bucuriilor sale, chiar dacă acestea vin uneori cu greu, este nu numai o imensă nesăbuinţă din partea unui om cu judecată, dar şi trăsătura profundă a nefericirii şi a eşecului.
Sinucigaşul prin actul său nefericit i se substituie lui Dumnezeu şi se crede el stăpânul vieţii şi al morţii, delimitându-se total de condiţia sa în raport cu existenţa (Kirilov). Acesta este păcatul împotriva Duhului Sfânt despre care Hristos a spus că nu se va ierta nici în veacul acesta nici în cel viitor (Matei 12, 32), tocmai pentru faptul că nu mai există pocăinţă, producând revoltă împotriva lui Dumnezeu cu puternice antecedente demonice.
De aceea moartea sinucigaşilor este cea mai tristă dintre toate morţile posibile, neputând fi egalată nici măcar de marile genociduri criminale şi catastrofe ale umanităţii.
Tratatul de morală creştină a profesorului grec Georgios Mantzaridis prezintă sinuciderea ca cel mai josnic act al naturii umane, care dovedeşte \"egoism şi meschinărie\", în opoziţie cu jertfa de sine, semn de iubire supremă care înnobilează firea.
Actul suicidal are, însă, şi diverse cauze sociale cu implicaţii majore, determinând o largă responsabilizare morală a tuturor membrilor comunităţii.
\"Când omul se înstrăinează de Dumnezeu şi de semenii lui, se înstrăinează de viaţă şi de sensul ei. Dar astfel devine prizonierul propriului ego şi poate ajunge până la sinucidere... În general, coeficientul sinuciderilor premeditate este foarte mic.
În covârşitoarea lor majoritate, sinuciderile sau încercările nereuşite de sinucidere se datorează unor stări psihice rele pasagere sau unor impasuri şi urmăresc să transmită prin dramatismul lor implorarea ajutorului şi a sprijinului.
De aceea, de regulă, lasă deschise toate posibilităţile acordării de ajutor din partea celorlalţi\"(G. Mantzaridis, Morala creştină, p. 496).
Dar cele mai grele consecinţe sinuciderea le are la nivelul spiritual al persoanei. \"Ca faptă a deznădejdii sinuciderea dovedeşte şi necredinţă. Punându-şi capăt vieţii, omul neagă lui Dumnezeu însuşirea de Domn şi manifestă necredinţă faţă de iubirea Lui şi purtarea Lui de grijă. Creştinul adevărat crede că Dumnezeu îi poartă de grijă şi că nu îngăduie să fie ispitit mai mult decât poate. Nu doar că îl poate izbăvi din orice rău venit asupra sa, dar îl poate şi ajuta să îl înfrunte pe acesta pentru folosul său real şi veşnic\"(Ibidem, p. 497).
De aceea, Biserica Ortodoxă, dincolo de orice insensibilitate şi prejudecată, nu poate săvârşi slujba înmormântării pentru sinucigaşi, cu excepţia celor bolnavi psihic, dintr-un motiv de logică a credinţei: la înmormântare noi ne rugăm pentru \"robul lui Dumnezeu adormit în dreapta credinţă şi în nădejdea învierii\", iar sinucigaşul prin gestul său tocmai a renunţat la această calitate, devenind rob al deznădejdii, care nu moare, nicidecum, în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, el însuşi respingând astfel înmormântarea creştinească.
Mintea şi inima omenească sunt universuri tainice în care se ascund posibilităţi şi puteri nebănuite. Uneori, datorită poverilor vieţii, în ele se declanşează mişcări uriaşe ale forţelor iraţionale, care-l fac pe om capabil de orice faptă necugetată a cărei urmări nu mai pot fi reparate. Îndemnul Mântuitorului Hristos şi a Sfinţilor Părinţi spre rugăciune neîncetată trebuie receptat ca o terapie eficientă de curăţire a minţii şi a inimii, a unirii celor două şi a stăpânirii lor prin voinţa raţională pusă în slujba iubirii lui Dumnezeu, pentru ca cele două să nu fie deturnate de la rostul lor şi s-o ia razna.
Părintele Timothei Kilifis spune că viaţa este o \"junglă\", care implică o luptă continuă cu greutăţile şi ispitele de tot felul, iar datoria omului este de a lupta. \"Cei care spun că sinuciderea este o dovadă de curaj, cred că sunt oameni nebuni…
Curaj însemnă să te lupţi din toate puterile cu realitatea deosebit de împovărătoare din jur.
De altfel, numai astfel se formează personalitatea omului.
Restul este vorbă în vânt.
Atunci când nu este rezultatul unei boli psihice, sinuciderea este cea mai mare dovadă de laşitate…
Tinerii sunt construiţi pentru eroism, nu pentru autodistrugere şi sinucidere. Tânărul normal luptă până la capăt şi, fără îndoială, el va triumfa.
Marile greutăţi şi furtuni arată cine sunt marii oameni. Şi nu uitaţi că în mijlocul celei mai cumplite furtuni, căpitan alături de voi în corabia vieţii, poate fi atotputernicul Hristos.
Cu un asemenea echipaj nu veţi ajunge niciodată la sinucidere\"
(T. Kilifis, Tinereţe curată, tinereţe frumoasă, p. 112-113).
PREOTII SANT NISTE PROFITORI NOTORII, DE CE LA MADALINA MANOLE AU FACUT SLUJBA OBIJNUITA SI LA ACEASTA FEMEIE NU? SINGURUL RASPUNS ESTE CA PENTRU MADALINA MANOLE S-AU DAT BANI MULTI IAR PENTRU ACEASTA FEMEIE NU
asa sunt eu imbeciil si nesimtit!
NICI LA MADALINA MANOLE SINUCIGASA,PREOTII NU AU TINUT SLUJBA DE IMNORMINTARE !
NU MA BAGATI IN SEAMA SUNT NESIMTIT!
Preotii sunt oameni si, ca oameni, pot gresi.Dar harul lucreaza indiferent de pacatele preotului.Pt sinucigasi NU SE FACE SLUJBA.
religie=cancer mental. Islam=nazi=crestinism=capitalims=budism=KKK=vegan=comunism etc
sunt doare doctrine si ideologii. Unele mai idioate ca altele
Ateu=dihor si asta ca dihorul moare !
Ateul s-a nascut dar s-a nascut degeaba!
Ateu=animal imvoluat din maimuta cea fara de minte!
Ateu= zero barat !
ateule, \"imvolutia\" poate avea sens pentru tine, atat.
a involua, cu n, nu cu m, inseamna altceva fata de ceea ce ai fost tu instruit.
oricum, sunt sigur ca ti-e prea greu sa pricepi, semidoctule!
Religia este o carje pentru mintea slaba
mintea ta ne-slaba trebuie sa fie vida din moment ce ai scos din tine o semenea timpenie!
Daca nu intelegi sensul vietii esti de plans.Dumnezeu sa te lumineze sa gasesti calea Vietii Vesnice.Amin
Aiureli tupeiste. Pai daca nu a fost o CRESTINA PRACTICANTA ce rost au incantatiile unui preot ? Slujba aia funerara nu ajuta cu nimic unui mort. Nu va mai imbatati cu apa rece oameni buni ! CUM ITI ASTERNI ASA DORMI.
Inteleg durerea familiei si prietenilor, dar era mult mai bine sa fi actionat din timp cu Malina, cit era in viata. Ajutata sa treaca peste momentele depresive, apoi daca relatia cu Sebastian era una violenta...unde era prietenul din copilarie, Calin Geambasu atunci ??? De ce nu i-a pus mina in git ticalosului ? Sunt inutile acum gesturile disperate.
Omul dupa ce moare e prea tirziu sa mai faci slujbe si pomelnici. Astea sunt date de canoanele bisericesti de legile omenesti. Nu exista nici o sansa de salvare dupa ce omul moare ! Nu fiti copii la minte !
„Iată Eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul [....] Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte. Ţi-am pus Eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. \" (Deut. XXX, 15,19)
Mintea şi inima omenească sunt universuri tainice în care se ascund posibilităţi şi puteri nebănuite. Uneori, datorită poverilor vieţii, în ele se declanşează mişcări uriaşe ale unor forţe iraţionale, care-l fac pe om capabil de fapte necugetate ale căror urmări nu mai pot fi reparate.
De-a lungul timpului actele de sinucidere au şocat fie prin brutalitatea cu care au fost comise, fie prin cauzele, uneori absurde, ce le-au determinat. Niciodata omenirea nu a putut înţelege pe deplin actele de sinucidere, arătând în mod aproape constant dezaprobare, dispreţ, teamă, milă sau indiferenţă faţă de acestea.
Unii oameni văd în actul sinuciderii unica şansă de a scăpa angoasa vieţii în care suntem prinşi cu toţii şi de care, cred ei, ne poate elibera doar moartea, văzută ca trecere într-o stare asemănătoare celei de nefiinţă. Pentru aceştia viaţa nu este decât un lung şir de suferinţă şi dezamăgiri, iar moartea pare singurul refugiu
Sinuciderea este o problemă socială gravă la nivel mondial, ea reprezentând o cauză importantă de mortalitate generală.
În România post-decembristă, flagelul suicidului a cuprins cu o repeziciune de neînchipuit poporul nostru creştin-ortodox. Din nefericire pentru viitorul neamului nostru, în ultima vreme, cazurile de suprimare a propriei vieţi s-au înregistrat cu precădere în rândurile copiilor şi tinerilor.
Sinuciderea adolescenţilor este un fenomen în creştere, un fenomen tragic, şi constituie a doua cauză a mortalităţii tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, ţinând cont numai de sinuciderile declarate oficial. Suicidul în rândul adolescenţilor denotă prezenţa unei nelinişti profunde, este un strigăt de suferinţă, de disperare şi de ajutor. Dificultatea de a face faţă dezamăgirilor, conflictelor, golului interior, spiritual, lipsei de idealuri şi de planuri în viaţă, îi determină pe unii tineri să perceapă viaţa ca insuportabilă.
Lipsa de comunicare, gândul că nimeni nu-l înţelege, eşecurile îl izolează pe tânăr şi mai mult de societate şi realitate. Instinctul agresiv creşte, iar instinctul de moarte ajunge şi el la o dezvoltare maximă. Aici intervine momentul în care decade moral, în care vrea ca totul să se termine. Toate aceste persoane sunt coplesite de disperare. Şi pentru că nu întrevăd altă soluţie, suicidul devine soluţia pentru toată suferinţa lor.
Factorii care determină tentativa de sinucidere în rîndul adolescenţilor sînt: depresia, impulsivitatea, furia, supărarea, frustrările, anxietăţile, consumul de alcool şi drogurile.
Iată câteva statistici tragice:
la nivel mondial, se sinucid cca 500.000 de persoane pe an;
aproximativ 5.000 de persoane se sinucid în fiecare zi;
peste 800 de tentative de sinucidere la copii în fiecare an;
în anul 2005 s-au sinucis 2913, iar în anul 2006 şi-au luat viaţa 3187 de români;
numărul deceselor prin suicid este de patru ori mai mare în cazul bărbaţilor decât în cel al femeilor;
cei mai mulţi sinucigasi sunt bărbaţi, cu vârste cuprinse între 41 şi 50 de ani;
sinuciderea constituie a treia cauză a mortalităţii ( prima fiind accidentele rutiere );
în Capitală, în anul 2006, s-au înregistrat 256 de sinucideri;
în Franţa sunt aproximativ 12.000 de sinucideri pe an, adica mai mult de o sinucidere pe oră!!;
din punctul de vedere al statutului social, nu există nici o clasă care să fie absolvită de fenomen : îşi pun capăt zilelor şi săracii, şi bogatii;
conform specialiştilor, anul 2007 ar putea fi un an record la sinucideri în ţara noastră.( Surse: IML, Ziarul ZIUA,Nr. 3957 din 16 iunie 2007, Psychology Study Group )
Noi creştinii, ştim că viaţa este darul cel mai de preţ pe care Dumnezeu, Stăpânul universului l-a făcut omului din cea mai profundă iubire, pentru ca acesta să se poată bucura deplin şi să atingă fericirea supremă a veşniciei. A respinge acest dar, care ni s-a făcut cu dragoste spre binele nostru, este cea mai mare umilinţă la care îl supunem pe dăruitor şi semnul supremei răutăţi. A prefera moartea şi consecinţele sale în locul vieţii şi a bucuriilor sale, chiar dacă acestea vin uneori cu greu, este nu numai o imensă nesăbuinţă din partea unui om cu judecată, dar şi trăsătura profundă a nefericirii şi a eşecului.
Lăsând la o parte cazurile, extrem de numeroase ce-i drept, de sinucideri datorate unor cauze de natură psihică, Biserica Ortodoxă consideră sinuciderea un păcat capital şi nu-i admite nici o justificare. Nimeni nu are dreptul de a-şi curma viaţa pentru că Însuşi Dumnezeu, Izvorul vieţii, o interzice. Credinciosul trebuie să accepte această poruncă dumnezeiască in mod definitiv şi, totodată, să i se supună.
Sinuciderea este condamnată şi de conştiinţa umană comună. Ea poate fi definită ca acţiunea de suprimare a propriei vieţi pentru eliberarea de o nenorocire pe care nu ai curajul sau puterea să o suporţi. Acest act este blamabil deoarece încalcă porunca divină : să nu ucizi! Dacă Dumnezeu ne dă viaţă, El este singurul îndreptăţit să ne-o ia.
