"Voiaţi să ţinem în mână minerii din Valea Jiului când noi nu puteam să ţinem în frâu câteva hoarde rebele din Bucureşti! Întrebaţi-vă: de ce nu am putut să ţinem în frâu rebelii din Bucureşti. (...) De ce nu am putut? Pentru că nu mai aveam poliţie, domnilor! Nu numai că nu aveam poliţie, dar armata a evitat să se implice până noaptea târziu".
”Urmaşul” lui Ceauşescu
În al doilea rând, au existat voci care au spus despre Ion Iliescu că ar fi fost un succesor planificat din vreme al lui Ceauşescu. El nu neagă notorietatea de care se bucura în decembrie 89 şi spune că, în opinia sa, tocmai aceasta asigurându-i poziţia de ”catalizator al voinţei oamenilor de a acţiona unitar”.
Promotorul celor mai mari devalizări
Tot pe seama lui Ion Iliescu sunt puse şi marile pierderi economice din anii imediat următori Revoluţiei. Privatizăile haotice, colapsul intreprinderilor odată productive, permisivitatea în faţa legii, i-au fost atribuite de către mulţi, printre care şi profesorul britanic Tom Gallagher.
"(...) mai-marii zilei au primit instantaneu undă verde pentru acumularea unor averi la care niciun politician occidental nu ar îndrăzni să viseze. În perioada mandatelor lui Iliescu, activele uzinelor şi băncilor de stat au căzut, pe rând, pradă procesului edificării unei clase politice inimaginabil de înstărite. Sub privirea paternală a lui Ion Iliescu au avut loc marile devalizări. Pentru majoritatea cetăţenilor ţării, anii în care acesta s-a aflat în fruntea statului nu au adus altceva decât prăbuşirea standardului lor de viaţă, astfel încât mulţi au ales să-şi părăsească ţara în căutarea unui trai mai decent. În 2005, Iliescu devenea o povară chiar şi pentru propriul partid (...)".
De două ori preşedinte al României, mereu prezent, direct sau indirect, în momentele-cheie ale vieţii politice, Ion Iliescu a dat piept de-a lungul anilor, pe lângă strângeri de mână şi mulţumiri, şi cu izbucniri de revoltă.
Pragul de jos al popularităţii
Anul trecut, revoluţionarii l-au alungat pe liderul de onoare social-democrat de la comemorarea a 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989. Incidentul a avut loc la Cimitirul Eroilor, unde fostul şef de stat se pregătea să suţină un discurs. Manifestanţii i-au strigat liderului social-democrat că este un "masacrator" şi l-au numit "asasin" şi "comunist". Despre monedele cu care au aruncat în el au spus că simbolizează arginţii cu care Iuda l-a vândut pe Iisus.
Peste numai două zile, Iliescu avea să înfrunte furia pe care un bătrân a strâns-o împotriva sa mai mulţi ani. Bărbatul i-a strigat fostului preşedinte că este „o ruşine naţională“ şi l-a acuzat că din cauza lui i-au murit cei doi copii, la Revoluţie. Ulterior, s-a dovedit că bătrânul îşi pierduse copiii în anii 1993 şi 1994.
Anul acesta, însuşi preşedintele Traian Băsescu a afirmat că Ion Iliescu ”a nenorocit destul România 12 ani”, şi, nu mai departe de ieri, un grup de tineri i-au oferit fostului preşedinte o perspectivă macabră a ceea ce s-a dorit o aniversare liniştită a 20 de ani de la Revoluţie.
Două tricouri, unul pe care ”se jucase” Spânzurătoarea, iar cuvântul ghicit era "CRIMINAL", şi un altul cu chipul lui Iliescu şi mesajul "Vinovat de crime", urmau să fie oferite acestuia din partea asociaţiei ”Noii Golani”.
Şi tot ieri, un scandal puternic între social-democrat şi Dumitru Dincă, reprezentantul Fundaţiei România Tânără, a zguduit puternit un simpozion organizat de Institutul Revoluţiei Române, patronat de însuşi Ion Iliescu. În cadrul manifestării, a fost prezentat un documentar pe baza evenimentelor din decembrie 1989. Supărat că din film lipseşte tocmai pasajul cu manifestaţiile din 21 decembrie, de la Intercontinental, Dincă a catalogat evenimentul drept ”circ” şi l-a acuzat pe Iliescu de faptul că a făcut să dispară ziua de 21 decembrie din revoluţia română.
Poartă Ion Iliescu toată culpa ce i se atribuie? De ce nu este iubit acela care a anunţat primul că românii sunt liberi?
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum