Popa’s caricaturizează clasa politică românească

Stă în TimiÅŸoara ÅŸi rareori iese din atelierul în care îl asistă liliputanul Marcel ÅŸi Cristian, un băiat surdomut.

Popa’s este dezamăgit de România ultimilor ani. Atât de mult încât preferă să se concentreze pe contracte (cele mai multe în străinătate). În afară de caricatură, pictează icoane, dar face ÅŸi gravură. A ajutat chiar ÅŸi PoliÅ£ia, cu portrete robot. Este conÅŸtient de talentul său, iar modestia nu îl caracterizează. Pentru că a pierdut avionul prăbuÅŸit la BaloteÅŸti, călătoreÅŸte numai cu maÅŸina. „A fost un semn“, spune el.

EVZ: La începutul anilor ’90, eraÅ£i foarte prezent în viaÅ£a publică. De ce aÅ£i dispărut?
Popa’s: Consider că în 1990 persista bunul-simÅ£. Cred că societatea a devenit puÅ£in bolnavă, iar bolile cele mai grave au fost jegomanismul, lichemanismul, hahalerita. Persistă ÅŸi la ora actuală. Este un genocid cultural ce se petrece la toate televiziunile. De ce să participi la aÅŸa ceva?

Când aÅ£i sesizat aceste fenomene?
M-am retras în momentul în care am văzut că jurnalele răspund politic, financiar, iar normalitatea a depăşit o limită pe care nu o suport. Nici în TimiÅŸoara nu cred că este cineva care să spună că l-a văzut pe Popa’s pe stradă. Eu îmi desfăşor activitatea retras.

Chiar aÅŸa de mult v-a dezamăgit România?
În anumite privinÅ£e ÅŸi în domeniul cultural, da. Sunt nonvalorile în faţă. Eu îmi fac datoria. Nu ÅŸtiu câÅ£i există ca mine, care să fi făcut lobby aÅŸa de mult. Eu mă duc, fac „bulevarde“, mă uit în spatele meu să văd dacă sunt politicienii români. Din păcate, n-am văzut pe nimeni. La ora actuală, nu sunt folosit nici de către preÅŸedinÅ£ie, nici de către primul-ministru.

Ce aÅ£i făcut în perioada în care publicul ÅŸtia mai puÅ£in de dv.?
Am făcut tipul de lobby pe care ar trebui să-l facă orice om de artă ÅŸi de sport al ţării. O Å£ară este cunoscută în afară prin sportivii ÅŸi prin artiÅŸtii săi. Eu mi-am făcut datoria de a fi prezent în locurile cele mai importante din Europa, în primul rând.

Câteva exemple?
Bundestag, parlamentul german, unde am fost invitat de doamna Susanne Kastner (vicepreşedinte - n.r.) ca să-i desenez pe toţi senatorii germani. Sediul NATO, unde am avut expoziţie. Parlamentul European. Pe urmă prezenţa la decernarea Premiilor Nobel pentru pace la Oslo, mondialele şi olimpiadele de şah, festivaluri importante de film din lume, festivaluri de teatru.

Peste tot, prezenÅ£a dv. a creat vâlvă.
Faptul că senatorul german mi-a stat la coadă ÅŸi era trecut de două noaptea, pentru mine înseamnă mult. La Zagreb, am stat până la trei noaptea. Eu zic că e mare performanţă să determini un ambasador să stea la coadă. Sau să goleÅŸti sala Parlamentului European în 24 de minute.

Cum s-a întâmplat?
Am ajuns destul de târziu ÅŸi am început să fac portrete. Au fost parlamentari care, probabil, au intrat în sală cu portretele ÅŸi s-au lăudat cu ele. Dintr-o dată, m-am trezit cu puhoiul peste mine. Când am pus pe ÅŸevalet prima caricatură cu Hans-Gert Pottering (preÅŸedintele Parlamentului European - n.r.), a ÅŸi apărut el. M-am fotografiat cu el... „Noi suntem cam de patru luni pe aici ÅŸi nu prea ne-am întâlnit cu Pottering“, mi-au zis parlamentarii români.

