Povestea lui Viorel Gaiţă, farsorul anilor ’90 la TV |VIDEO

 
„Trecea viaÅ£a pe lângă noi“

EVZ: Televiziunea e violentă, tabloidă, nocivă. De ce te-ai întors?
Viorel Gaiţă: În niciun caz pentru ce ai enumerat. M-am întors din cauza unei neîmpliniri ÅŸi a unei nostalgii faţă de perioada de televiziune pe care am trăit-o în România imediat după RevoluÅ£ie. Când am plecat aveam aÅŸa o lehamite ÅŸi nu mă gândeam că o să mă mai întorc. Eu am venit în România cam în fiecare an ÅŸi Bebe (Ovidiu Ianu - n.r.) îmi tot băga câte un fitil, îmi strecura în subconÅŸtient câte o neîncredere. Că e nevoie de umorul meu, că e loc pe piaţă. Chestia asta a săpat, a intrat pe fisuri ÅŸi a crescut, mai ales că acolo nu prea am făcut ce făceam în România, eram agent de vânzări.

Ce a contat cel mai mult?
În primii ani a fost foarte greu. Trăgeam linie la sfârÅŸit ca să vedem dacă mai rămânem. Pe urmă am zis să stăm ca să luăm cetăţenia, apoi a apărut primul copil. A venit ÅŸi al doilea copil ÅŸi ne-a fost greu să ne rupem. Dincolo de realizările materiale, casă, două maÅŸini, trecea viaÅ£a pe lângă noi. Era totul ca în filmele americane: serviciu - casă.

Nu asta îÅŸi doresc cei mai mulÅ£i?
Nu e chiar aÅŸa. Eram ca niÅŸte roboÅ£ei cu program strict. Åži aici o să se întâmple la fel, dar mai rămân ieÅŸirile cu prietenii. În aprilie am venit singur ÅŸi am zis că dacă am un semnal, atunci aduc toată familia. Am discutat cu Bebe, ne-am hotărât pe un format de talk-show de divertisment de seară. Mai întîi am fost la Prima, ne-au primit foarte bine, ni s-au dat bani să facem un pilot. Numai că după ce l-au vizionat au spus că nu este pentru publicul lor. Am bătut apoi la uÅŸa Antenei 1, la Florin Nicoară (director de programe - n.r.). A văzut pilotul ÅŸi am rămas surprins să văd că râde.

Acum opt ani ai plecat într-un moment de vârf al Pro TV-ului.
Până atunci avusesem un statut preferenÅ£ial în Pro TV. Nu se amesteca nimeni în bucătăria mea, eu veneam cu caseta ÅŸi o predam. Aveam un statut pe care nu ÅŸtiu dacă mulÅ£i l-au avut, ÅŸi probabil lucrul acesta începuse să deranjeze. Am fost atribuit unei case de producÅ£ie ÅŸi, încet, încet, au început să apară mici discuÅ£ii. Mi s-a luat ÅŸi emisiunea de la radio, „GaiÅ£ele de la miezul nopÅ£ii“, care, după părerea mea, mergea foarte bine, pe motiv că nu are audienţă. Pe urmă, „Echipa mobilă“ începuse să scârÅ£âie. O mutau ba înainte de meci, ba după meci, ba o mai săreau. Au mai fost mici chestii pe care eu le-am resimÅ£it negativ, care s-au acumulat. Au venit peste faptul că Monica, soÅ£ia mea, a fost acceptată la o bursă în Canada. A plecat ea prima, iar după ÅŸase luni am urmat-o.

Åži în Canada, când ai ajuns, ce ai început să faci?
Atunci îmi doream chiar să devin anonim. Åži m-am trezit o rotiţă într-un sistem. Când am plecat de aici am zis că sunt dispus să fac orice. Dar în momentul în care porneÅŸti de la un standard, nu îÅ£i mai poÅ£i permite orice. E ca ÅŸi cum ai lua-o din nou de la lingură.

Ai lucrat ÅŸi în TV în Canada. Cum?
Am văzut unde e o producÅ£ie de film TV. Era un serial. M-am dus acolo ÅŸi am spus „ăsta sunt“. Înainte am încercat să trimit CV-uri în ideea că o să răspundă cineva. Nu există aÅŸa ceva. E acelaÅŸi sistem de relaÅ£ii care funcÅ£ionează peste tot. Am luat cărÅ£i întregi de firme ÅŸi am trimis, cred, sute de CV-uri. Am făcut o postuniversitară în comunicare ca să mă integrez mai bine. Cred că am plecat un pic cam târziu. Dacă vrei să faci carieră acolo, trebuie să pleci pe la vreo 20 de ani, ca să ai prieteni, să ai contacte. Asta e ce mi-a lipsit. Cu diploma m-am dus la un studio de filmare. Eu aranjam aparatele video pentru regizor. Veneam dimineaÅ£a, cablam cele două aparate video la camere ÅŸi în rest sorbeam din ochi ce se întâmpla pe platou.

