Treizeci şi trei de deţinuţi au ales să infirme această ipoteză şi să-şi traseze un alt destin. Unul considerat, de multe ori, incompatibil cu statutul de puşcăriaş: urmează cursuri universitare.
Emil Armeanca, 32 de ani, condamnat pentru omor, este un viitor doctorand în Drept. Alexandru Åžandru, 23 de ani, condamnat pentru viol, este înscris la master în Marketing. Alina Bogatu, 21 de ani, condamnată pentru complicitate la tâlhărie ÅŸi omor, e proaspătă studentă la Limbi ÅŸi Literaturi Străine. AceÅŸtia sunt singurii studenÅ£i dintre cei peste 700 de deÅ£inuÅ£i ai Penitenciarului ColibaÅŸi, din judeÅ£ul ArgeÅŸ.
ECONOMISTUL
„Mingea lui Maradona e la mine“
Nici nu împlinise bine 18 ani, când Alexandru Åžandru, din Râmnicu-Vâlcea, a fost condamnat la ÅŸapte ani pentru viol, după o „petrecere care s-a terminat prost“. ExplicaÅ£iile despre ce s-a întâmplat în seara aceea vin după ani buni, cu termeni pretenÅ£ioÅŸi, precum „faptă“, „greÅŸeală“, „gravitate“ ÅŸi învelite într-o crustă de moralitate prinsă în perioada detenÅ£iei. „Eram la o vârstă la care nu-Å£i dai seama de complexitatea ÅŸi de gravitatea faptelor tale. Åži acum sunt întrebări la care încă mai caut răspuns“, spune tânărul de 23 de ani. Se străduieÅŸte să-ÅŸi păstreze detaÅŸarea, dar parcă nu-l prea ajută corpul: roÅŸeaÅ£a îi atacă obrajii, îÅŸi freacă mâinile, iar un picior se bâÅ£âie mai ceva ca la o serbare câmpenească.
„Rămâi cu patru ziduri la care să te uiÅ£i“
Se calmează însă, treptat, când începe să vorbească despre continuarea studiilor din închisoare: „A fost o ÅŸansă extraordinară. ÅžtiÅ£i cât înseamnă, când rămâi cu patru ziduri la care să te uiÅ£i, să poÅ£i să faci ceva ce tu crezi că merită? Nu ÅŸtiÅ£i. Probabil că nimeni de afară nu ÅŸtie“. Când l-au arestat era în anul doi la Facultatea de Management ÅŸi Marketing din cadrul Universităţii „Constantin Brâncoveanu“ din Râmnicu-Vâlcea. Åži-a continuat studiile imediat cum a intrat în închisoare, transferându-se la filiala din PiteÅŸti, mai aproape de penitenciar. Acum e la master în Marketing. „Domeniul ăsta e, pentru mine, ca mingea de fotbal pentru un fotbalist. Mingea lui Maradona e la mine“, spune masterandul în afaceri.
„InterferenÅ£e în economia ireală“
Încă din adolescenţă a fost pasionat de economie. Asta ar putea fi explicaÅ£ia pentru care atunci când asiÅŸti la o „prelegere“ personală despre succesul unei afaceri ai impresia unei întâlniri cu un autor de manuale pentru ASE-iÅŸti. „Chiar dacă, teoretic, în momentul în care vrei, de exemplu, să-Å£i deschizi o brutărie, toÅ£i factorii sunt buni ÅŸi-Å£i dă un randament pozitiv, de 30 la sută, să zicem, trebuie să te gândeÅŸti ÅŸi la alte lucruri. Dacă mai deschide ÅŸi altul o brutărie în apropiere? Trebuie să ai o gândire cuprinzătoare“, explică studentul. Gesticulează la foc automat ÅŸi dă impresia că ar putea să vorbească ore în ÅŸir despre „randament“, „interes economic“, „balanţă financiară“. Are televizor în cameră ÅŸi e la curent cu „criza financiară“, pe care o consideră trecătoare. „Economia a scăzut din cauza unor interferenÅ£e care au apărut în economia ireală, pierderi de capital, credite, dar când apele se vor liniÅŸti, maÅŸinăria va continua“, e de părere deÅ£inutul.
"Fără studii aÅŸ fi fost ca o carte fără litere. Un gol. O copertă. AÅŸ fi fost nedesăvârÅŸit." - Alex Åžandru, deÅ£inut
JURISTUL
Åžase ani de studii în penitenciar
Alexandru Åžandru nu e o fire tocmai antisocială, dar prea mulÅ£i prieteni n-a reuÅŸit să-ÅŸi facă de când e în închisoare. Stă în cameră cu alÅ£i 17 deÅ£inuÅ£i, condamnaÅ£i pentru viol, tâlhărie, omor, furt, cu niveluri variate de ÅŸcolarizare: de la două clase la absolvenÅ£i de liceu. Se înÅ£elege însă foarte bine cu un alt absolvent de cursuri universitare din penitenciar. Emil Armeanca, 32 de ani, care, în cei 12 ani petrecuÅ£i până acum în închisoare, a făcut cinci ani de Drept, un master ÅŸi se pregăteÅŸte pentru doctorat. Condamnat la 22 de ani pentru omor, mai are de efectuat 24 de luni, pentru că i s-a redus pedeapsa pentru munca ÅŸi studiile din timpul detenÅ£iei.
„Subcultura domneÅŸte aici“
„Cursurile m-au ajutat foarte mult în viaÅ£a de penitenciar. Ai un Å£el. ÎÅ£i propui ceva ÅŸi trebuie să ajungi la acel ceva. E singurul lucru bun pe care îl poÅ£i face în anii ăştia pierduÅ£i“, explică „veteranul“ student, care îÅŸi ajută frecvent colegii de celulă cu sfaturi privind procesele. Spune că studiile îi dau mai multă încredere în sine ÅŸi reprezintă o ÅŸansă pentru reintegrarea în societate.
În cazul său a fost vorba despre perseverenţă. Una care l-ar putea face invidios pe orice student „cu acte-n regulă“ ÅŸi condiÅ£ii cât de cât acceptabile pentru a-ÅŸi încheia stagiul universitar. Student la Facultatea de Drept a Universităţii BucureÅŸti în momentul arestării, Emil Armeanca a mai aÅŸteptat cinci ani până să ia facultatea de la zero, la PiteÅŸti. A luat-o de la capăt ÅŸi a reuÅŸit: acum se pregăteÅŸte de doctorat.
„Totul depinde de fiecare deÅ£inut. Subcultura domneÅŸte în penitenciare, asta se ÅŸtie. DeÅ£inuÅ£ii care au studii superioare sau care au avut un alt statut social în afară sunt foarte greu acceptaÅ£i aici“, spune tânărul, care împarte camera cu deÅ£inuÅ£i al căror nivel de ÅŸcolarizare începe la trei clase ÅŸi se termină, în cazul fericit, la liceu.
CONDIÅ¢II. Emil Armeanca se pregăteÅŸte pentru doctoratul în Drept într-o cameră în care îÅŸi fac loc, cu greu, alÅ£i 17 deÅ£inuÅ£i
TRADUCÄ‚TOAREA
Shakespeare, lecturat după gratii
Singura fată înscrisă la cursuri universitare din Penitenciarul ColibaÅŸi are 21 de ani ÅŸi este studentă, de anul acesta, la Facultatea de Limbi ÅŸi Literaturi Străine din cadrul Universităţii „Spiru Haret“. Încarcerată la 17 ani pentru complicitate la tâlhărie ÅŸi omor, Alina Bogatu a reluat clasa a XI-a în închisoare.
Anul acesta a luat Bacalaureatul ÅŸi s-a înscris la facultate pentru că, de mică, spune ea, a fost atrasă de literatură ÅŸi de limba engleză. Îi place opera lui William Shakespeare, mai ales „Hamlet“, ÅŸi vorbeÅŸte fluent engleza. Visează ca, într-o bună zi, să devină „translatoare“.
„Prietenul meu a recurs la omor“
Cu părinÅ£i intelectuali ÅŸi acces la o educaÅ£ie aleasă, viaÅ£a Alinei avea toate ingredientele pentru un traseu ceva mai ales. Asta dacă ar fi refuzat o invitaÅ£ie la un chef, în urmă cu patru ani. „Din cauza unui anturaj nepotrivit, am fost la o petrecere care s-a terminat prost. Prietenul meu s-a luat la bătaie cu victima ÅŸi s-a recurs la omor“, redă Alina, sec, în limbaj de sală de instanţă, incidentul care i-a marcat viaÅ£a.
Acum stă în aceeaÅŸi celulă cu două femei condamnate pentru omor, ambele doar cu studii gimnaziale, care nu-i înÅ£eleg înclinaÅ£ia către studiu. „Sunt invidioase, se uită la mine ca la o ciudată“, explică Alina.