O ŢARĂ CARICATURIZATĂ

România în pielea goală

Cum se vede România prin ochii caricaturistului Popa’s?
Este o boală gravă în România. Presa e interesată numai de senzaÅ£ii, nu ÅŸi de realizări. Mă uit la emisiunile TV, văd toate părÅ£ile negative. Dar Å£ara asta nu are ÅŸi părÅ£i bune? Å¢ara asta creează genii. Avem copii talentaÅ£i, care participă la concursuri internaÅ£ionale, nu vedem nimic. Avem Olimpiadă acum, o să scoatem câÅ£iva campioni, dar abia acum o să-i descopere ÅŸi presa. De ce nu i-a descoperit până acum?

Vă uitaţi la televizor. Ce vedeţi?
Tot felul de Å£âÅ£e goale, de femei îmbrăcate sumar. Asta înseamnă televiziunea? Altceva noi nu avem?

Asta ce arată despre România?
Arată gradul de cultură. „Noi facem asta pentru rating“, spun ei. Dar nu populaÅ£ia te cultivă pe tine, ci tu, ca om de televiziune, cultivi populaÅ£ia.

Ei spun că televiziunea e o afacere.
Păi, asta nu înseamnă egoism? Să câÅŸtig eu bani! Asta înseamnă egoismul care există dincolo de munÅ£i ÅŸi pe care eu nu-l suport, ca bănăţean. Nu contează, mie să-mi meargă bine! Cumpăr whisky cu otravă, îl vând în România, fac bani. Păi, nu-i interesează ÅŸi societatea asta, cât e de sănătoasă? De ce nu există treaba asta mai mult ÅŸi în Banat, ÅŸi Transilvania, aÅŸa cum e la voi?

Din ce vedeÅ£i la TV, ce personaje v-au rămas în minte?
Am un cult pentru Dan Puric, pentru Tudor Gheorghe sau Radu Gheorghe ÅŸi ador cântăreÅ£ii care se respectă, nu se coboară la orice.

Becali, Vadim, Băsescu, Oana Zăvoranu, Dan Diaconescu?
Îmi plac oamenii care fac performanţă, care fac ceva pentru semenii lor. Nu prin ce se laudă, ci prin faptele lor. Unul care-ÅŸi ajută semenii discret îmi place mai mult decât unul ca Becali, care se dă cu pumnul în piept. Ce fac ei, vă garantez că nu va rămâne. Asta e diferenÅ£a între noi, care facem performanţă ÅŸi ei, care fac circ.

UN CARICATURIST LA SUMMITUL NATO

Ca să-l prind pe Barroso, a trebuit să renunţ la Sarkozy

Cum aţi ajuns caricaturistul oficial al Summitului NATO?
Sunt caricaturistul oficial al summitelor de aproximativ 18 ani. Am fost la Praga, la Davos, la Baule ÅŸi în mai multe locuri. De lobby-ul pe care l-am făcut acolo nu a profitat nimeni. Din contră, când am fost la Baule, eu am dat telefon la MAE ÅŸi le-am spus să-l roage pe ambasadorul României, Sabin Pop, dacă este disponibil, să vină ÅŸi să stea lângă mine ÅŸi să ofere el caricaturile. Eu zic că a dat foarte bine, pentru că este un punct de a începe o discuÅ£ie. Eu sunt desenator, nu sunt plătit să fac lobby. Reprezint caricatura românească de atâÅ£ia ani, dar nu există niciun decont Popa Åžtefan la niciun minister. Pentru BucureÅŸti am fost solicitat, ca de obicei, de organizatori: Departamentul de Stat al Statelor Unite ÅŸi, respectiv, cei de la NATO. Am fost în zona de maximă securitate.

A fost condiţia dumneavoastră?
Da. Pentru că nu am cerut din caimacul care s-a pus acolo nici cinci bani. Åži nu vă supăraÅ£i că vă spun: expoziÅ£ia Popa’s a fost cel mai charismatic moment.

Ce făceaÅ£i practic în zona zero?

