Pătruleasa în Bucătărie

Simona Pătruleasa: A trecut aproape jumătate de an, deja, de când am intrat în familia Kanal D şi sunt foarte mulţumită. Este un loc în care mă simt ca acasă, am impresia că lucrez aici de foarte mult timp şi nici nu mi-am dat seama când a trecut vremea. Lucrez în echipă cu oameni pe care îi ştiam de la alte locuri de muncă sau pe care i-am întâlnit pentru prima dată la venirea mea aici şi cu toţii se poartă extraordinar, sunt oameni cu simţul umorului, care ştiu să facă echipă, mănâncă împreună, se distrează împreună. Sunt colegi cu care te simţi bine şi poate tocmai de aceea îmi este foarte drag să mă duc la muncă în fiecare zi. Cred că fac echipă bună împreună cu Madalina Morosanu de la Sport, cu Andreea Joiţa de la Meteo şi cu colegii de la tehnic. La muncă este o atmosferă relaxată şi mă simt că între prieteni.  Merg cu plăcere la serviciu.
 
Îmi place foarte mult programul de weekend şi sper să rămână aşa căci îmi dă posibilitatea să îmi cultiv propriile pasiuni şi îmi rămâne timp şi pentru mine. Faptul că merg la redacţie şi prezint ştiri de vineri până duminică îmi dă posibiltatea să am în zilele săptămânii timp pentru cursurile de pian, de pictură, de decoraţiuni interioare sau alte activităţi care îmi fac o deosebită plăcere. Nu vreau să credeţi că afirm toate acestea doar pentru că este un interviu. Este o părere sinceră.
Ştirile de weekend sunt puţin diferite de cele din timpul săptămânii, când sunt prezentate mai multe informaţii legate de politic şi social. Sâmbătă şi duminică îşi fac loc în jurnal şi ştiri mai plăcute, din divertisment sau monden. Dar asta nu înseamnă că dacă sunt evenimente importante nu suntem la faţa locului să le relatăm şi să le prezentăm telespectatorilor.

Alte proiecte în televiziune?
Momentan nu. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Când vor veni alte propuneri le voi lua în considerare cu mare drag dacă  mi se vor potrivi şi vor fi pe gustul meu. Întotdeauna analizez cu mare atenţie orice proiect nou şi apoi decid dacă sunt sau nu interesată. Niciodată nu mi-am făcut planuri şi nu am căutat proiecte. Ele au venit de la sine la momentul potrivit. Aveam în plan o emisiune cu teme culinare la o reţea de televiziune locală. Însă, studiourile nu au fost gata la timp aşa cum îşi propuseseră producătorii, drept pentru care momentan proiectul este în stand by şi rămâne să mai avem nişte discuţii să vedem dacă vom continua proiectul său nu. Este un proiect care îmi place foarte mult şi la care nu aş vrea să renunţ. Este o idee pe care aş vrea să o duc la îndeplinire în viitor.
 
Îmi place să gătesc, să experimentez lucruri noi şi cred că ştiu să fac aproape orice mâncare. Sunt o admiratoare a bucătăriei franţuzeşti însă nu vă imaginaţi că am ajuns să fiu maestră în arta culinară. Îmi place şi bucătăria italiană, încerc reţete noi şi de obicei gătesc lucruri simple, nu mă complic, mai ales că în general “îţi place să găteşti bine şi să stai cât mai puţin timp în bucătărie”. Nu-i aşa?
 
Sunt adeptă alimentaţiei sănătoase şi am grijă ca meniul nostru să fie întotdeauna echilibrat. De aceea prefer mâncărurile care se gătesc repede şi ies delicioase. Gătesc foarte rar mâncăruri grele, cu sosuri chiar dacă sunt poate cele mai gustoase.  Sunt o clasică în gusturi şi nu mă abat de la reţeta. Îmi plac foarte mult mirodeniile, iar scorţişoară este preferata mea, mai ales în plăcintă cu mere. Aş pune scorţişoară în orice..de la cafea, la prăjituri sau în sosuri. În orice.