Astfel, în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament citim că siniciderea nu a fost niciodată îngăduită (a se vedea Judecători IX, 54 - 57 - sinuciderea lui Abimelec; I Regi XXXI, 4- 6 - sinuciderea lui Saul; 2 Samuel XVII,23 - sinuciderea lui Ahitofel; I Regi XVI, 18 - sinuciderea lui Zimri; Matei XXVII, 5 şi Fapte I, 18 - sinuciderea lui Iuda ).
În Noul Testament citim despre suicidul lui Iuda, survenit în urma vânzării Fiului lui Dumnezeu şi deznădejdii în care a căzut. La Sfinţii Părinţi ai Bisericii aflăm aceeaşi învăţătură conform căreia păcatul sinuciderii este de neiertat. In literatura patristică, sinuciderea este înfăţişată ca păcat mai mare decât omorul, iar Biserica nu săvârşeşte sinucigaşilor slujba înmormântării, cu excepţia cazurilor de bolnavi psihici.
Pentru un ortodox sinuciderea este, evident, un mare păcat, cel mai mare şi mai grav din câte pot exista, căci dacă în cazul celorlalte păcate există întotdeauna posibilitatea întoarcerii şi a refacerii vieţii, datorită milei lui Dumnezeu şi a capacităţii omului de schimbare, în cazul sinuciderii această posibilitate nu mai există.
Gravitatea acestui păcat constă tocmai în faptul că sinucigaşul renunţă de bunăvoie tocmai la şansa pocăinţei şi, spre nefericirea lui, la iubirea lui Dumnezeu care stă la baza existenţei. Suicidul este, dacă se poate spune aşa, apogeul disperării, punctul maxim în care putem ajunge să săvârsim un păcat împotriva\" templului Duhului Sfânt \", atentând la darul sacru al vieţii. Aşa cum nu ne-am ales momentul naşterii, în mod firesc, nu avem dreptul de a dispune de un moment anume al sfârşitului nostru. Dumnezeu cunoaşte ceea ce noi nu putem vedea, El singur ştie ce e mai bine pentru a ajunge la desăvârşire, scopul pe care nu ar trebui să-l pierdem din vedere.
Sinucigaşul prin actul său nefericit i se substituie lui Dumnezeu şi se crede el stăpânul vieţii şi al morţii. Acesta este păcatul împotriva Duhului Sfânt despre care Hristos a spus că nu se va ierta nici în veacul acesta nici în cel viitor (Matei XII, 32), tocmai pentru faptul că nu mai există pocăinţă, producând revoltă împotriva lui Dumnezeu. De aceea moartea sinucigaşilor este cea mai tristă dintre toate morţile posibile. Este un drum fără speranţă către Valea Plângerii....
Din punct de vedere creştin, sinuciderea nu este doar consecinţa unei stări de nefericire datorată unor suferinţe profunde, ci şi consecinta unei extrem de apăsătoare stări de păcătoşenie. Iar păcatul perverteşte, degradează cunoaşterea.
Regretatul Părinte Galeriu spunea: \"Când faci abstracţie de Dumnezeu nu ai altă alternativă decât neantul\". Iar sfântul Nicolae Velimirovici zice: \"Fără Hristos, totul este întuneric şi nebunie\". Când nu-L căutăm pe Dumnezeu ne simţim dezrădăcinaţi, uscaţi, trişti şi goi. O lume care se depărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu, o lume care nu se raportează la Hristos este în agonie, în suferinţă, în boală, în pragul sinuciderii şi în umbra morţii.
Ca faptă a deznădejdii, sinuciderea dovedeşte şi necredinţă. Punându-şi capăt vietii, omul neagă întreaga existenţă, refuză realitatea, îi neagă lui Dumnezeu însuşirea de Domn, manifestă necredinţă faţă de iubirea Lui şi purtarea Lui de grija. Într-un cuvânt, neagă totul.
Disperarea vine din înstrăinarea de Dumnezeu. Pentru că dacă duci o viaţă în Hristos nu poţi ajunge să te sinucizi. Nu poţi ajunge la deprimare. Sau, dacă ai gânduri de deprimare, te lupţi cu ele. Te aştepţi să vină gânduri de deprimare, dar nu ţi-e teamă de ele.
Adică ştii că vor veni, crezi că Hristos te va ajuta să le depăşeşti. Dar unii oameni ajung la sinucidere mai ales din cauza necredinţei, a mândriei, a deznădejdii, a fricii, a răzbunării şi a lipsei unui duhovnic bun.
Spre deosebire de disperarea sinucigaşului, starea creştinului aflat în suferinţă este plină de bucurie, speranţă, evlavie şi lacrimi de iubire.
Cărţile liturgice ale Bisericii sunt pline de asemenea experiente şi exprimări. Ele amintesc, de asemenea, cuvântul lui Hristos către Sfântul Siluan Athonitul: \"Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui\".
Este aceeaşi trăire, cu o expresie diferită însă.
Creştinul adevărat crede că Dumnezeu îi poartă de grijă şi că nu îngăduie să fie ispitit \"mai mult decât poate\". Nu doar ca îl poate izbăvi din orice rău venit asupra sa, dar îl poate şi ajuta să îl înfrunte pe acesta pentru folosul său real şi veşnic.
Indiferent însă cât de multe cunoştinţe am avea în psihologie, medicină, sociologie sau teologie, realitatea este crudă : din ce în ce mai mulţi oameni se sinucid. Dincolo de toate explicaţiile pertinente, dincolo de cauze, motive, statistici sau analize, o tăcere adâncă şi o tristeţe dureroasă se aşterne în înimile noastre când auzim, din ce în ce mai des, de sinucideri. Încă o persoană care nu şi-a găsit sensul, încă un om care a încetat să lupte, încă un semen înfrânt pe drumul vieţii...
Oricât am încerca să înţelegem suferinţa acestor oameni poate că nu vom putea să o facem niciodată pe deplin.
Cu toate acestea, sinuciderea este o tragedie ce ne implică pe fiecare dintre noi ca mădulare ale unui singur Trup: Biserica lui Hristos. Este important de ştiut că nu este niciodată prea târziu să intervenim. Şi putem să o facem.
Putem să ne rugăm pentru ei, putem să îi ascultăm, putem să le spunem că atunci când pare că nu-ţi mai rămâne nicio speranţă, atunci când nu-ţi mai rămâne nimic, nicio urmă de iubire, niciun lucru de care să te agăţi, nicio rază de lumină, atunci când cauţi cu disperare un semn în care să crezi şi nu reuşeşti să-l găseşti, trebuie să ştii că nu e totul pierdut, trebuie să ştii că totuşi mai există o şansă : HRISTOS!
Şi, aşa cum frumos spune părintele Arsenie Papacioc : „ Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică. Dumnezeu să trăiască în tine şi când eşti un păcătos, adică să nu te laşi pierdut de Dumnezeu.\"
Sinuciderea este deci şi drama noastră, nu doar a lor. Şi cu siguranţă că ţine nu numai de Dumnezeu ci şi de noi toţi să schimbăm situaţia, să schimbăm lumea, şi nu o putem face altfel decât schimbându-ne mai întâi pe noi înşine şi apoi poate că vom putea să-i schimbăm şi pe ceilalţi.
În orice caz, este momentul să încercăm fiecare să fim mai apropiaţi de semenii noştri, este timpul să ieşim din universul nostru îngust şi egoist, care ne înstrăinează de cei de lângă noi şi pe ei de noi. Destinul lor depinde de noi şi al nostru de ei, iar al lumii de noi toţi.....
Prot. Victor Mihalachi
Toti care condamnati Biserica vorbiti tampenii. Normal ca pentru o persoana care s-a sinucis, nu poti sa spui aceleasi cuvinte, caci ai fi ipocrit stiind ce persoana aceea a facut, deci tii o slujba, si-ti alegi cu grija cuvintele. Nu te rogi pentru iertarea pacatelor, daca omul a facut un pacat impotriva Duhului Sfant, cum e pacatul sinuciderii, ci te rogi ca Dumnezeu sa aiba mila de ea.
Exista anumite cantari, pentru iertarea pacatelor, acelea nu le poti spune, caci e o sfidare ca tu sa ceri asta lui Dumnezeu, stiind ca persoana decedata a comis cel mai grav pacat. De aceea preotul trebuie sa stie in ce conditii a murit, ca sa stie ce randuiala sa-i faca, nu ca n-ar dori sa se roage pentru ea si sa o inmormanteze.
si de ce ma rog sa nu te ierti pt. iertarea pacatelor?
In final, cu ce o afecteaza daca e o slujba religioasa scurta de ex. de 1/2 ora (ca in toata lumea, de altfel), fata de una de ore in sir de lalaieli, specifice la popii ortodocsi? Plus de asta, pentru o inmormantare e mult mai decent si sobru cu un singur preot, decat un sobor de barbosi care sa se lalaie ore in sir (nu mai spun, mai ieftin, ca toti se vor alinia dupa un plic de \"donatie\" consistent). Chiar mai crede cineva ca tipa ajunge mai repede in Rai daca ii canta mai multi barbosi pe mai multi euroi la inmormantare? Spre deosebire de BOR, Dumnezeu nu judeca omul dupa grosimea plicului...
Parpanghele bine ai zis-o. Ne-om trezi vreodata din prostia asta sa incheiem cu datul banilor la popi. Si mai e nebunia sa fie cat mai multi la inmormantare....parca asa, vb ta, te duci in rai ca ai plicul mai gros.
Ticalosia bisericii nu are margini. Pentru mort nu conteaza, ca doar nu ajunge in rai sau iad pt. ca a dat sau n-a dat un popa cu cadelnita. Dar pentru ca familia si-ar dori o inmormantare \"crestineasca\" biserica ar putea sa-si faca pomana cu o slujba; din pacate biserica are oameni cu principii, nu oameni cu suflet.
Oameni cu principii care din cind in cind mai toarna le secu, si-o mai trag unul altuia pe la spate sau mai sunt tentatati de pedofilie...
Oameni cu principii care din cind in cind mai toarna le secu, si-o mai trag unul altuia pe la spate sau mai sunt tentatati de pedofilie... asa cum suntem noi curlangiii de la cernea-asur-accept.... cite un viol acolo,cite o pedofilie......ca vorba aia ,dulce este rahatul scos din rect si lins direct de pe penis,da sodomie-sodomie,da pina cind?! mau treaca si cite o pornografie cu bebelusi si o pedofilie si un scarificiu uman urmat de o orgie totala..........
biserica sa faca asa cum vreau eu!
pai ce ,politia nu face cum vreau eu?
justitia nu face cum vreau eu?
semnat Cuviosul Kanalie,adica placinta pisacila jr. !
Cuviosule, de ce imi folosesti nick-ul? si inca fara sa ai ceva de spus ...
Cuviosul Kanalie-nick ce-mi apartine doar mie din moment ce l-am cumparat................ acum am spus si eu ceva!
pastilele de somn antidepresive au diferite reactii adverse intre care halucinatiile si depresia respiratorie. si o cafea te poate duce la un accident daca te agita si o pastila de somn la fel daca iti creaza o stare de letargie si neatentie.
nu a fost accident, calin a ucis-o. E clar ca buna ziua. Doar anchetatorii tre sa il acuze ca se da singur de gol.
Biserica Ortodoxă condamnă sinuciderea ca fiind un păcat greu şi nu admite, pentru cei care-şi iau viaţa, oficierea obişnuitei slujbe de înmormântare. Cu toate acestea, din motive de ordin pastoral, pentru consolarea familiilor îndurerate se oficiază o rânduială specială de înhumare.
„Nu se face slujba înmormântării obişnuită, ci o slujbă redusă. Nu se ţin cuvântări, deoarece nu ai ce să spui despre viaţa celui care a murit, ci poţi doar să-ţi exprimi regretul şi compasiunea faţă de cei rămaşi, iar lucrul acesta se poate face. De asemenea, sunt reduse din alcătuirea aceasta liturgică foarte amplă care este o slujbă pascală toate aceste cântări pascale şi se citesc din Evanghelii, se pot intona anumite cântări, însă slujba ca atare nu poate fi săvârşită.
Se poate trage o dată clopotul pentru adunare, iar la adunarea aceasta se poate citi o pericopă evanghelică, o pericopă din Apostol. Pe drum, dacă se fac opriri, se poate citi din pericopele evanghelice de la 'stâlpi' care sunt foarte multe. Toate acestea se fac numai pentru credincioşii rămaşi, pentru mângâierea lor\", a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, după cum ne informează TRINITAS TV.
Păcatul sinuciderii este unul dintre cele trei păcate cunoscute în Evanghelii şi în Tradiţia Bisericii sub denumirea de „păcate împotriva Duhului Sfânt\", adică necredinţa, ura şi deznădejdea. Toate acestea sunt expresia refuzului deliberat al comuniunii cu Dumnezeu, sinuciderea fiind înţeleasă de Părinţii Bisericii ca necredinţă şi deznădejde asumate.
„Avem porunca foarte precisă în Decalog 'Să nu ucizi!'. Cu alte cuvinte, să nu ucizi nici viaţa semenului tău, iar pe de altă parte, să nu atentezi la propria ta viaţă încât să o faci să nu mai existe. Dat fiind faptul că nu noi suntem cei care ne-am dat viaţa, ci Dumnezeu Însuşi este Cel Care ne-a dat-o. El ne-o dă şi o ia atunci când crede de cuviinţă El în planul Lui etern. Prin urmare, nu pot dispune de bunul altuia. Pe baza acestui raţionament s-a tras concluzia că atâta vreme cât tu atentezi la bunul altuia consecinţa este pe măsură. Iar viaţa este bunul lui Dumnezeu.