Am avut o masă la care desenam pe oricine venea acolo, am avut o expoziÅ£ie pe ÅŸevalete, în care partea de sus era facsimilul, iar jos, împachetată frumos, era caricatura în original. Când venea un ÅŸef de stat îi ofeream originalul ÅŸi făceam poze cu ei. Prima poză pe care am făcut-o a fost cu Ban Ki-moon (secretar general ONU). Ca să-l prind pe Barroso, a trebuit să renunÅ£ la Sarkozy. Nu puteam, veneau mulÅ£i deodată. GândiÅ£i-vă că în delegaÅ£ia americană au fost nouă sute ÅŸi ceva de persoane. Eu nu ÅŸtiu dacă a rămas vreunul nedesenat. Am făcut peste 2.600 de portrete.

Care erau reacţiile lor?
Ban Ki-moon a spus că, din momentul în care ÅŸi-a văzut caricatura, să-l consider unul dintre cei mai importanÅ£i fani. Barroso a zis că în birou are un singur portret, caricatura pe care i-am făcut-o eu, pentru că el o consideră mai reuÅŸită decât realitatea.

Bush ce a zis?
Secretara lui mi-a spus că va fi pusă pe hol, înainte de Biroul Oval, la loc de cinste, pentru că de curcubeu îÅŸi aduce aminte preÅŸedintele cu foarte mare plăcere. El s-a bucurat că în spatele caricaturii am fost inspirat să fac curcubeul. A trecut de două ori prin expoziÅ£ ie ÅŸi l-am întrebat dacă vrea să ia un album. Mi-a zis „Popa’s, mă întorc“. Nu a mai venit.

Sarkozy?
Era foarte supărat pe ceea ce se discutase acolo cu Georgia. Chiar era cu cei din Georgia ÅŸi vorbeau despre insucces. El nu a pus mâna pe caricatură. Cei care îl înconjurau au luat-o ÅŸi i-au dus-o. El a venit cu doamna Merkel exact când a apărut Barroso ÅŸi, mă scuzaÅ£i, fiecare om are gusturile lui...

De ce?
Eu am fost cu doamna Ségolène Royal, contracandidata lui la alegeri. Când i-am făcut portretul, la Baule, a zis că am făcut-o ca pe un preÅŸedinte. Mi-a promis că o să fiu primul invitat la Elysée dacă va fi aÅŸa. Era cu vreo ÅŸase luni înainte de alegeri. Dar n-a fost să fie. Acestea sunt relaÅ£iile. François Mitterrand, de exemplu, sâmbăta mă chema la Jarnac, la fratele lui. Acolo am cunoscut mulÅ£i actori americani.

Au fost oameni care v-au spus „vreau să fiu aÅŸa sau altfel“ în desenele dvs?
Nu. Să ÅŸtiÅ£i că treaba aceasta nu există. Depăşesc graniÅ£ele ţării ÅŸi nu există nici la omul de rând. Numai în România se aÅŸază pe scaun ÅŸi zice „Fă-mă mai bogat, mai tânăr, mai nu ÅŸtiu ce“. Cum să faci pe hârtie pe cineva mai tânăr? La ce-i foloseÅŸte? Asta vor în realitate, nu pe hârtie.

Ce discutaţi cu ei la summit?
Prodi mi-a zis vreo ÅŸapte bancuri. Dar nu am înÅ£eles niciunul. Mi s-a părut un tip foarte jovial. Când am făcut pozele cu niÅŸte ziariÅŸti italieni, a încercat să mă strângă în braÅ£e. Doar că el e pe jumătatea mea. A fost cel mai simpatic.

Putin ce a zis când a văzut expoziÅ£ia?
A admirat-o în felul lui, cu o o atitudine discretă. A luat ce trebuia să ia ÅŸi a plecat.

Vă ştiaţi cu Putin?
Da, sigur. GândiÅ£i-vă că el are de la mine patru caricaturi. Prima dată ne-am văzut în Germania, la o sindrofie a parlamentului ÅŸi a lui Schroeder. Sunt vreo zece ani de atunci.


