„Poate dacă o fi preşedinte unul din noi, o să fie altceva”

Cerşetorii de afară - puradei în hăinuţe subţiri şi bătrâni în cârje - se agită, în aşteptarea finalului. „Poate vă întrebaţi cum de-i rabdă Dumnezeu pe cei bogaţi care nu ştiu să fie omenoşi. E pentru că Dumnezeu vrea să-i aducă pe calea cea bună, vrea să-i facă să împartă”, spune preotul.

„Parcă suntem blestemaţi!”

Vineri e Sfântul Maslu, iar cei care vor se pot împărtăşi, mai anunţă părintele. Şi apoi un anunţ laic, rostit mai timid: „Oameni buni, să nu uitaţi să mergeţi la vot în această zi! O să ziceţi că ştiţi cine o să iasă. La alte alegeri au fost însă puţini alegători şi aţi văzut ce nenorocire a ieşit... Suntem popor creştin, dar parcă suntem ble stemaţi! Poate dacă o fi unul dintre noi, plecat de jos, o să fie altceva. Nu vă zic cu cine să votaţi”, zice cu voce blândă părintele.

La câteva minute după aceea, Becali iese din biserică şi o femeie cu un copil în braţe începe să-i dea ocol, poate capătă ceva. Latifundiarul pare cuprins însă de gânduri negre, nu se uită în stânga şi-n dreapta şi merge direct spre maşină. De lângă geam, femeia mai are ceva de zis: „Nu vă mai votez, domnu’ Becali. Până acuma v-am votat…”. Dintre oamenii care ies de la slujbă se desprinde o coloană care se îndreaptă spre votare. Câteva bătrâne interpretează îndemnul mobilizator al preotului în felul următor: „Şi el a zis că tot dintre ăia se aleg...”.

Mai în faţă, câţiva bărbaţi în costume negre par că au de gând să-şi aleagă primarul: se plâng de drumuri sau de canalizări. Crâşma e între biserică şi secţia de vot, aşa s-a nimerit. La o masă de afară, oamenii se îndeamnă veseli la bere. Un întârziat are parte de o primire călduroasă: „Hai, mă, că ţi-am păstrat scaunul preşedintelui!”.

În această vreme, Becali e din nou în Mercedes. Următoarea opri re e Secţia de votare 87, amenajată într-o şcoală. A trimis pe cineva la palat, după buletin, şi aşteaptă acum înconjurat de ziarişti. „Cum de v-aţi uitat buletinul, domnule Becali?”, îl întreabă un reporter, gata să scoată o picanterie din această întâmplare.

„Eşti nebun?! Am zis eu că am uitat buletinul? L-am lăsat la palat”, se revoltă candidatul. Intră după aceea în curtea şcolii cu un aer de erou tragic, într-un impecabil costum negru cu dunguliţe maro.