Nu putem atenta la bunul lui Dumnezeu. Atâta vreme cât tu Îl percepi pe Dumnezeu ca Realitate vie în viaţa ta lucrurile se schimbă completamente. Atâta vreme cât pentru tine Dumnezeu este o abstracţiune la care faci referinţă în anumite momente, abstracţiune care îţi dă satisfacţii mai degrabă intelectuale, tu nu te găseşti în comuniune cu Cel Care este prin excelenţă Viaţă şi Viaţă eternă. Tu nu te găseşti în comuniune cu Cel Care poate să-ţi dea putere în momentele în care simţi că limitele biologice se impun foarte categoric şi foarte dur. Noi ştim, din nefericire, că omul postmodern a făcut o adevărată profesiune de credinţă din a nu crede\", a spus Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Un rol important în redresarea vieţii spirituale a omului deznădăjduit îl are duhovnicul, cel care îi aduce înainte exemplul iubirii şi Sensul adevărat al existenţei, pe Iisus Hristos: „În momentul în care tu te-ai ancorat în Dumnezeu ai în faţă posibilitatea unor tipuri de succese care îţi dau satisfacţie, putere şi care te entuziasmează.
De aceea, spun că una din cauzele fundamentale ale sinuciderii o constituie, aş zice, lipsa sentimentelor de comuniune cu persoane care sunt de nivelul tău, cu care poţi comunica şi cu care poţi fi în comuniune, şi lipsa de comuniune cu Dumnezeu Însuşi, acest Noian de Viaţă, de putere, în care ne resursăm de fiecare dată când simţim că rezervele noastre simple omeneşti sunt epuizate. Este o criză a lumii moderne şi a necredinţei acestei lumi, cu tot ceea ce decurge din această necredinţă\", a mai precizat Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă.
Deşi Biserica nu are slujbe pentru cei care l-au refuzat pe Dumnezeu luându-şi viaţa, totuşi, în Ziua Pogorârii Duhului Sfânt, în cadrul Vecerniei speciale care se oficiază după Sfânta Liturghie, Părinţii au rânduit să se citească o rugăciune în care sunt pomeniţi şi sinucigaşii.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie
Curios lucru, ca pentru ucigasi nu exista regula asta... Dumnezeu sa-i ierte....
bine punctat!
bine punctat!
ca ucigasii pot sa se pocaiasca ,adica sa le para sincer rau de crima comisa si pot sa-si mintuiasca sufletul de aceasta fapta groaznica,facind canonul care se da ucigasilor:
-ucigasul cu buna stiinta nu se impartaseste 25 de ani;
-ucigasul de parinti nu se impartaseste 30 de ani;
- ucigasul fara voie nu se impartaseste 10 ani.
si apoi poate sa mearga in Rai,daca respecta cu sfintenie cele 10 porunci ale lui Dumnezeu!
Asa, si cat a luat David ca l-a ucis pe Goliat .. aaa .. zero? Bun, ala nu era crestin, luam pe altcineva .. Stefan Cel Mare si (no shit) Sfant.. pai la cati turci a omorat, la cati boieri a \"taiat\" inmultit cu 25, nici in ziua de azi nu se mai impartasea.
Noapai prietene, vezi ca sunt legi pentru dulai, si legi pentru catei. Ce zici tu sunt legile pentru catei. Daca merg in armata si catapesc vreo 20 din tabara adversa, primesc decoratie, nici vorba de 1000 de ai de suspendare religioasa.
\"Noapai prietene\".....asa cum ti-am mai spus taranoiule,atunci cind postezi,da-ti saua jos din spate,vacarule!
aici sigur ai fo porcaru' catunului...........
oricum prostia la americani are de acum un nick=American=shit
Looks like the symbol over substance is what matters for most people.With all due respect, but without the Bible, there is no divine guidance.The Church is not the building, but the community of believers, the congregation . Salvation is through Christ alone, by grace alone, through faith alone.Once you die without Christ, there is no hope anymore.Your place of eternity is sealed. That's why ladies and gentlemen of the eastern ortodox faith it is important to understand the principle of Sola Scriptura The way we live our life, in obedience or not to Gods laws, has and will have eternal conseqwencess.May God have mercy on us all!
merry xmas, jew!
