Producător de mărţişoare, job de sezon pentru „artişti”

Cei din branşă afirmă că orice rest de prin casă poate deveni obiect artistic: o bucată de şmirghel sau de şpan curbat, un rest de creion, scoici, nasturi, mărgele din şiraguri rupte sau flori uscate.

Câteva mii de lei în mână

Producătorii spun că trag o lună, bibilesc micile accesorii colorate, după care, chiar dacă îndură frigul în ultima săptămână din februarie şi în prima din martie, ştiu că la final rămân cu câteva mii de lei bune. Chiar dacă suma e echivalentul unui salariu mediu, pentru tineri mai ales re pre zintă o gură de aer: cu 1.500 de lei în buzunar trece destulă vreme până când vor mai cere bani de la părinţi. Iar dacă sunt destul de creativi, investiţia în mărţişoare poate fi nesemnificativă.

Graficiana Oana Furcă, de 24 de ani, a început „să mărţişorească” în februarie 2009, pentru bani de buzunar. A lucrat două săptămâni la ele şi a scos pe piaţă vreo 200 de mărţişoare, din nasturi împachetaţi în bucăţele de piele pictate cu vopsele textile, în formă de puişori, maşinuţe, flori sau modele abstracte. A pus în aplicare tot ce i-a trecut prin minte.

Fiecare piesă a costat 5 lei. Au avut succes imediat, aşa că anul acesta pregăteşte o nouă serie. Cât priveşte investiţia, aceasta este minimă.

„Am cumpărat numai şnururile alb-roşii. Nasurii şi pielea le aveam de la mama, care a lucrat la ceva firme de gen şi i-au rămas nişte saci cu resturi de piele, iar vopselele fac parte din viaţa mea cotidiană. Nu am încă un job stabil, de când am terminat facultatea lucrez ca freelancer diverse. Ideea cu mărţişoarele a fost clar pentru a câştiga ceva bani, dar şi pentru ca procentul de mărţişoare cumpărate la vrac să nu mai fie aşa mare, iar omul cu bun-gust să aibă de unde alege. Cel mai mult mă bucură să văd că mărţişoarele mele le plac oamenilor”, spune graficiana.

Fetele din „Fabrica de nori”

Un grup de artiste din Timişoara, ieşite de ceva ani de pe băncile facultăţii, au fondat încă de acum doi ani un grup de creaţie handmade, „Cloud Factory” („Fabrica de nori” - en.). Fetele s-au apucat deja de mărţişoare, pentru că vor să rupă gura târgului cu creaţii speciale. Asta pentru că au înţeles că le-a prins prea tare patima mini-bijuteriilor legate cu şnur alb şi roşu ca să mai poată renunţa.

„Să faci mărţişoare este ca un virus. Am început în facultate şi în fiecare an am spus să nu mai fac, după care am abandonat ideea şi m-am pus pe lucru. În cel mai prolific an am produs 6.000 de bucăţi. E ceva muncă, fiecare piesă e unică în fond, şi, cumulat, se adună multe ore. Dar, chiar dacă investiţia înseamnă destul de mult, către 50%, în final merită”, spune Nada Stojici, o tânără de 29 de ani, absolventă de sculptură, profesor de desen şi modelaj la un club de creaţie pentru copii.

Nada pregăteşte sezonul acesta 2.000 de mărţişoare sub formă de vitralii în miniatură: pătrăţele sau dreptunghiuri mici de sticlă, îmbrăcate pe margini în imitaţie de fir de plumb, care continuă, circular, pe suprafaţa sticlei.

Pentru ele, artista a reciclat cioburi de la ferestre de 1-2 milimetri, a mai investit 30 de lei în ustensila de tăiat sticla (diamant - n.r.), mixtura plumburie a costat-o 300 de lei, iar vopselele speciale de sticlă, câte 30 de lei fiecare. Investiţia continuă cu şnururile de mărţişor - 30 de bani bucata, comandate pe internet, şi plicuri, la acelaşi cost.

Şi-a câştigat o clientelă fidelă

Alături de ea, în grup, este Manuela Marchiş, sculptoriţă freelancer în vârstă de 25 de ani, care a început să facă mărţişoare în liceu şi a dezvoltat o tehnică ce nu implică mari costuri.

„Când eşti la liceu şi faci mărţişoare înveţi să trăieşti liber. Eu fac măşti din ghips, pictate. Fiecare piesă este un portret în miniatură, care îmi ia 10-15 minute. În fiecare an, încep lucrul cam cu o lună înainte de finele lui februarie, când ieşim cu mărţişoarele la vânzare şi lucrez cam şase ore zilnic”, povesteşte tânăra.

Anul acesta şi-a propus să facă 500 de mărţişoare-măşti. Tânăra spune că efectele crizei s-au simţit încă de anul trecut în branşă. „Dacă, în 2008, am câştigat 1.500 de lei, anul trecut am reuşit să strâng numai 1.000”, explică Manuela.

E totuşi liniştită că, în timp, şi-a făcut clientelă. „Cumpără oamenii de la bancă, oamenii îmbrăcaţi la costum, care nu se uită la bani şi au şi gusturi. Ce am mai observat e că vânzările merg exclusiv până pe 1 Martie, apoi, până în 8 Martie nu mai mişcă nimic”, a adăugat artista.

OFERTĂ

Invitaţie la creaţie

Anul acesta, fetele de la Cloud Factory vor să scoată mărţişoarele în stradă într-un alt context. Ele au organizat astfel un fel de „workshopuri” de creaţie.

Dacă vremea va fi prielnică, artistele vor organiza o „şezătoare” în Piaţa Libertăţii din Timişoara. În schimbul unei sume modice (1-2 lei), trecătorii se pot opri aici şi în văţa de la profesioniste cum să confecţioneze propriile mărţişoare, pe care le vor lua cu ei la plecare.

ŞEZĂTOARE

Cum salvezi bugetul familiei

În multe familii, mai ales înainte de Revoluţie, toţi membrii lucrau la confecţionarea mărţişoarelor. Făceau adevărate şezători, la care participau rude şi prieteni, iar la final mărţişoarele erau vândute în fabrici.

Având în vedere criza, artiştii plastici timişoreni le recomandă tinerelor familii să adopte această modă. „E o activitate care-i implică creativ pe toţi membrii familiei şi ar fi frumos să fie adoptată de cât mai mulţi oameni. Să se gândească la faptul că în două după-amieze salvează cel puţin 50 de lei din bugetul familiei, confecţionând propriile mărţişoare unicat pe care le vor da apoi de 1 Martie”, spune artista Nada Stojici.