ÎNTÂLNIRE LA NIVEL ÎNALT. La Summitul NATO de la BucureÅŸti, prima poză a lui Popa’s a fost cu secretarul general al ONU, Ban Ki-moon

DISPREÅ¢

„Nu stric hârtia pe politicienii noÅŸtri“

Care este relaÅ£ia cu politicienii români?
Să mă iertaÅ£i, sunt puÅ£ini printre ei care ÅŸtiu ceea ce fac eu. Ce sunt politicienii români? Membrii unei găşti care fură Å£ara. Ce consider eu a fi un politician? Cel care face mai mult pentru naÅ£ia lui, pentru semenii lui, pentru că aceea este societatea din care vin. Nu vă supăraÅ£i, dar nu văd nimic. Nu dau exemple. Ar trebui să vorbesc vrute ÅŸi nevrute ÅŸi ÅŸtiu că au atâta minte îngustă ÅŸi grad de cultură în privinÅ£a asta, încât ar fi capabili ÅŸi de răzbunare, pentru că este o societate primitivă în politica românească.

Cum aţi defini primitivismul?
Sunt puşi pe căpătuială individuală şi nu pentru scopul pentru care ei sunt aleşi acolo. Ei sunt aleşi să facă ceva pentru societatea din care au fost extraşi. Totul e o mascaradă. Apar pe la televizor să dea impresia că ne ajută. Dar nu ne ajută cu nimic. E un circ.

Dacă ar fi să ilustraţi lumea politică, cum aţi face-o?
AÅŸ da coala albă. Nu mai stric hârtia pentru ei. Eu sunt sătul de politica românească. De hoÅ£ia care există. Vă rog să mă iertaÅ£i, ăsta e unul dintre motivele pentru care nu ies pe poartă afară. Sunt dezamăgit de această societate, creată de aceÅŸti politicieni ÅŸi condusă într-un genocid cultural total, cu scopul de a fura. N-am văzut unul care să intre în Parlament fără să ceară un ban, care-ÅŸi plăteÅŸte singur hotelul, care vrea să facă pentru Å£ară ceva. ArătaÅ£i-mi unul, că-l mănânc! O grămadă de ambasade au comandat album Popa’s, iar ăştia din parlament au zis că nu-i interesează.

Care a fost motivaţia lor?
Că-i Băsescu acolo, în albumul meu.

Cine a zis asta?
Nu ÅŸtiu exact.

CâÅ£i politicieni români au caricaturi de la dv.?
În ’90, am scos un album „Animale care ne guvernează“. Porneam de la un măgar, de exemplu ÅŸi ajungeam la un prim-ministru. Am avut mari probleme. Fugeau de caricaturile mele. După ce am mai apărut pe la TV, au început ei să dea telefon că sunt interesaÅ£i de caricaturi, pentru ca acum să vrea cam toÅ£i. Dar am ajuns la concluzia că nu mai stric hârtia pentru ei.

Lui Băsescu i-aţi dat caricatura?
Cu el am fost ÅŸi suntem în relaÅ£ii bune. Cât timp este preÅŸedintele României, consider că nu trebuie să mă duc ÅŸi eu să-i iau aerul din jur, că sunt destui care o fac. Cât a fost ministrul transporturilor, aveam o relaÅ£ie foarte bună. Chiar am o poză istorică: eu, el ÅŸi o caricatură cu ÅŸuviÅ£a. Lui îi plăceau caricaturile. Eu nu vreau să fiu în preajma cuiva, mai ales când are o funcÅ£ie mare. Plus că nu este un preÅŸedinte al României care să fie pe gustul meu.

De ce?
Pentru ca să mă reprezinte pe mine ca preÅŸedinte trebuie mai multă seriozitate. Se coboară la chestii pe care niciunde în lume nu le face vreun ÅŸef de stat. Vezi „Å£iganca împuÅ£ită“. Sau cum dansează prin nu ÅŸtiu ce birt.

CONVERTIT LA CATOLICISM

„Rolul preoÅ£imii româneÅŸti e aproape zero“

Din ce trăieÅŸte Popa’s?
Din contractele pe care le am. Eu trăiesc din caricatură şi din arta pe care o fac, că icoanele şi pictura nu sunt caricaturi.

Cât este tehnică ÅŸi cât este har în ceea ce faceÅ£i?
99% harul Domnului, 1% muncă.

AÅ£i trecut la catolicism. De ce?
Într-o societate în care te duci la slujbă, iar apoi frate cu frate, tată cu fiu se iau la bătaie, se încaieră, eu consider că degeaba au mai fost la biserică, nu fac parte dintr-o societate de oameni creÅŸtini. Spun întotdeauna că poporul român nu e în totalitate un popor creÅŸtin. Există foarte multe divergenÅ£e, certuri, procese la tribunale, care sunt departe de creÅŸ- tinătate. Rolul preoÅ£imii româneÅŸ ti este zero. Sau aproape zero.

