Portret de medic legist: \"Cel căruia îi plac cadavrele are deja o problemă\"

Constanța, judeţul cu cele mai frapante omoruri

Specialistul a văzut multe la viaţa lui, are ce povesti. Colaborează îndeaproape cu poliţiştii judiciarişti şi cu procurorii cu care face echipă la mai toate cazurile, „pe teren” . Mai ales că ,” în ultimii ani, la Constanţa, conform unei statistici ,s-au înregistrat cele mai multe cazuri de omoruri multiple, cazuri cu mai multe victime odată”. Numai in ultimii doi ani avem o mulţime de exemple: cazul Sergiu Băhăian, cu asasinarea comandată a cel puţin patru persoane, cei 12 militari morţi în catastrofa aviatică de la Tuzla, cazul Cernavodă - Giani Deli-Iorga cu patru victime, accidente de circulaţie colective, cu cel puţin 4-5 victime.

Tragedia de la Tuzla din iulie 2010 a fost cel mai dramatic caz şi, deşi pentru unii sună ciudat, „ pentru mine a fost o experienţă deosebită, dură, cu impact emoţional puternic, dar şi un privilegiu din punct de vedere profesional, pentru că nu voi mai avea în viaţa mea, îmi pare rău că s-a întâmplat, practic pe durerea altora am căpătat experienţă pe ceva deosebit. Colegii mei din celelalte judeţe probabil că nu vor apuca nicioadată să facă aşa ceva, 11 autopsii în doar câteva ore, impreună cu alţi doi colegi. Sub presiunea unui tumult mediatic şi emoţional a trebuit să facem un act ştiinţific, identificarea a fost dificilă pentru că nu aveam elemente de morfologie, de identificare obişnuită şi la unele dintre victime a trebuit să procedăm la identificarea genetică, aşa cum se face în marile catastrofe aeriene, unde sunt doar rămăşite umane. Pentru familii e foarte important ca măcar o bucăţică din corpul omului să fie acolo, să fie aceea şi să fie înmormântat sau incinerat. Eu şi colegii mei am reuşit”.

Cazul Băhăian a fost şi el şocant, execuţie în stil mafiot, unic în ţară. Şi, culmea, la descoperirea celor patru cadavre, în intervalul 2006-2008, când s-au efectuat şi autopsiile, au fost considerate morţi fără suspiciune. Aşa că, după ce Băhăian şi locotenenţii lui au fost prinşi în ianuarie 2010, dr Onciu a reautopsiat cadavrele, iar „concluziile medico legale s-au modificat în totalitate”. Nu vrea să comenteze cine a efectuat autopsiile iniţiale.

Cazul Cernavodă din ianuarie 2011 este deja de notorietate. Au fost patru victime, trei omorâte şi una înecată: Bogdan Mitu, care şi-a înecat soţia în Dunăre şi apoi s-a sinucis, şi parinţii lui Mitu, Elena şi Petre Garoafă, înjunghiaţi de Giani Deli-Iorga. Şi aici, doctorul Onciu a lucrat împreună cu colegii săi.

 Expertiza psihiatrică este cea mai solicitantă

În afară de activitatea de bază, dr Mihai Onciu este de 12 ani şi şeful Comisiei de Expertiză Psihiatrică şi Psihică, formată din medici psihiatri şi psihologi care evaluează discernământul subiecţilor care au săvârşit omoruri, unele foarte grave. „Din toată medicina legală, expertiza psihiatrică medico-legală este cea mai solicitantă, se bazează pe interviuri nesfârşite, se realizează prin interpretarea unor teste psihologice, înseamnă muncă în echipă”. 

Medicul susţine că "lumea asimilează medicina leglă cu morţii, având în vedere că sunt cazurile cele mai frapante, mai dramatice, dar cea mai importantă cazuistică a noastră este la persoană, vătămări corporale, agesiuni cu violenţă, complicate, violenţa domestică”

 Locul medicinii legale este la Ministerul Justiţiei

 Medicii legişti sunt, de fapt, cei care orientează activitatea organelor judiciare, concluziile preliminare au un rol important în atitudinea judiciariştilor . Ei sunt solicitaţi la morţile suspecte cu leziuni traumatice şi participă alături de poliţişti şi procurori la cercetarea la faţa locului.

La sfârşit se întocmeşte un proces verbal de constatare la faţa locului, în care medicul legist îşi expune concluziile . Dr Mihai Onciu , care este licenţiat şi în drept, crede că Medicina Legală ar trebui să treacă în subordinea ministerului Justiţiei, aşa cum este organizată în mai toate ţările din Europa şi în SUA.

„ Ar trebui să fie un element de dezbatere la noi, în 2007 când am condus Serviciul de Medicină Legală Constanţa am susţinut această propunere, sunt mulţi colegi care gândesc la fel, eu sunt unul care militează pentru trecerea la Ministerul Justiţiei pentru că medicina legală este un participant real şi efectiv fără de care nu se poate realiza actul de justiţie”, spune medicul legist.

Primul exemplu la îndemână este Franţa, unde pentru a deveni medic specialit legist trebuie să dai examen la Ministerul Justitiei, la fel şi în SUA . „Acum, noi , pentru lucrările noastre, luăm bani de la Ministerul Public , de la poliţie ,din bugetele lor şi le transferăm în alt buzunar. Pe când atunci, deconturile s-ar face mai simplu, în acelaşi minister”.

Chiar şi cu comunicarea sunt probleme, pentru informaţii de specialitate, medicul legist este împiedicat să discute cu jurnaliştii, cei care trebuie să se expună cu declaraţii oficiale sunt purtătorii de cuvânt ai spitalelor. Există directive interne clare în acest sens , doctorul Mihai Onciu este deja „ păţit” , se pare că a fost sancţionat de către Institutul de Medicină Legală Bucureşti ,trece peste subiect . Este explicabil de ce, în ultima vreme, evită să-şi prezinte concluziile medico-legale pe un anume caz , deşi, de fiecare dată, are acordul procurorului.

 România are cei mai mulţi medici legişti din Europa

 Se îndoieşte însă că „mai marii medicinii legale din România” ar accepta o altă subordonare decât faţă de Ministerul Sănătăţii, „ pentru că ar avea mai mult de pierdut decât de câştigat , ar însemna reorganizare sistemului de medicină legală” .

Potrivit lui Onciu, în România sunt, la ora actuală, peste 200 medici legişti , „ şi nu ştiu să existe o ţară în Europa cu medici legişti mai mulţi decât la noi”. În timp ce în România , medicii legişti se ocupă de toate cazurile suspecte , în Europa , ei se ocupă doar de heteroagresiuni ( moartea violentă sau suspiciunile de omor). Celelalte decese sunt făcute de examene externe, adică pot fi efectuate şi de medici de altă specialitate, care au altă competenţă. De exemplu, la accidentele de circulaţie, cazurile sunt analizate de medicii de familie , la fel şi agresiunile. În România, astfel de competenţe le au doar legiştii şi numai acesta eliberează certificatul medico legal.