Nu era frustrant?
Nu, pentru că o făceam cu plăcere. Era un mediu care mă stimula ÅŸi nu renunÅ£asem la gândul meu de a penetra piaÅ£a lor de mass-media. Contractul a fost de patru săptămâni. Apoi, prin intermediul producătorului-ÅŸef, m-a chemat asistent la regie, unde mă ocupam de figuraÅ£ie. Le spuneam când să intre în cadru, cum să intre. Apelau la mine ori când cineva dintre ei refuza, ori când condiÅ£iile de filmare erau mai grele.

„După primul copil, nu-mi mai puteam permite să fiu boem“

CâÅŸtigai bine?
Pentru salariile care erau acolo, nu. Nici din România nu am plecat din cauza banilor. Entuziasmul e mare la început. Dar stăteam de vorbă cu cineva ÅŸi-i spuneam că nu mă simt integrat. Ce se întâmplă acolo e foarte ciudat. Cine pleacă pentru că n-are ce să pună pe masă, acolo găseÅŸte o realizare, se înscrie într-un sistem. Problema mea e că acum eu nu mai vreau să fiu o rotiţă din acel sistem. Åžtiam de Canada din filmele lor de popularizare. Dar nu spune nimeni de iernile în care te apucă depresia pentru că Å£in ÅŸase luni ÅŸi zăpezile sunt de un metru. ÎÅ£i zâmbesc în faţă, dar de fapt ei cred că le iei locurile de muncă.

Cât ai făcut TV acolo?
Åžase luni la început, după care mi s-a oferit să moderez o emisiune pentru români la un post comunitar care dădea emisiuni în toate limbile. Asta a mai durat un an de zile. După ce s-a născut primul copil, nu-mi mai puteam permite să fiu boem. Mi-am reorientat activitatea în vânzări.

Ce vindeai?
De toate, pentru întreprinderi mici ÅŸi mijlocii, de la telefoane mobile până la internet, televiziune prin satelit, website-uri. Asta am făcut până am plecat - aproape ÅŸapte ani.

PIAŢĂ

„Nu suport lipsa unui simÅ£ al ridicolului“

Cum găseşti piaţa TV acum?
Foarte fărâmiÅ£ată. Ce văd acum într-un fel mă îngrozeÅŸte, dar îmi dă ÅŸi speranÅ£e, pentru că mă gândesc că fenomenul acesta de manelizare, de bagatelizare, de becalizare, dacă vrei, trebuie să aibă ÅŸi un sfârÅŸit. Perioada plecă- rii mele poate (poate cu puÅ£in timp înainte) coincide cu declinul acesta al televiziunii, din punct de vedere al calităţii. Pe de altă parte, se înscrie într-un trend mondial. Este ÅŸi vina televiziunii. DeÅŸi ei spun „le dăm ceea ce vor ÅŸi cer“. StaÅ£i puÅ£in, păi ÅŸi voi aÅ£i contribuit la educarea acestui gust, ca televiziune.

Te uiţi la TV şi ar trebui să faci o echipă de aur, un dream-team al divertismentului. Pe cine alegi?
Mai pe gustul meu sunt cei de la „Mondenii“. I-aÅŸ lua pe toÅ£i, pentru că sunt talentaÅ£i. „CârcotaÅŸii“ mi se pare că au intrat într-un fel de rutină, dar mi se par încă bine. Cei de la „VacanÅ£a mare“ n-au fost niciodată pe gustul meu, deÅŸi îi ÅŸtiu personal ÅŸi ÅŸtiu că sunt niÅŸte tipi cu mult umor, doar că merg mai spre marea masă, iar ei o recunosc. Eu sunt un tip cu un umor din vechea gardă. Dar ar trebui să mă adaptez ÅŸi eu, sunt foarte conÅŸtient. Chiar mi s-a spus că ar trebui să învăţ din modul în care s-a adaptat „Divertis“. I-aÅŸ lua în echipă. Mai sunt băieÅ£ii care scriu la „Animat Planet“ ÅŸi sunt pe gustul meu. Ioan T. Morar este un tip pe care îl admir ÅŸi vreau să văd dacă reuÅŸim să intrăm într-o colaborare.

Ce te face să schimbi canalul TV?
Nu suport lipsa unui simÅ£ al ridicolului. E un sentiment pe care îl am când mă uit la unele programe. Uite, „Noră pentru mama“. Nu rezonez cu nimic din ce se întâmplă acolo. Telenovelele, iarăşi, mă scot din sărite. Åžtirile au ajuns la un sadism ÅŸi la o cruzime... De-abia aÅŸteaptă să se mai arunce unul de la fereastră ca să fie pe fază. Mă mir că nu vedem o filmare în direct a vreunuia. Exploatarea aceasta a sentimentului de compasiune. Dar suntem în trend. Citeam ceva care m-a lăsat perplex despre ce mai fac britanicii în zona de reality-show. Au imaginat un show cu top-modele handicapate. Noi încă n-am ajuns acolo.

Din ce vezi pe TV, ce îÅ£i place?
„Mondenii“, „Divertis“, mă mai uit ÅŸi la Mircea Badea. Mai stau ÅŸi pe nebunia de la Gâdea. Mă distrează, văd niÅŸte personaje acolo. Tipul cu laptopul clar joacă un rol acolo, e conÅŸtient de asta. Dar nu sunt un mare consumator de televiziune, spun sincer. Prefer să citesc o carte sau să ies în aer liber cu familia.

EMISIUNE

Jay Leno la pătrat, în „MiÅŸtok Show“

Crezi că-i mai prinzi pe români cum îi prindeai prin ’94, la Tele 7?
Nu s-a schimbat mult. Doar că raportul dintre răspunsurile bune ÅŸi cele pe lângă e mai mare. Chiar am reeditat ancheta cu sepuku ÅŸi harakiri (ce vă trebuie ca să faceÅ£i?) ÅŸi cel puÅ£in din partea masculină am rămas uimit să văd câÅ£i ÅŸtiu ce înseamnă acum. Atunci era imediat după RevoluÅ£ie.

Sunt mai emancipaţi?
Pot să spun asta, da. Au evoluat în ceea ce priveÅŸte informaÅ£ia. Am făcut acelaÅŸi lucru în Statele Unite ÅŸi în Canada ÅŸi am mers cu întrebări supersimple. Eu sunt conÅŸtient că nivelul ignoranÅ£ei este constant, exact ce spunea Murphy, doar că populaÅ£ia este într-o continuă creÅŸtere. E clar că pe undeva suntem în rândul lumii. Am avut surprize la întrebări precum câte laturi are triunghiul, numiÅ£i trei ţări din Europa, în ce Å£ară este Marele Zid Chinezesc sau în ce lună a avut loc Marea RevoluÅ£ie din octombrie.

Partenerul tău cine este?
Este Bebe alias Ovidiu Ianu. A lucrat cu mine la „Echipa mobilă“, a fost producătorul meu ÅŸi a jucat ÅŸi în filmuleÅ£e. Am păstrat legătura cu el aproape neîntrerupt cât eu am lipsit. Va fi o emisiune cu doi prezentatori. Un fel de Jay Leno, dar parodie, presărat cu momente filmate de tipul anchetelor de stradă, camere ascunse, scenete, reclame la miÅŸto, parodii de emisiuni care există pe post, împănate de invitaÅ£i care comentează filmuleÅ£ele.

CARTE DE VIZITÄ‚

Viorel Gaiţă

Anul naÅŸterii: 1964

Stare civilă: căsătorit, doi copii

Studii: Facultatea de Biologie, Geografie, Geologie, specializarea Geofizică (1989), Concordia University, Montreal Canada, Communication Studies (2002)

Carieră: TVR („VeniÅ£i cu noi pe programul doi“, „Ceaiul de la ora 5“), Tele 7abc („Mitică“, „Dialoguri politice“), Pro TV („Lumea lu’ Gaiţă“, „Echipa mobilă“)

Viorel Gaiţă vedetă TV: "Am făcut acelaÅŸi lucru în Statele Unite ÅŸi în Canada ÅŸi am mers cu întrebări supersimple. Am avut surprize la întrebări precum câte laturi are triunghiul, numiÅ£i trei ţări din Europa, în ce Å£ară este Marele Zid Chinezesc sau în ce lună a avut loc Marea RevoluÅ£ie din octombrie."