Asta vine tot dintr-o dezamăgire faţă de societatea românească.
De ceea ce se întâmplă în societatea românească. De chestiile bolnave ale societăţii. Pe care, din păcate, nu cred că voi mai apuca să le văd vindecate.

Å¢ineau atât de mult de religie, încât aÅ£i trecut la catolicism?
Nu. Am vrut să mă duc într-un loc în care nu există atât de mult circ, în care treburile sunt mai clare, iar respectul mai mare. În catolicism, respectul este extraordinar de mare. E diferenţă foarte mare între religii. Dumnezeu e acelaÅŸi, ÅŸi într-o religie ÅŸi în alta. Măcar ultima parte a vieÅ£ii să o trăiesc în coordonatele pe care mi le doresc.

PERSONAJE

„Iliescu a furat cel mai puÅ£in“

Dacă primiÅ£i o invitaÅ£ie, în acelaÅŸi timp, de la Putin ÅŸi de la Bush să îi desenaÅ£i, pe cine alegeÅ£i ÅŸi de ce?
Depinde de ce vor ÅŸi de ce discut. Dacă spune „eu vreau să mă faci dârz, că sunt la cinci minute după ce am cucerit Georgia“, l-aÅŸ refuza. Mie mi-a plăcut foarte mult de Saddam Hussein, ca figură. Avea niÅŸte ochi foarte pătrunzători. Am avut o satisfacÅ£ie extraordinară când au intrat militarii în biroul lui Saddam ÅŸi au filmat, iar pe masă era portretul făcut de mine ÅŸi trimis prin ambasador acum 15 ani.

Ce alte figuri v-au atras atenţia?
M-au atras multe, cu privirea lor. Privirea lui Putin arată putere ÅŸi stăpânire de sine. Este printre puÅ£inii care ÅŸtiu, înainte de a sta de vorbă cu el, ce vrei, ce doreÅŸti, cu ce scop ai venit.

Ce vă sugerează Bush?
Să fiu sincer, nu mi-a plăcut niciodată. E un om cu două feţe.

Sarkozy?
Mă abÅ£in. Nu mi-a plăcut. Nu-mi transmite niciun sentiment pozitiv când îl „citesc“, cum îmi place mie să spun.

Gordon Brown?
Un jovial, dar un lord.

Băsescu?
Păcat că nu ascultă de oamenii din jurul lui, că l-ar dirija mai bine. Să ÅŸtiÅ£i că Băsescu e un om sincer. Nu cred că face cu răutate ceea ce face. DeÅŸi se spune că el bagă zâzanie peste tot. Nu este adevărat. Privirea nu spune asta.

Tăriceanu?
Un om care a avut o educaÅ£ie după părerea mea aleasă, neavând foarte multă cultură. A iubit probabil partea tehnică mai mult.

Iliescu?
Este un adevărat politician. Cred că este un tip sincer. Are o privire de om bun. Eu nu-s un adept. Dar mi s-a părut că e cel care a furat cel mai puţin.

CARTE DE VIZITÄ‚

Data naÅŸterii: 11 iunie 1955
Locul naÅŸterii: CaransebeÅŸ
Traseu profesional: a publicat prima caricatură la 7 ani, într-un ziar local, ÅŸi a debutat în „Urzica“, la 14 ani. La 19 ani, în FranÅ£a, este descoperit de Henry Coursaget, preÅŸedintele Festivalului din Confolens, la care participa. Absolvent de Politehnică în România, termină în FranÅ£a Academia de Arte Vizuale din Poitier. Denumit „Regele Caricaturii“, este cel mai rapid caricaturist din lume. A fost caricaturist oficial la zeci de evenimente (summitele NATO, Olimpiada de la Atlanta, WorldCup 1998 sunt doar câteva), iar expoziÅ£iile personale ÅŸi-au pierdut ÅŸirul. Prin sindicatul caricaturiÅŸtilor din SUA, publică desene în reviste din toată lumea.