Când ai  început să pictezi?
Toată copilăria mea mi-am petrecut-o în preajma unui pictor. D-nul Valer, vecinul de la parterul blocului meu, mă primea în casa lui să îl urmăresc pictând. Ore întregi stăteam şi îl urmăream. Încercam şi eu să fac după dumnealui, însă eram atât de fascinată de ce făcea încât, de faţă cu el nu aveam curaj. Încercam însă la şcoală şi doamna învăţătoare mă încuraja după ce îmi vedea planşele şi zicea că am talent. Făceam planşe pentru colegi, mergeam la cursuri la casa pionerilor. De fapt, mie nu îmi plăcea să stau degeaba şi întotdeauna mi-a plăcut să creez ceva cu mâinile, să fac goblen, să ţes la război, să desenez. Nu era aşa fascinant pentru ceilalţi copii, însă mie mi-a plăcut foarte mult. Apoi a urmat perioada când am lucrat cu copii şi lor le plăceau desenele mele.
 
Şi acum îmi place să ţes la război, am făcut urzeală singură şi lucrez la un tablou la cursurile de decoraţiuni interioare.
Nu mi-am cultivat această pasiune până anul trecut când o prietenă mi-a spus că ea se duce să se înscrie la Şcoala de Artă. Am mers cu ea şi când am văzut despre ce este vorba m-am îndrăgostit de acel loc şi m-am înscris şi eu. Am zis că voi încerca şi dacă îmi va plăcea voi rămâne, dacă nu, nu. Nu numai că mi-a plăcut dar uit să mai şi plec acasă. Stau câte şase, şapte ore la pictură iar la decoraţiuni câte trei – patru ore. Cam asta este povestea cu pictura.

Cât priveşte Şcoala de Artă, consider că părinţii ar trebui să ştie că există un loc în Bucureşti în care copiii pot veni să înveţe lucruri minunate şi mai ales unde pot să îşi dezvolte talente, poate nebănuite şi nedescoperite încă. Este o alternativă minunată la statul la calculator. Eu nu m-am înscris doar la pictură ci şi la decoraţiuni interioare.

Evoluezi?  
La decoraţiuni interioare am început cu lucrări din materiale naturale. Avem o temă şi trebuie să o dezvoltăm. Am realizat un covoraş. La pictură în prima etapă am lucrat în carbine natural şi după câteva luni am început să lucrăm în culori, în uleiuri. Am făcut mult schiţe în carbine, de la natură moartă la peisaje său portret. Mi-am achiziţionat toate culorile şi ustensilele pentru pictură, iar de curând am achiziţionat un scaun special de şevalet.
 
Primul meu tablou în ulei se numeşte Liliac, pentru că mi-am adus aminte că toată copilăria mea, în şcoală, îmi plăcea să pictez liliac. Liliacul este floarea mea preferată.

Nu sunt foarte mândră de el şi sunt convinsă că următorul va fi şi mai bun. Următorul îl voi dona pentru o cauză caritabilă şi va fi licitat pentru a ajuta copii bolnavi.

Ai în plan o expoziţie?
Da. M-am gândit şi la asta, dar cam într-un an. Nu m-am hotărât încă, să văd cum voi evolua. Până atunci voi participa la expoziţii de grup. Doamna profesoasa de la decoraţiuni interioare se va duce în China la o expoziţie unde va lua şi o parte din lucrările noastre făcute din materiale naturale. Apoi, în aprilie, vom avea o altă expoziţie la Decoraţiuni, aici în Bucureşti, împreună cu colegii mei. Am învăţat de curând tehnica papier mache, foarte interesantă, în care faci nişte lucruri incredibile din hârtie de ziar şi adeziv.

Care sunt sursele tale de inspiraţie?
Mă inspir din natură mai mult şi din tot ceea ce văd frumos. De curând am fost la Vatican şi acolo m-a impresionat o imagine cu o femeie cu chip de războinic. Primul lucru când am venit acasă am reprodus-o în cărbune. Nu mai ţineam minete detaliile aşa că am făcut un chip de femeie cu gene lungi şi cu trăsături aspre, masculinizate. A ieşit bine zic eu. În rest mă inspiră peisajele, florile, natură în general. Cred că inspiraţia îţi vine când ai o anumită stare şi atunci totul pare mai frumos.

Ce stare îţi dă pictura?
Am senzaţia că sunt într-o altă lume, că nu trăiesc în Bucureşti, că nu trăiesc în anii aceştia. Şcoala este într-o clădire mai veche iar clasele sunt cu sobe care dau o căldură plăcută, greu de descris, nu aşa cum este cea de acasă. Este ca o întoarcere în timp. Clasa are o energie pozitivă care îmi dă o stare de detaşare totală, mă simt ruptă de lume. Asta mi-a şi plăcut de când am intrat prima oară şi a fost unul dintre motivele care m-au făcut să mă înscriu la curs pe loc. Este senzaţională căci stau acolo şi nu ştiu când trece timpul. Stau câte 6-7 ore fără să mă gândesc la altceva.
 
