Portret de fermier căruia i-a ajuns cuţitul la os

Autor: Andra Mardare

Unul dintre cei mai mari fermieri din Ialomiţa explică punct cu punct cum, fără subvenţie, trebuie să vândă din vaci şi să dea oameni afară.

Nicuşor Şerban s-a aflat printre cei care s-au îmbrâncit cu jandarmii la protestele de miercuri, din faţa Ministerului Finanţelor. Poate fi numit agitator? De fapt, vorbim de unul dintre cei mai mari fermieri din Ialomiţa, care a trăit toată viaţa la ţară, a investit în agricultură din 1994 şi a trimis-o pe fata lui să studieze la Oxford.

Acum este, însă, foarte îngrijorat de soarta investiţiilor sale. I-a ajuns cuţitul la os. Visul care s-a născut în curtea ţărănească a părinţilor săi se află în pragul năruirii. Prin acest caz, putem înţelege întreg scandalul subvenţiilor agricole.


Bani pentru standarde europene


Şerban a fost la protestul de miercuri pentru că întârzierea plăţii subvenţiilor de către stat îl pune în încurcătură: „Eu obţin aproximativ 28 de litri de lapte de la o vacă pe lună şi sunt la limită. Ce se fac fermierii care obţin 15-20 de litri şi care au mai puţine animale?”. Se plimbă agale printre vacile lui negre, bine hrănite şi vorbeşte în „termeni economici”.

Crede că subvenţiile sunt necesare pentru a alinia fermierul român la stan dardele europene, în condiţiile în care cheltuielile pe care le au producătorii sunt deja la nivelul UE.

„Fiecare fermier dă bani pe furaje, medicamente pentru animale, utilaje pentru cultivarea pământului, pe care le cumpărăm din afară. Investiţiile sunt făcute pe împrumuturi. Eu am făcut credite la furnizori ca să obţin medicamente, furaje, motorină, seminţe”, rosteşte răspicat Nicuşor Şerban.

Rămâne înglodat în datorii

Producătorul îşi aranjează şapca, din obişnuinţă. Susţine că banii ar fi acoperit cam 30% din cheltuielile pentru întreţinerea animalelor.

Se mai baza pe cei 350.000 de lei pe care trebuia să-i primească de la stat ca să îşi achite o parte din datoriile către furnizori, care i-au dat un termen de plată apropiat de data la care trebuia să primească subvenţia. Dacă nu va reuşi să plătească, furnizorii pot să-l declare ca răuplatnic la Centrala Riscurilor Bancare şi nu va mai putea accesa fonduri europene în viitor.

„Mai sunt câţiva care te înţeleg şi care te mai amână, însă se creează un blocaj care duce la o reacţie în lanţ, pentru că nici ei nu pot să facă plăţi mai departe”, adaugă fermierul. Pe lângă aceasta, preţurile de producător foarte mici la lapte din prezent îi dezavantajează pe toţi crescătorii de taurine. Nicuşor Şerban crede chiar că nu vor mai primi nici cele două subvenţii pentru producţia de lapte, diferite de cea pe cap de taurină, pentru care a protestat miercuri.

Meserie de familie

„Dacă statul nu ne dă banii, s-ar putea să concediez zece oameni, poate să vând câteva animale, să renunţ la nişte medicamente şi să sper că nu se vor îmbolnăvi vacile. Dar asta înseamnă să vând capital, să-mi reduc afacerea”, observă agricultorul. Îi e teamă că va intra pe o spirală descendentă, care îi va afecta veniturile pe termen lung.

Nicuşor Şerban cunoaşte sectorul agricol românesc de peste 25 de ani. Are studii agronomice finalizate şi experienţă de lucru în domeniul agricol atât înainte de căderea regimului comunist, când a lucrat pentru stat, cât şi după. Şi-a deschis propria societate în 1994, când a luat 160 de hectare în arendă şi a făcut primul credit bancar pentru utilaje.

Era iniţial o fermă cu profil vegetal, pentru ca în 2001 să devină una dintre întreprinderile agricole mari din România în ceea ce priveşte recoltarea de lapte. „Eu am crescut la ţară, unde părinţii aveau animale şi mi-a plăcut. Cred că se poate face profit din afaceri în agricultură. Dacă se poate în străinătate, se poate şi aici”, explică, entuziasmat, agronomul.

Fermă de 600 de vaci

Acum doi ani, a obţinut fonduri prin programul SAPARD pentru a construi două grajduri noi, „după model american” şi o sală de muls, corespunzătoare standardelor nemţeşti.

Azi, ferma numără 4.500 de hectare de teren luate în arendă şi 600 de capete de vite, dintre care 250 sunt vaci de lapte. Nicuşor Şerban are 32 de angajaţi şi produce între 120.000 şi 150.000 de litri de lapte pe lună, din care o parte însemnată o trimite firmei de produse lactate Danone.

Afacerea nu îl îndepărteză de familie, pentru că soţia lucrează cu el la fermă. Se mândreşte cu fata lui, absolventă de Oxford, care „nu e încă în agricultură”, ci lucrează într-o companie multinaţională.

UNDE-S BANII?

De la ce a pornit revolta laptelui


Guvernul a refuzat, practic, să plătească subvenţiile pentru fermieri, deşi plăţile fuseseră programate din luna august. Banii n-au fost viraţi, însă, niciodată din Trezorerie în contul Ministerului Agriculturii. Tărăşenia a ieşit la iveală abia după ruptura dintre PDL şi PSD. PSD-istul Ilie Sârbu, fostul ministru al agriculturii, spune că banii necesari, 100 de milioane de lei, nu i-au fost acordaţi din considerente politice.

Există voci care susţin că sumaa fost deturnată ca plăţi suplimentare la lucrările de asfaltare din ţară. La începutul săptămânii, Emil Boc, premier interimar, a declarat la Realitatea TV că guvernul „2 în 1” va face plăţile în câteva zile. Or, la mitingul de miercuri, şeful lui Boc, preşedintele Traian Băsescu, le-a spus clar fermierilor că nu mai sunt bani în Trezorerie. Cele 100 milioane de lei s-au evaporat din august până în prezent. Subvenţiile agricole reprezintă cea mai mare cheltuială bugetară în Uniunea Europeană.


Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele