"Captain Planet", plecat să salveze tundra

Evz.ro: Cum s-a născut interesul pentru protecţia mediului?
Breck Bowden: Ca majoritatea oamenilor de vârsta mea (57 de ani), am crescut într-o vreme a „aventurilor ştiinţifice”, cum organiza şi Jacques Cousteau pentru a le arăta oamenilor frumuseţea şi misterul oceanelor. El a fost cel care a inspirat o întreagă generaţie de tineri.

Pe atunci, eu eram copil şi priveam cu interes la televizor o emisiune despre animalele sălbatice, precursoare a multor emisiuni de mai târziu şi desene animate. Pe plan ştiinţific, un grup de cercetători conduşi de Eugene şi Tom Odum puneau bazele unui nou domeniu de studiu în Statele Unite– „ecologia ecosistemului”. Când am ajuns student, acest domeniu părea foarte captivant.

Înainte de asta, prin liceu, primul om a ajuns pe Lună. Nici acum nu pot uita ce impact a avut asta asupra mea: Neil Armstrong mergând pe Lună, un pas imens pentru omenire. De atunci mi-a rămas nostalgia unui zbor care îţi arată că pământul este mic şi singur într-un univers vast.Tot atunci am realizat şi că Pământul are resurse limitate. La toate acestea se adaugă şi pasiunea mea pentru natură, mai ales pentru excursiile în pădure.

Cum a luat naştere proiectul numit Influenţele Spaţiale şi Temporale ale deviaţiilor Termokarstului asupra Proceselor de Suprafaţă în peisajul arctic (Spatial and Temporal Influences of Thermokarst Failures on Surface Processes in Arctic Landscapes)?
Ideea acestui proiect a apărut accidental, dar ne-a luat ani buni până să o punem în practică. Alături de unul dintre colegii mei,  Michael Gooseff de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, făceam cercetare pentru un alt proiect, acum câţiva ani. Ne aflam în tundră şi am descoperit un râu care era anormal de nămolos. Mi s-a părut neobişnuit, mai ales că nu mai plouase de câteva săptămâni bune, iar alte râuri erau curate. Atunci am luat-o în amonte şi pe măsură ce urcam, apa era din ce în ce mai murdară. Am dat apoi de un afluent mic (îngust de un metru) din care provenea tot nămolul.
Uitându-ne cu atenţie am constat că sursa era o vâlcea de termokarst (termokarstul este un termen care descrie pământul ce se formează pe măsură ce solul permanent îngheţat se topeşte- n.r.). Nu mai văzusem niciodată aşa ceva şi întrebarea imediată a fost câte astfel de viroage există în zonă. După câţiva ani am reuşit să obţinem finanţarea necesară ca să pornim acest proiect.

Ce înseamnă exact deviaţii ale termokarstului?
Pentru a înţelege asta trebuie să plecăm de la alte noţiuni. Solul permanent îngheţat (permafrost) înseamnă îngheţ de cel puţin de doi ani. În realitate, acest tip de sol este îngheţat de mii sau chiar zeci de mii de ani în regiunile arctice. Din păcate, astăzi ne confruntăm cu fenomenul încălzirii globale care afectează şi solul permanent îngheţat.
Sunt semne că peste tot în regiunea arctică solul se topeşte. Îngheţul oferă rigiditatea structurală substanţială de care are nevoie solul arctic. Dar odată ce îngheţul se duce, solul pierde din rigiditate şi devine mlăştinos. Atunci apar aceste deviaţii termokarstice, mai ales în regiunile de la baza dealurilor, unde pământul devin inegal şi instabil şi începe să alunece.



Din acest punct de vedere care este miza proiectului din tundră?
Noi am plecat în tundră pentru a înţelege cum este afectat peisajul arctic de aceste deviaţii ale termokarstului. Odată ce aceste formaţiuni apar, ele au puterea de a muta sute de mii de tone de sol la vale. Iar efectele nu pot fi ignorate: aşa apar noi oportunităţi de dezvoltare a comunităţilor microbiene şi de plante, în locurile cicatrizate care rămân.
Credem că aceste noi comunităţi sunt dominate mai mult de arbuşti decât de iarbă de tundră, iar această trecere de la iarba de tundră la arbuşti are un efect semnificativ asupra ecosistemului arctic.

În plus, aceste comunităţi devin zone microbiene foarte active, producând cantităţi mari de dioxid de carbon, metan şi protoxid de azot. Iar asta are un impact puternic asupra încălzirii globale, pentru că aceste molecule sunt gaze cu efecte de seră.

Efecte până în România

Care sunt efectele imediate ale de topirii solului permanent îngheţat?
Ori de câte ori deviaţiile de termokarst se intersectează cu un pârâu sau un lac pot injecta tone de sedimente şi mari cantităţi de nutrienţi de sol în apă. În general, ne-am aştepta ca nutrienţii adăugaţi să stimuleze producţia în şuvoaie şi lacuri, ceea ce, între anumite limite, este un lucru bun. De asemenea, ne-am aştepta ca sedimentele să dăuneze afluenţilor prin interferenţa cu algele, insectele acvatice şi peştii. Părerea mea este că efectele negative ale sedimentelor vor avea un impact mai puternic decât cele pozitive ale nutrienţilor. Iar o parte importantă a proiectului nostru este să testăm această ipoteză.

Dar cum sunt afectaţi localnicii?
Regiunea arctică din Alaska unde lucrăm noi nu este foarte populată. Totuşi, impactul direct asupra oamenilor nu poate fi ignorat. Spre exemplu, peştii din râul Selawik din vestul Alaskăi au fost afectaţi de aceste sedimente, iar populaţia din zonă consumă foarte mult peşte din acest râu.

În alte zone, erodarea zonei de coastă din jurul satului Shishmaref a dus la evacuarea rezidenţilor şi la relocarea lor. Mai departe termokarstul ameninţă stabilitatea şoselelor, a conductelor şi a clădirilor.Efectele majore ale termokarstului sunt asupra resurselor ecologice.



De ce ar trebui să le pese românilor de aceste lucruri?
Este o întrebare bună, mai ales că Alaska este aşa de departe de Bucureşti. Dar acum ştim că solul permanent îngheţat din regiunea arctică conţine o masă de carbon care echivalează cu masa de carbon care este în circulaţie în atmosferă. De asemenea, ştim că încălzirea globală va afecta mai intens regiunile arctice.

Un pronostic negativ este că până în 2100 întregul sol arctic va fi afectat de încălzirea globală. Iar dacă asta chiar se petrece, atunci o mare porţiune de carbon, încuiată acum în solul permanent îngheţat, ar putea fi transformată de către formaţiunile microbiene şi eliberat în atmosferă.

Odată ce acest proces va începe, cu greu îl vom putea opri. Încălzirea va duce la topirea gheţarilor, ceea ce va provoca şi mai multă încălzire. Încă nu ştim cât de mare va fi acest impact, dar cert este că ne îngrijorează. Astfel, evenimente care se petrec la mii de kilometri de România pot avea consecinţe climatice nedorite şi în România.

Trăiţi în stil ecologic?
Nu atât de mult pe cât mi-aş dori. Spre exemplu, soţia mea crede că petrec prea mult la duş. Totuşi, încercăm să trăim mai verde decât mulţi alţi oameni. Ne-am decis să ne mutăm în oraşul Burlington, în Vermont, tocmai pentru a merge pe jos la serviciu. Deşi avem o maşină, o folosim ocazional, reducând emisiile de dioxid de carbon.

De asemenea, am devenit din ce în ce mai interesaţi de mişcarea „localvore” din Vermont, care promovează micii producători agricoli, care cultivă legumele şi fructele în mod tradiţional.Iarna încălzim doar anumite camere ale casei în care locuim. Folosim şi becuri ecologice şi în casă avem instalate câteva aparate care ne ajută să reducem consumul de electricitate.Şi eu şi soţia mea predăm ecologie şi încercăm să îi ajutăm pe alţii să aplice un mod de viaţă mai sănătos faţă de mediu. Totuşi, sunt convins că se pot face mult mai multe lucruri decât facem noi.

Efectele încălzirii globale:

• Temperatura va creşte şi organismele se vor modifica
• Efecte asupra biodiversităţii
• Producţia de fibre şi mâncare va avea de suferit
• Pieţele globale nu se vor putea adapta prea repede schimbărilor din producţie
• Calitatea apei va avea de suferit
• Vor apărea noi conflicte armate în regiunile cu apă şi mâncare puţină
• Mai puţine specii de animale
• Mai puţine resurse şi deci mai puţine oportunităţi pentru oameni

În fiecare vineri, evz.ro vă oferă o lecţie de ecologie.


CITIŢI ŞI:

Cele mai bune trasee urbane pentru biciclişti

„Românii cred că vine mereu cineva în urma lor şi repară”

Lecţia de ecologie: viaţa pe munte, ca un joc

Lecţia de ecologie. Ce se poate recicla din casă

De ce să laşi cheia maşinii pentru lanţul de bicicletă

Lecţia de ecologie: Clădirile verzi, eficienţă energetică

Lecţia de ecologie: Apa care curge în gol

Cine plantează azi un pom