Prostoevski! is this a name or an attribute of yours? how can one be a christian without Christ, without his gospel? a soul imprison by ignorance, it is a great thing to waste
Si tu, Brutus? haaahhhhhhh
Inca o dovada de tembelism a bisericii.. daca familia decedatului vrea slujba, facet-i slujba, rolul ritual al slujbei e doar sa-i ajute pe cei din jurul decedatului sa treaca peste problema, nici vorba sa faciliteze pe decedat sa treaca de interviul pentru viza de rai. Oricum, ce stiu barbosii cu cruce si gamalie pe cap? Ei aplica ad literam (scuzati-mi greaca) niste \"canoane\" vechi de mii de ani. Pe care le \"reaseaza\" dupa cum bate vantul.
Ca sa te sinucizi iti trebuie curaj si demitate.. lasii nu se sinucid.
la noi la secta in america,impaiem mortii si dansam cu ei in timp ce li se face slujba de incinerare,apoi ii aruncam in foc la fel ca pe gunoaie si apoi pina cenusa lor in ladita pisicii ca sa urineze in ea.
Du-te ba deaicea cu secta ta. Ca nu toti cei care nu-s habotnici si nu asculta de barbosi is \"sectanti\". Si by the way, denumirea de secta apartine ortodocsilor/catolicilor, in latina inseamna \"cei care urmeaza pe cineva\". Ce spui tu e ce ti-a spus popa local, mai puteai adauga niste detalii colorate. Probabil n-ai participat la alt ritual de inmormantare decat cel ortodox. Daca ai fi vazut si altele, aveai o mintte mai deschisa.
\"Noapai prietene\".....asa cum ti-am mai spus taranoiule,atunci cind postezi,da-ti saua jos din spate,vacarule!
aici sigur ai fo porcaru' catunului...........
oricum prostia la americani are de acum un nick=American=shit
Si cel care este betiv spre exemplu se sinucide cu fiecare zi. Intr-o zi vine ziua si moare. Acesta de ce nu s-a sinucis???
Biserica cum ajuta acesti oameni sa ii scape de la sinucidere? Preotul nu vine la om acasa decat il platesti sa vina. De ce nu vine si interesat de soarta omului?
Pacat de sufletul ei, nimeni nu a ajutat-o nici macar biesrica. Cum era sa se indrepte catre biserica daca ea era bolnava cu capul? Sa cred ca este mai bine un betiv, care toata viata a facut numai rele celor din jur.
Hai ma Ana ce naiba o tot dai cu betivul.....de obicei betivii nu fac rau. In ceea ce priveste partea cu banii...ai MARE DREPTATE....pana nu scoti ceva din buzunar nu iti vine nimeni sa iti ingroape mortul. Am trecut prin asa ceva si stiu cum e. Aici unde sunt mai marii bisericii sa faca dreptate ????
Mare dreptate ai! In psihiatrie/psihologie, bautul si fumatul sunt asmilate parasuicidului.
Si ce zic psihiatrii de condusul fara cauciucuri de iarna, depasirea vitezei legale, consumul excesiv de cola, etc.. Sau de mosii sinucigasi din satele alea din Franta care incearca 100 de ani sa se sinucida cu vin si tabac pana reusesc?
Dumnezeu le cere credinciosilor sa aibe grije de trupul lor, asa ca aia sant (em) pacatosi. Dar la sfarsit ne spovedim si totul e OK, Dar tu ce faci stricandu-ti ochii la calculator, vezi sa n-ajungi in iad!
Biserica decide in locul Politiei si a Parchetului? Daca a fost accident?
Si oricum e o prostie asta cu nefacutul slujbei religioase. Sluja se face pt alinarea familiei, parca asa spune biserica.
Marele Daniel, care se pare ca ii cere parintelui de la Sf Mina 20.000 lei/lunar ca taxa catre Patriarhie, nu si-a primit spaga sa dea dispensa pt slujba clasica?
Biserica e prima care arunca piatra.
nesimtirea ta nu are margini!
In schimb, \"simtirea\" ta are!Iar nick-ul pe care l-ai ales o dovedeste din plin, bunule crestin!
Ai vrea sa o felicite pentru gestul facut ?.Sunt destui nebuni in tara asta care-i vor urma si asa exemplu,datorita mediatizarii gestului ca ceva ce tine de libertatea de constiinta.
ugi ula, infectule
Nu, ci sa dea dovada de religiozitate, de intelegere , de iertare.Dovezile de \"credinta\" ca cea din nick-ul de la16.24 mi se par ingrozitoare!.Cine pe cine judeca?
nu sa o felicite; doar sa dea dovada de omenie; cer prea mult?