Vreau să îmi păstrez toate lucrările şi poate la sfârşitul anului să organizăm o expoziţie. Să prezint de la primele schiţe până la ultimele lucrări.

În ceea ce priveşte decoraţiunile pot spune că dintotdeauna au fost o pasiune. De casa noastră tot eu m-am ocupat şi nu am chemat vreun specialist. Mie îmi place ce mi-a ieşit şi cred că mă reprezintă. Este o artă care pe lângă talent şi pasiune necesită şi o răbdare de fier. Totul e migălos şi necesită foarte mult timp.

O altă pasiune de-a ta este pianul. Când ai început?
Pian fac de un an şi jumătate. Nu simt că am un talent deosebit şi nu cred că voi avea vreodată nici măcar o audiţie. Îmi place, exersez, o apreciez în mod deosebit pe doamna profesoară de pian de la care am foarte multe lucruri de învăţat, dar nu cred că voi ajunge mai departe. Fac pian din plăcere deoarece îmi dă o stare de bine şi mă relaxează. Ideal ar fi să exersez în fiecare zi, dar mai am şi zile când nu apuc să repet. Oricum, repet  mult dimineaţa în weekend, iar la profesor merg de două ori pe săptămână.

Deci două zile la pian, două zile la şcoala de artă, trei zile la ştiri. Când mai ai timp şi pentru viaţa ta personală, de îngrijire, de sport?

Chiar dacă şi eu şi soţul meu suntem foarte ocupaţi petrecem foarte mult timp împreună. Cât despre îngrijirea personală o fac printre picături. Nu este o prioritate majoră. Sport fac în fiecare dimineaţa când mă trezesc, 30 de minunte de mişcare: abdomene, stepper, gantere, ce se poate face acasă. Fac masaj de două ori pe săptămână.
Ce altceva mai ai timp să faci în timpul liber?

Mă uit la filme. Recent am urmărit live gala de decernare a Globurilor de Aur şi m-au impresionat actorii mari şi evenimentul în sine. În rest, citesc, mă fascinează cărţile care prezintă viaţa marilor artişti şi sunt o mare amatoare de albume de artă.

A trecut un an de la căsătorie. Cum e viaţa de familie?
Foarte frumoasă şi doresc tuturor să aibă o căsnicie liniştită  şi caldă ca a noastră.

Ce planuri ai pentru acest an?
Văzând câte se întâmplă în jurul nostru, singur gând al meu este să fim sănătoşi. Dacă suntem sănătoşi putem să facem orice. Îmi doresc sănătate.
 
În rest sunt foarte mulţumită cu ştirile, dar dacă mi se propune să fac altceva, o emisiune, o voi face cu mare plăcere dacă mi se potriveşte. În rest nu îmi fac planuri.
 
Îmi mai doresc un copil şi totul va fi perfect.
 
Anul acesta m-am implicat în câteva proiecte umanitare pentru copii. Voi avea o prezentare la Gală de deschidere a evenimentului Expo Ideal Mariaj, cel mai mare târg de nunţi ce se va desfăşura la Romexpo în perioada 29-31 ianuarie 2010, care va fi însoţită de o licitaţie în scop caritabil, cauza fiind programul iniţiat de Leslie Hawke, "Şcoala te face mare!” Eu voi fi mireasa prezentării. Voi defila într-o rochie donată de Călin Events şi care va fi licitată de Revistă Ideal Mariaj, organizatorul acestui eveniment. Rochia este realizată conform principiilor de haute couture, din peste 50 de metri de organza. Pe fusta acestei rochii sunt cusuţi mai mult de cinci sute de trandafiri, de 11 mărimi diferite, de la dimensiunea unei monezi în zona şoldurilor şi până la trandafiri, cu diametrul de 30 cm, în partea de jos a rochiei. Fiecare trandafir este realizat din petale decupate manual din organza şi finisate prin modelare şi ardere manuală. Greutatea rochiei este de 30 kg. Din banii strânşi în urma licitaţiei se va renova o şcoală din Medgidia.

Tot în scopuri caritabile, voi dona o pictură de-a mea unei campanii pentru ajutorarea copiilor bolnavi organizată de un trust de presă.. Îmi plac copiii şi fac tot ce pot să îi ajut, dar nu prea îmi place să mediatizez implicarea mea. Încerc pe cât pot să ajut şi eu, fără să spun tuturor.