PORTRET. Alina Bogatu ÅŸi-a spus povestea în camera unde deÅ£inuÅ£ii
îÅŸi revăd periodic copiii
SISTEMUL SE DESCHIDE
„StudenÅ£ii cuminÅ£i“, fără escortă la examene
Când au examen, deÅ£inuÅ£ii Alexandru Åžandru ÅŸi Emil Armeanca îÅŸi iau cursurile la subraÅ£ ÅŸi ies pe uÅŸa penitenciarului nestingheriÅ£i, ca dintr-un cămin studenÅ£esc. Nu poartă cătuÅŸe, nu îi însoÅ£eÅŸte niciun gardian. Au nevoie doar de o învoire de la conducerea închisorii.
Pot face asta pentru că sunt încarceraÅ£i în sistem deschis, ceea ce înseamnă că timp de 30 de zile pe an, dar nu mai mult de 10 zile consecutive, pot ieÅŸi neînsoÅ£iÅ£i din penitenciar. Din cei aproape 27.000 de deÅ£inuÅ£i din închisorile din Å£ară, în jur de 2.000 sunt încarceraÅ£i într-un astfel de regim. Regulile se numesc „o conduită constant pozitivă“: să se facă remarcaÅ£i la activităţi sociale, culturale, educative ÅŸi să treacă cu brio evaluările psihologice.
Cursurile pe e-mailul închisorii...
Alina Bogatu, studenta la Limbi ÅŸi Literaturi Străine, are o soartă ceva mai ingrată. Merge la examen numai însoÅ£ită, pentru că a înÅŸelat aÅŸteptările gardienilor. Mai exact, a introdus telefoane mobile în penitenciar pentru a vorbi cu prietenul ei, închis în acelaÅŸi loc de detenÅ£ie pentru omorul la care ea a fost complice. Asta se întâmplă când unul dintre cei încarceraÅ£i în sistem deschis „calcă strâmb“: îÅŸi pierde privilegiile. Cei 33 de studenÅ£i, înscriÅŸi la forma de învăţământ la distanţă, îÅŸi pot lua cursurile direct de la facultate, în zilele „libere“, sau de la oficialii penitenciarului, care le primesc pe e-mailul instituÅ£iei de la facultatea respectivă. În plus, cei închiÅŸi au la dispoziÅ£ie o bibliotecă ÅŸi săli unde pot învăţa.
DeÅ£inuÅ£ii studenÅ£i sunt consideraÅ£i excepÅ£ii, pentru că majoritatea celor închiÅŸi au doar câteva clase, cel mult liceul. „Unii nu au cu ce să-ÅŸi continue studiile, pentru că nu au 12 clase. De asemenea, mulÅ£i au peste 40 de ani“, spune Viorel DiniÅŸor, directorul adjunct al Penitenciarului de Maximă Siguranţă ColibaÅŸi.
... ÅŸi televizor în fiecare cameră
Dacă accesul la studiu a fost permis dintotdeauna în penitenciarele româneÅŸti, nu acelaÅŸi lucru a fost valabil ÅŸi pentru posibilitatea părăsirii închisorii fără însoÅ£itor. Acest lucru a devenit posibil după intrarea în vigoare a Legii privind executarea pedepselor, în iulie 2006. Documentul prevede patru regimuri de încarcerare, în funcÅ£ie de pedeapsa deÅ£inuÅ£ilor ÅŸi de buna comportare a acestora: maximă siguranţă, închis, semideschis ÅŸi deschis.
Noile reglementări au scopul să le facă viaÅ£a mai uÅŸoară deÅ£inuÅ£ilor „cuminÅ£i“. AÅŸa se face că persoanele de faţă au acum acces la o serie de utilităţi care, în urmă cu câÅ£iva ani, păreau desprinse dintr-o carte science fiction. Se pot plimba în voie prin penitenciar, pot munci în afară fără însoÅ£itor ÅŸi chiar pot pleca în permisii de câteva zile. În plus, nu există cameră fără televizor, deÅ£inuÅ£ii primesc ziare ÅŸi cărÅ£i din afară ÅŸi au magazine în curÅ£ile unora dintre penitenciare, de unde-ÅŸi pot cumpăra produse din „cealaltă lume“: cosmetice sau dulciuri.
33 este numărul studenÅ£ilor aflaÅ£i, în prezent, după gratii în închisorile din România
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum